Pagina Principala | Asia / Pacific

Feedback

Cea de a treia scrisoare publica a lui Gao Zhisheng catre Hu Jintao si Wen Jiabao. De ce unul dintre cei mai buni avocati ai Chinei a rupt relatiile cu Partidul Comunist?

Nota editorului: Gao Zhisheng a fost laudat drept “constiinta avocatilor chinezi” si “un mare erou.” Ministrul de Justitie al Chinei l-a cotat ca fiind unul dintre primii zece avocati ai Chinei in 2001. El si-a castigat o reputatie pentru curajul de a se opune abuzurilor drepturilor umane si este unul dintre putinii avocati din China care ar apara pe cei persecutati pe considerente religioase. Recent, dnul Gao a publicat o declaratie (Avocat chinez renumit demisioneaza din Partidul Comunist) prin care se retragea din Partidul Comunist Chinez (PCC), un act de mare curaj. In acea declaratie, el a vorbit despre investigatia facuta de el asupra persecutiei Falun Gong de catre PCC, despre “violenta de nedescris aplicata bunilor nostri oameni” de catre PCC, si despre “experienta socanta” traita in timpul intervievarii practicantilor Falun Gong timp de 12 zile. In acesta scrisoare publica adresata sefului PCC, Hu Jintao, si Premierului Wen Jiabao, dnul Gao ofera detalii despre ceea ce a descoperit in acea investigatie si concluziile pe care le-a tras cu privire la conditia curenta a Chinei si posibila renastere viitoare a acesteia. Aceasta este cea de-a 3-a scrisoare publica a dnului Gao catre Hu si Wen ( Va rugam sa cititi: “Gao Zhisheng trimite o scrisoare publica in semn de protest fata de tratamentele incorecte” si “Legile sunt schimbatoare in mainile Partidului Comunist”)

Trebuie ca noi sa oprim imediat brutalitatea care sufoca constiinta si moralitatea natiunii noastre

Hu Jintao, Wen Jiabao, si toti ceilalti cetateni chinezi cinstiti:

Eu, Gao Zhisheng, va trimit salutarile mele din orasul Changchun.

As dori in primul rand sa-mi exprim cele mai profunde regrete pentru cetatenii chinezi omorati de catre guvernul din Guangdong, si condoleantele si suportul meu pentru membrii familiilor victimelor. [1] In acelasi timp, as dori sa exprim cel mai puternic protest al meu fata de brutalitatea macelaririi bunilor nostri concetateni. Solicit de urgenta ca autoritatile de nivel inalt sa urmeze principiile de baza recunoscute de catre societatile civile, sa pedepseasca criminalii si pe cei responsabili, si sa acorde consolare si compensatii familiilor victimelor.

Iarna in Changchun este deosebit de rece. Desi “ma ascund” intr-o camera care nu are apa in cea mai mare parte a timpului, sangele meu fierbe. Nu fierbe din cauza ca scriu o noua scrisoare publica catre Hu si Wen. In schimb, simplu fapt ca sunt capabil sa lucrez pentru viitorul uneia dintre cele mai marete natiuni a lumii este suficient pentru a face sangele oricarui cetatean de rand sa fiarba.

La 18 octombrie, de asemenea plin de entuziasm, am scris o scrisoare publica catre Hu Jintao si Wen Jiabao, doi concetateni de-ai mei, cerand de urgenta guvernului lor sa “opreasca persecutia celor care cred in Libertate si sa indrepte legaturile lor cu poporul chinez.” A doua zi, am primit amenintari zgomotoase la telefon acasa. Incepand cu a treia zi, cel putin 10 masini si 20 politisti in civil au inceput sa patruleze, monitorizeze, si sa urmareasca intreaga mea familie 24 de ore din 24. La 15 zile dupa ce am publicat scrisoarea, Biroul Juridic de la Beijing mi-a inchis ilegal firma de avocatura pe care o conduceam. Este foarte regretabil modul in care tara noastra trateaza un cetatean care face sugestii in mod public.

O alta reactie puternica generata de scrisoarea mea publica a fost ca practicantii Falun Gong din diferite parti ale Chinei, care au fost persecutati, mi-au scris si m-au invitat in regiunea lor pentru a afla mai multe despre adevarata lor situatie. Destul de multe astfel de scrisori au fost din orasele Changchun si Dalian. Din 29 Noiembrie, am petrecut aproape 24 ore pe zi calatorind in continuu intre orasele Jinan, provincia Shandong, orasele Dalian si Fuxin, provincia Liaoning; si orasul Changchun, provincia Jilin pentru a desfasura o noua runda de investigatii. Spre deosebire de obisnuita mea de a calatori singur, am fost onorat sa fiu compania de profesorul Jiao Guobiao. [2]

Intre timp, grupuri de politisti in civil inca hoinareau in jurul casei mele zi si noapte, creind o atmosfera de teroare si suprimand sever intreaga mea familie. Pe data de 29 noiembrie, am reusit sa nu fiu urmarit si inconjurat de mai mult de 20 politisti in civil si am petrecut 15 zile investigand adevarul in propriul meu stil. In mod special as dori sa spun ca aici incercam tot posibilul sa spunem adevarul despre modul in care tara noastra este persecutata brutal in continuu, mai ales in aceste vremuri. Prin aceasta intentionam de asemenea sa amintim intregii noastre natiuni de severitatea si urgenta problemelor de care ne lovim. Este vremea ca natiunea noastra si fiecare dintre noi sa ne infruntam problemele. Orice scuza sau intarziere de orice fel echivaleaza cu comiterea unei crime impotriva intregii noastre natiuni!

In aceasta scrisoare, nu voi evita nici una din problemele reale pe care le-am vazut, chiar daca aceasta inseamna ca s-ar putea sa fiu arestat de indata ce aceasta scrisoare este publicata. Cele 15 zile de investigatie mi-au aratat din nou adevarul dureros. Biroul “610” este o gasca care exista in cadrul puterii politice a natiunii, si care se situeaza totusi dincolo de puterea politica. Este o gasca care poate controla si regla toate resursele politice. Desi este o organizatie care exista in afara constitutiei si reglementarilor structurii puterii statale, Biroul 610 foloseste multe resurse care se presupun a fi folosite doar de agentiile guvernului national, si foloseste de asemenea resurse care le depasesc pe cele ale agentiilor guvernului national. El foloseste puteri care nu apartin si nu au apartinut niciodata natiunii de la inceputurile civilizatiei politice a omenirii de pe acest pamant.

Noi putem vedea ca puterea simbolizata de numarul 610 continua sa se “integreze” in public prin cai precum omorarea corpului fizic si spiritul persoanei, incatusare, inlantuire, torturi prin socuri electrice, si “banca tigrului.” [3] Natura puterii sale a devenit cea a unei gasti criminale. Acest birou continua sa ne tortureze mamele, surorile, copii, si intreaga noastra natiune. Dna Hu si dna Wen, ca membre a natiunii noastre in pozitii speciale la aceasta vreme, in special ca persoane individuale care au fost percepute de majoritatea populatiei ca fiind constiente, ar trebui sa infruntati totul impreuna cu noi toti.

In acest moment, cu un stilou si o inima tremuranda, relatez in scris experientele tragice ale celor care au fost persecutati in ultimii 6 ani. Printre relatarile adevarate ale brutalitatii inimaginabile, printre dosarele torturii inumane a guvernului aplicate propriului popor, faptele imorale care mi-au socat sufletul cel mai mult au fost atacurile obscene si totusi de rutina asupra organelor genitale ale femeilor de catre membrii Biroului 610 si politiei. Organele genitale si sanii aproapei fiecarei femei sau organele genitale ale fiecarui barbat au fost asaltate din punct de vedere sexual in cadrul persecutiei, in maniera cea mai vulgara. Aproape toti cei persecutati, barbat sau femeie, au fost dezbracati complet inainte de orice tortura. Nu sunt cuvinte care ar putea descrie sau recrea vulgaritatea si imoralitatea guvernului nostru in aceasta privinta. Care persoana, cu o constiinta trezita, isi poate permite sa pastreze tacerea cand se confrunta cu astfel de adevaruri?

In 28 Octombrie 2005, la ora 16:20, dna Wang Shouhui (mama) si dnul Liu Boyang (fiu) din orasul Changchun au fost urmariti de membri 610 si arestati ilegal. Cei doi au fost torturati brutal de catre politie. In jurul orei 20, Liu Boyang in varsta de 28 ani a murit in urma torturii. Aproximativ zece zile mai tarziu, mama lui a murit de asemenea in urma torturii. Trupurile celor doi sunt inca in mainile oficialilor 610. Oficialilor 610 le-au trebuit 3 zile pentru a-l informa pe tatal lui Liu de moartea acestuia, in timp ce momentul mortii dnei Wang ramane neclar. Tatal lui Liu a cautat un avocat in orasul sau, dar nimeni nu a indraznit sa accepte cazul sau. Barbatul in varsta a spus, “Intr-o societate ca aceasta, este mai greu sa traiesti decat sa mori. Viata iti aduce mai multa durere. Dupa ce ma ocup de funeraliile lor, ii voi urma si voi pleca, de asemenea.”

Dna Wang Shouhui, sotul ei, si fiul lor (Liu Boyang) au inceput sa practice Falun Gong in 1995. De la inceperea persecutiei la 20 Iulie 1999, ei au continuat sa fie hartuiti de catre politistii Sectiei de Politie din orasul Zhengyang a Districtului Luyuan si de catre oficiali ai Biroului de Administrare Teritoriala din orasul Zhengyang. Dna Wang a fost inchisa ilegal in Octombrie 1999 si trimisa la Lagarul de Munca din Heizuizi in Februarie 2000. In lagarul de munca, ea a fost torturata cu un baston electric de 8 ori. Ea a fost de asemenea fortata sa munceasca in timpul zilei. Timp de 5 zile si 5 nopti, i s-a interzis sa doarma si i s-a cerut sa stea in picioare. Ea a fost torturata de cateva ori prin folosirea unui “pat al mortii” [4]. Cea mai grava tortura a suferit-o atunci cand a fost batuta cu doua bastoane electrice timp de peste o ora in timp ce era legata de “patul mortii.” Nici o parte a corpului ei nu a ramas intacta. Ea a fost eliberata doar a fost pe patul mortii.

La data de 11 Aprilie 2002, dna Wang se plimba pe strada cand a fost din nou rapita de politisti ai Sectiei de Politie din orasul Zhengyang, Districtul Luyuan. Ea a fost legata la ochi de politisti ai Diviziei Intai a Biroului de Securitate Publica din orasul Changchun si dusa intr-o camera secreta de tortura din Jingyueshan, Changchun. Ea a fost torturata pe “banca tigrului” timp de 2 zile si 2 nopti, timp in care a fost de asemenea batuta cu doua bastoane electrice peste sani. Trei barbati i-au lovit fata, pieptul, si spatele cu pumnii. Drept urmare, pometele obrazului stang al dnei Wang a fost fracturat si a vomitat o mare cantitate de sange. Mai tarziu, plamanii ei s-au infectat. In timp ce se afla la spitalul politiei, cele patru membre ale dnei Wang au fost imobilizate atunci cand a primit infuzii. I s-a interzis sa foloseasca toaleta. In schimb, i s-a introdus fortat de catre personalul spitalului un tub in basica, dar nu au ingrijit-o. Ea nu a putut sa se miste timp de 5 zile si 5 nopti. Ulterior, basica ei a fost afectata permanent si nu si-o mai putea controla.

La 27 Iunie 2002, dna Wang si familia ei au fost din nou rapiti de catre Divizia de Securitate a Departamentului de Politie din Districtul Luyuan si dusi la Sectia de Politie din Zhengyang. Dna Wang a fost legata ghemotoc pe intreg parcursul serii. Mai tarziu, pe cand se afla inchisa ilegal la Centrul de Detentie Nr. 3 din orasul Changchun, garzile i-au legat catuse de glezne timp de 18 zile si au hranit-o fortat timp de o luna. Apoi a fost trimisa la spitalul politienesc provincial, unde membrele ei au fost imobilizate si ea a fost hranita fortat timp de peste 30 zile. Nu a fost eliberata decat atunci cand viata i-a fost in pericol. In acelasi timp, cativa politisti de la Sectia de Politie din Zhengyang l-au torturat, batut si lovit brutal pe Liu Boyang. L-au lovit peste fata cu pantofi de piele, l-au legat cu o funie, i-au acoperit capul cu o punga de plastic, i-au legat mainile la spate, si l-au atarnat folosind catuse. Cand Liu atarna in aer, ei il trageau de picioare in jos. Dnul Yuan Dachuan, un politist ce conducea tortura, a spus fara rusine, “Am omorat destul de multi practicanti Falun Gong prin tortura. Nu sunt responsabil deloc daca te omor in bataie.” De fiecare data cand ei erau torturati, mama si fiul se auzeau unul pe celalalt tipand, lucru care cutremurat cerul si pamantul, fantomele si spiritele!

La 29 Octombrie 2002, Liu Boyang a fost condamnat la 2 ani de munca fortata la Lagarul de Munca Chaoyanggou din orasul Changchun. In Decembrie, politia l-a fortat sa stea jos pe ciment rece toata ziua si i-a interzis sa doarma pe timpul noptii. In timpul zilei, el a fost fortat sa participe la clase de spalare a creierului. In Iunie 2004, cand i s-a terminat sentinta, lagarul de munca a refuzat sa il elibereze si au gasit niste scuze pentru a-i mai adauga alte 47 zile. Liu era un absolvent al universitatii de medicina. Era o persoana buna, si era bun cu copii si respectuos cu varstnicii. In fiecare an el era un angajat exemplar al spitalului. O dna cu numele de familie Wang mi-a povestit experientele dnei Wang si dnului Liu atat de repede, aproape dintr-o rasuflare.

Sun Shuxiang, o rezidenta din Changchun in varsta de 48 ani, a fost arestata ilegal de 9 ori in 6 ani. Dedesubt sunt descrise niste experiente din timpul detentiei ei ilegale in lagarele de munca:

”Intr-o zi spre sfarsitului anului 2001, politistul Li Zhenping de la sectia 8 a Departamentului de Politie Publica din Xingye a venit acasa la mine impreuna cu un alt barbat. Ei au venit pentru a-l convinge pe sotul meu sa divorteze de mine. Am spus “NU.” Li m-a lovit peste fata pana cand aceasta s-a umflat. Ochii mei au inceput sa sangereze, si dintr-o data nu am mai putut vedea nimic. El a intrebat din nou daca eram de acord sa divortez si daca nu eram urma sa fiu trimisa inapoi (in lagarul de munca). Sub teroarea lor constanta, sotul meu a divortat. Astfel, buna mea familie a fost destramata de catre guvern. Pana acum, sunt inca in exil.

In Iulie 2002, m-am dus la casa tatalui meu. Un politist in civil a intrat pe neasteptate in casa cu forta si a intrebat daca eram Sun Shuxiang. Inainte sa ii fi raspuns am fost rapita. A doua zi, politisti de la prima sectie a Biroului de Securitate Publica din orasul Changchun m-au urcat in masina si au condus pe un drum de tara vreo doua ore. Doi politisti m-au dus intr-o pivinita intunecata si infricosatoare, si m-au dezlegat la ochi. Opt sau noua politisti au intrat in camera. Pe o masa erau trei bastoane electrice de marime mare, medie si mica, franghie, si in celalalta parte a pivnitei erau 3 “banci ale tigrului”. Doi politisti m-au asezat fortat pe o banca a tigrului, si mi-au pus mainile pe niste suporturi care aveau atasate niste catuse. Mainile mele au fost prinse in catuse. Suporturile bancii tigrului aveau un sir de gauri de diferite marimi pentru diferite marimi ale incheieturilor. Politia a fixat cu iscusinta o tija de fier groasa cat un suport, apasand-o in zona pieptului si abdomenului, fiindu-mi imposibil sa ma misc. Un politist a aratat catre uneltele de tortura si mi-a spus, ‘Le vezi? Daca cooperezi, ne putem termina treburile in aproximativ o ora. Altfel, te vom face sa gusti diferite tipuri de instrumente. Ceea ce s-a intamplat cu Liu Zhe si ceilalti (practicanti care au murit)? Doar putini pot iesi de aici in viata.’

Un politist aparent politicos m-a lovit peste fata de doua ori, si m-a intrebat daca cunosc alti practicanti. Am spus nu. El a luat un baston electric, si-a infipt degetele intre coastele mele, si a inceput sa ma loveasca. Mi-a cerut din nou numerele de telefon ale colegilor practicanti, si nu am spus nimic. Apoi el m-a lovit cu bastonul electric peste degete, in timp ce ma intreba ce practicanti cunosc. El a folosit bastonul electric asupra bratelor, capului, si asupra altor parti ale corpului meu. Dupa ce a trecut o data peste tot corpul, a mai facut o tura cu bastonul electric. Apoi au crescut voltajul bastonului electric, si au inceput de la picioare si trecand peste o parte a corpului. Am ramas in continuare tacuta. Ei au inceput cu degetele celuilalt picior pentru a trece peste cealalta parte a corpului meu. Eram inca tacuta. Atunci ei au folosit bastonul electric asupra ochilor mei. Credeam ca ochii imi vor sari din orbita, si nu mai puteam vedea nimic. Refuzam in continuare sa spun ceva, si ei s-au intors pentru a-mi electrocuta coastele. Durerea era de nesuportat. Pe masura ce ma intrebau despre practicantii cu care mentineam legatura ei urcau cu bastonul electric spre pieptul meu. Durerea ma facea incapabila sa vorbesc, si chipurile familiare ale practicantilor mi-au aparut in fata ochilor unul cate unul. Am avut un singur gand: Indiferent ce se intampla, nu le voi vorbi despre nici un practicant. Daca as fi vorbit despre oricine, acea persoana urma sa fie arestata si torturata. Politistii mi-au indesat bastonul electric in gura. Gura mea era toata arsa si umflata, si pe exterior mi-au aparut besicute. Ei mi-au spus in timp ce ma loveau, “Daca nu vorbesti, iti vom sfasia gura.” Mi-au introdus din nou bastonul electric in gura. Dupa o zi si o noapte de tortura, eram aproape de moarte.

La inceputul anului 2004, am stat temporar in casa dnei Xing Guiling. Intr-o noapte am auzit niste tropaituri zgomotoase la usa. Usa dubla a fost doborata cu repeziciune. Speriata, am vazut o gramada de politisti inarmati cu ciocane de fier si arme strigand: “nu miscati, altfel veti fi omorati.” Am fost arestati si dusi la sectia din Luuyuan a Biroului de Securitate Publica, si inchisi intr-o cusca mica de fier. Eu am fost legata de o banca a tigrului. Ei au inceput s-o bata pe Xing Guiling in fata mea, folosind o centura de piele pentru a o sugruma. Ea plans ca urmare a chinurilor. Am vazut-o pe Xing Guling cazand; atunci ei au lovit-o. Cand s-a ridicat, au batut-o pana cand a cazut din nou. Au batut-o, cerandu-i sa dezvaluie numele altor practicanti. Au continuat sa o tortureze in continuu. Au strangulat-o cu centura de piele din nou pana cand nu a mai putut sa respire. Politistii au strigat, ‘Vei vedea de patesti daca nu vorbesti.’ Xing Guilang a fost aproape omorata in bataie, dar nu a dezvaluit numele nici unui practicant. Apoi ei au inceput sa ma tortureze pe mine. Dupa 3 zile si 3 nopti de tortura, ne-au trimis la Centrul de Detentie Nr. 3.

La 4 August 2003, am fost din nou arestata de politie. Ei m-au dus la sectia din Nanguan a Biroului de Securitate Publica. Un politist cu fata ciupita m-a prins de par si m-a lovit in continuu cu capul de perete. Eram asa de ametita. Apoi el m-a asezat fortat pe banca tigrului si mi-a legat strans mainile cu catuse. Un alt politist a inceput sa imi loveasca bratele, si incheieturile mele au inceput sa sangereze din cauza stransorii catuselor. Au folosit inele de fier pentru a-mi lega gleznele, si apoi au calcat pe inele, facandu-le tot mai stranse. Durerea din gleznele mele era dincolo de indurare. Apoi ei au folosit o punga de plastic pentru a-mi acoperi capul, si au legat-o in jurul gatului meu, sufocandu-ma. Cand au vazut ca eram pe cale sa mor, au scos punga. Dupa un timp, mi-au acoperit din nou capul cu punga, si au scos-o cand era sa mor. Ei au facut acest lucru de 3 ori si in acelasi timp strangeau inelele din jurul gleznelor mele tot mai tare. Era atat de dureros incat am inceput sa am un atac de apoplexie. Gleznele imi erau rupte si sangerau. Am lesinat. M-au trezit folosind apa rece, si m-au trimis la Centrul de Detentie Nr. 3. Acolo, am refuzat sa mananc si sa beau, si am intrat in coma. Dupa 27 zile, viata imi atarna de un singur fir. Ei i-au anuntat pe membrii familiei mele sa ma duca acasa.“

Liu Shuqin, o dna in varsta de 60 ani din Changchun, a fost arestata si trimisa in lagare de munca de 5 ori in 6 ani. Aceasta dna in varsta ne-a povestit cu calm tortura barbarica pe care a suferit-o.

”Am fost arestata prima data in Februarie 2000. Politia ne-a lovit cu violenta si ne-au imbrancit in masina, ducandu-ne la Centrul de Detentie din Balipu. Am fost inchisa timp de 15 zile fara nici o procedura legala. Cu totii eram 10 inchisi acolo, si fiecare a experimentat torturi de nedescris. Dupa aceea, Biroul Administrativ Zonal si politia au continuat sa ma hartuiasca. La 31 Decembrie 2000, am fost arestata pentru a doua oara cand m-am dus la Beijing pentru a face apel catre guvern. Am tinut un banner pe care scria “Falun Dafa este buna,” si politia din Tiananmen mi-a lovit violent spatele cu bastoane eletrice, aruncandu-ma fortat intr-o masina a politiei. Mai tarziu am fost aruncata intr-o pivnita a carei pereti reci erau acoperiti cu gheata. Politia m-a fortat sa ma dezbrac, si cineva a primit ordinul sa ma stropeasca cu apa de la o conducta mare. M-au lasat sa dorm pe podeaua goala, fara nimic cu care sa imi acopar corpul. Toaleta din camera mirosea ingrozitor. In fiecare zi, mai multi politisti au venit sa ma interogheze. Nu mi-au dat voie sa dorm noaptea. Dupa 38 zile de intergoatoriu, nu au obtinut nimic.

La 31 Decembrie 2001, eu si cativa practicanti am agatat bannere afara pentru a expune minciunile guvernului in legatura cu Falun Gong. Cineva ne-a parat si am fost arestati. Politia de la Biroul 610 m-a batut violent, neincetat. In acea zi la miezul noptii, am fost trimisa la Centrul de Detentie Nr. 3. Acolo, un politist m-a lovit peste ochi cu pumnii. Privirea mea s-a incetosat si nu mai puteam sa vad nimic. Mi-au lovit capul din nou de cateva ori. Confruntata cu comportamentul lor brutal, le-am spus ca binele si raul vor fi platite inapoi. Politia a cerut detinutilor sa aduca un lant greu (28kg) si l-au pus in jurul gleznelor mele. Am fost inchisa timp de 22 zile, in timpul carora am suferit torturi mai grele decat moartea. Mai tarziu, politia a luat o multime de bani de la familia mea inainte sa ma elibereze.

La 28 Februarie 2003, la cateva zile dupa eliberarea mea, o trupa de politisti de la sectia din Luyuan a Biroului de Securitate Publica au navalit din nou in casa mea. Un politist pe nume Yuan Dachuan a umblat prin sertarele noastre si a luat 4000 yuani (aproximativ 500$) lichizi fara a lasa nici o chitanta. Un alt politist si-a insusit o sticla de parfum adusa de copilul meu din strainatate. Cand Yuan Dachuan imi lua banii, i-am criticat comportamentul. El m-a lovit si mi-a pus catuse. Au facut ce au vrut in casa mea, devastand-o. M-au rapit si m-au dus in camera de tortura a sectiei din Luyuan undei m-au torturat pe banca tigrului timp de doua ore. Apoi m-au legat cu o franghie subtire, cu mainile la spate. Politia a strans franghia in jurul meu. Avand corpul legat, am fost impinsa afara din camera de tortura. Un alt grup de oameni m-au aruncat in masina. Au folosit haina mea pentru a-mi acoperi capul atat de strans incat aproape m-am sufocat. Dupa aproximativ 20 minute, masina s-a oprit, si am ajuns la o alta camera de tortura (mai tarziu am aflat ca aceasta se afla la sectia din Chaoyang). Camera era plina cu intrumente de tortura. De indata ce am ajuns acolo, ei m-au pus cu forta pe banca tigrului, si aproximativ sase politisti mi-au pus catuse si mi-au legat gleznele cu lanturi, fixand o tija de otel peste pieptul meu. Un tanar politist a folosit o tija de fier pentru a-mi lovi mana legata de banca tigrului. Dupa 12 lovituri, mana se umflase puternic si s-a invinetit. Mi-au cerut sa vorbesc despre alti practicanti, si le-am zis ca nu voi spune nimic. In acel moment, mai mult de 10 politisti mi-au legat mana la spate. Ei trageau intr-una de catuse si de lanturile de la glezne, si presau tija de fier asupra pieptului. Aflata sub o astfel de presiune, m-am simtit ca si cum tendoanele si oasele mele erau pe cale de a se rupe; nu puteam sa respir. Durerea era atat de insuportabila incat am lesinat de cateva ori. Cand lesinam, politia turna apa rece peste mine. Dupa ce imi reveneam, ei continuau sa ma tortureze. Am fost torturata in acest mod timp de o zi si o noapte, lesinand si revenindu-mi. Deoarece catusele si lanturile de la glezne erau trase de politisti imi strapungeau pielea. Sangele era amestecat cu pielea de incheieturile si gleznele mele, facand o balta de sange pe podea. Politia a supus o dna in varsta ca mine la astfel de torturi salbatice. Fiecare nerv si os au durut dincolo de capacitatea de indurare a bratelor, mainilor, talpilor si picioarelor mele. Intregul meu corp era incapabil de a se misca.

Pe data de 1 Martie, am fost trimisa la Centru de Detentie Nr. 3. Mi-au verificat inima si presiunea sangelui—nici una nu functiona bine; nu puteam umbla. Chiar si asa, am fost inchisa timp de doi ani in lagarul de munca. In coma, am fost transportata la lagarul de munca din Heizuizi. La baie mergeam cu ajutor. Politista Liu Lianying de la echipa secunda a inceput sa ma persecute, zicand ca ma prefaceam ca nu pot umbla. Liu m-a lovit salbatic cu un baston electric peste picioare, piept, inima—peste tot corpul. In acele momente, un detinut pe nume Yi Liwen (care se intelegea bine cu Liu) nu a putut suporta sa priveasca; i-a smuls bastonul electric si a spus, ‘Nu o mai lovi, uite in ce stare proasta se afla.’ Atunci Liu Lianying s-a oprit. Din moment ce nu puteam sa umblu, politistii deseori ma injurau; ei au folosit toti expertii lor pentru a incerca sa ma “transforme,” si faceau cu schimbul pentru a-mi spala creierul. Dupa o zi de munca, nu ma lasau sa dorm, si desfasurau operatiuni de spalare pe creier pentru a ma forta sa semnez tot felul de hartii. Am refuzat categoric. Ei m-au torturat in acest fel timp de doua luni, si presiunea sangelui meu a atins deseori 200 si am suferit de o boala serioasa a inimii. Vazand ca refuzam sa fiu transformata, Jia Hongyan a folosit detinute inchise pentru prostitutie pentru a ma tortura, monitorizandu-ma 24 de ore din 24 chiar si in timpul mesei si somnului. Ei m-au fortat sa ma transform, batandu-ma si injuradu-ma aproape in fiecare moment si aproape in fiecare zi. Nu imi permiteau sa vorbesc, si daca vorbeam ma injurau. In fiecare zi, corpul si inima mea sufereau groaznic. Corpul si mintea mea au fost sever afectate in urma persecutiei la care am fost supusa peste un an. Corpul meu era amortit, si bratele mele nu se miscau bine. Am fost diagnosticata cu infarct la creier si atrofiere. Doar pentru ca am vrut sa fiu o persoana buna, am indurat astfel de torturi inumane pentru o perioada atat de lunga.”

Cu o voce inceata si gentila, Zhang Zhikui, a povestit cu calm cum a fost persecutat in orasul Changchun:

“Dupa 20 Iulie 1999, m-am dus la Beijing pentru a face apel pentru Falun Gong. Deoarece am clarificat adevarul despre Falun Gong rezidentilor din Beijing, am fost arestat de politia din Beijing si transferat la biroul de legatura al politiei din Changchun din Beijing. Acolo, ei mi-au legat mainile si picioarele impreuna de o barna de lemn si m-au atarnat intre doua mese, asezand barna de lemn pe cele doua mese. M-am miscat inainte si inapoi. De fiecare data cand barna de lemn se rupea, cadeam pe podea. Cat despre ceilalti practicanti care erau in arest acolo, politia i-a batut cu curele de piele sau i-au atarnat. Mi-au lovit coapsele cu o tija de lemn alb. Mai tarziu, toti practicantii am fost trimisi inapoi la Sectia de Politie a Districtului Erdaohezi din orasul Changchun. La acea vreme, erau 10 sau mai multi practicanti. Dupa ce am ajuns acolo, seful Departamentului de Protectie Politica m-a ridicat si m-a fortat sa imi dau jos pantalonii. Atunci, erau femei si barbati de fata. Apoi, seful Departamentului de Protectie Politica mi-a lovit capul cu o curea de piele. Capul meu amortise, auzeam sunete in urechi, si aproape ca mi-am pierdut cunostinta. M-a intrebat care era numele meu si cand m-am dus la Beijing. Eram abia constient in urma loviturilor, asa ca nu am putut sa imi amintesc nimic. Totusi, el a continuat sa ma bata. Apoi, m-a calcat pe maini cu pantofii sai de piele, apasand pe degetele mele cu calcaiul pantofilor. El doar a privit expresia ochilor mei in timp ce ma chinuia. Am indurat dureri crunte si am inceput sa transpir excesiv. Atunci m-a lasat in pace si a inceput sa bata alti practicanti. Dupa ce am fost trimis la Centrul de Detentie din Tiebei, garzile au instigat criminalii de acolo sa ma dezbrace complet si sa ma bata. Criminalii m-au lovit puternic, trantindu-ma de peretele toaletei. Abia am putut sa ma ridic. Imediat doua galeti cu apa rece au fost turnate pe mine. Din nou m-au lovit cu putere. Bratele si picioarele mele sangerau, si aveam o rana mare la un picior. O luna mai tarziu, am fost eliberat de acolo fara nici o documentatie sau proceduri legale din partea lor.

La sfarsitul lunii Noiembrie 1999, m-am dus la Curtea Suprema a Chinei din Beijing pentru a face apel pentru Falun Gong. Oficialii Curtii Supreme a Chinei au informat politia si ei m-au arestat acolo, trimitandu-ma la biroul de legatura al orasului Zhaoyuan (provincia Shandong) din Beijing. Pe drumul de intoarcere, mi-au luat cureaua si m-au fortat sa umblu sustinandu-mi pantalonii cu mainile. Ma bateau in timp ce umblam. Sosind la biroul de legatura, m-au batut din nou crunt cu o curea, si au continuat sa ma bata timp de mai multe ore in timpul noptii. A doua zi, m-au trims inapoi in orasul Zhaoyuan, provincia Shandong. La sosirea mea la Centrul de Detentie din Zhaoyuan, politia a indemnat criminalii de acolo sa ma bata. Acestia au vazut ca imi faceam treaba activ si indiscutabil. Toti au fost impresionati de mine si nu m-au mai batut. In cele din urma, politia a trimis un criminal mut sa ma bata. Intr-o zi, un gardian mi-a ordonat sa imi scot capul printr-o gaura mica a usii de fier a celulei mele, si apoi mi-a calcat capul cu picioarele sale, lovindu-l de asemenea. Practicantii din celelalte celule au strigat cu totii catre el, “Nu mai bate oameni!” Dupa aceea, ei m-au trimis pe mine si pe sora mea la Sectia de Politie Judeteana din Xinzhuang. Dupa 20 Iulie 1999, intreaga mea familie a fost arestata. Pe mine si pe sora mea ne-au tinut inchisi in celule mici si intunecoase separate, situate sub scari. Celulele erau atat de mici incat nu puteam sa stam in picioare. Ne-au permis sa mergem la baie doar o singura data in fiecare seara. De fiecare data cand eram arestati eram inchisi in acest mod timp de 10 zile. Dupa aceea, ne-au trimis inapoi la Centrul de Detentie din Zhaoyuan si ne-au tinut acolo timp de o luna. Au torturat-o pe sora mea si pe mine, trimitindu-ne acolo si inapoi de 6 ori. Aceste evenimente ne-au facut sa simtim ca este dificil atat sa traiesti cat si sa mori.

De Ziua Nationala in 2000, m-am dus in Piata Culturii din Changchun sa afisez un banner si am fost arestat. Intreaga mass medie din China a mintit. Nu au spus nimic adevarat despre noi. Prin urmare, noi am vrut sa spunem oamenilor adevarul pe aceasta cale. Seful politiei, Liang, si alti politisti mi-au dat jos haina si mi-au infasurat capul cu ea. Mi-au legat mainile la spate cu catuse, m-au tarat pe scari, si apoi m-au escortat la o masina. Am mers cu masina aproximativ 2 ore si am apreciat ca ne aflam departe de oras. Dupa ce am ajuns la destinatie, am fost escortat la o casa. Acolo mi-au dat jos haina de pe cap. M-am simtit groaznic. In camera exista o banca a tigrului. Stiam ca ne aflam pe un munte si am auzit vantul vajaind. Seful politiei, Liang, si alti politisti m-au dezbracat complet de haine si m-au fortat sa ma asez pe banca tigrului. Mainile mi-au fost legate la spate de spatar. Mi-au asezat o tija de fier pe piept, coapse si picioare. Ambele capete ale acestor tije erau fixate pe banca tigrului incat intregul meu corp era fixat foarte strans pe aceasta si nu ma puteam misca. Picioarele mi-au fost introduse in inele de fier si imobilizate. Apoi Liang a luat un cutit ascutit lung de un chi (30 cm) si l-a frecat de cateva ori de pantalonii sai. A aruncat cutitul pe masa si mi-a spus pe un ton barbaric: ‘Zhang Zhikui, vreau sa mori aici, astazi te voi omori prin tortura, voi sapa o groapa si te voi ingropa in ea. Nimeni nu va sti sau te va gasi.’ Dupa ce a spus aceasta, Liang a iesit afara. Cel putin trei politisti au inceput sa incarce bastoanele electrice si altii doi m-au prins de mainile legate de tija din spatele meu, si apoi mi le-au dat peste capul meu, din spate in fata. Am auzit oasele cum pocneau neincetat. Aceasta tortura s-a repetat de mai multe ori si durerea ingrozitoare m-a chinuit teribil. Mai tarziu, o galetica de fier a fost fixata pe capul meu si au lovit-o violent cu bare de otel. Fiorii intensi si zgomotul puternic imi dadeau impresia ca capul meu va exploda. Dupa ce am suferit o lunga perioada de timp, politistii mi-au ars spatele cu tigari si durerea insuportabila m-a facut sa imi pierd cunostinta. Apoi au turnat apa rece pe mine pentru a ma trezi. In cele din urma au aprins lumanari si le-au folosit pentru a-mi arde spatele. Dupa ce mi-au ars carnea de pe spate, au turnat ceara fierbinte pe el. Durerea m-a facut sa tremur si sa tresar neincetat. Tot ce puteam auzi era scartaitul bancii tigrului care tremura sub mine. Deoarece intreaga piele de pe corp era distrusa, politistii au inceput sa ma loveasca peste organele genitale cu bastoane electrice. Apoi au folosit un baston de fier pentru a-mi strivi organele genitale. Am lesinat si nu stiu cat timp a trecut pana m-am trezit. Dupa o noapte de tortura, fata s-a umflat foarte mult si intreg corpul imi era scaldat in sange. Aratam groaznic. Mi-am sucit corpul atat de mult din cauza durerii incat pielea si carnea gleznelor mele a fost sfasiata, oasele si muschii iesind la iveala. Totusi, cand ei au vazut ca m-am trezit, m-au tarat din nou afara. Erau cel putin - 10 grade afara si au turnat apa rece pe corpul meu gol. M-au abandonat acolo unde am cazut. S-au intors in casa. O jumatate de ora mai tarziu au iesit afara pentru a vedea daca mai traiesc. Nu stiu cat timp a trecut pana a venit dimineata. Viata mea atarna deja de un fir de ata. Am fost carat la departamentul de politie din orasul Changchun. Acolo erau multe celule mici, fiecare avand o banca a tigrului inauntru. Erau practicante Dafa pe fiecare banca a tigrului. Cele mai multe dintre ele erau lesinate, cu partea inferioara a trupului lor dezbracata sau avand doar o haina ce le acoperea trupul.

Am fost trimis la Centrul de Detentie din Tiebei pentru continuarea torturii. Am inceput o greva a foamei timp de 5 zile si atunci au incetat sa ma mai tortureze. Dupa ce am stat in centrul de detentie timp de 40 zile, am fost trimis la a cincea divizie a lagarului de munca fortata din districtul Chaoyang. Acolo, am fost intr-o continua greva a foamei. Mai mult de 10 practicanti Dafa mi s-au alaturat. Erau 500 practicanti Dafa inchisi in divizia a cincea. Seful diviziei a vazut ca ne aflam in greva foamei si a pus niste detinuti sa ne bata brutal. Scena era ingrozitoare. In cele din urma practicantii Dafa care s-au aflat in greva foamei au dusi la prima divizie unde au fost persecutati brutal. Un criminal pe nume Xu Hui a lovit deseori practicanti Dafa. Un practicant Dafa in varsta de peste 60 ani era un ofiter de rang mijlociu, dar din cauza ca nu purta uniforma de prizonier a fost batut de Xu Hui pana aproape de moarte. Totusi el nu s-a oprit din bataie. Aproape am pierdut increderea in viata, din moment ce am indurat pentru o lunga perioada de timp chinuri de nedescris. Toate persecutiile si torturile insuportabile se petreceau dupa masa, seara, si chiar in mijlocul noptii.

Daca practicantii Falun Gong faceau putin zgomot cand dormeau, colegii lor de celula ii bateau. Toate acestea i-au facut pe practicantii Falun Gong sa nu mai incerce sa doarma. Uneori eu nu ma puteam opri din tusit noaptea; prin urmare, detinutii ma bateau toata noaptea. Nu imi dadeau voie sa tusesc deloc. Nu indrazneam sa beau apa seara, din moment ce nu ni se permitea sa mergem la baie in timpul noptii. O data a trebuit sa plec la baie, si m-am dus in liniste. Cand m-am reintors, Xu Hui aproape m-a omorat in bataie. M-a lovit foarte tare in zona rinichilor, cauzand deplasarea lor de la pozitia naturala. Nu m-am putut misca timp de mai multe zile. Mai demult, era un practicant Dafa de 20 ani pe nume Sui Futao. Detinutii au aflat ca el ascunsese articolele Maestrului nostru in haina sa, asa ca l-au lovit cu o cheie franceza de peste 50 de ori. La scurt timp dupa aceea, acest practicat a murit. “Sora mea mai mica a fost condamnata la 10 ani inchisoare, si in acelasi timp, sotul ei a fost condamnat la 3 ani. Mai mult, doar pentru ca ei practicau Falun Gong, copilul lor de 9 ani a fost exmatriculat cu forta din scoala, la ordinele ‘Biroului 610.’ Printre practicantii Falun Gong care au tinut legatura cu mine, 8 sau 9 dintre ei au fost omorati in bataie. Numele lor sunt Wang Shouhui, Liu Boyang, Liu Haibo, Liu Chengjun, Xu Shuxiang, Wang Kefei, Yu Lixin si Deng Shiying. Cat despre numele celorlalti practicanti care au fost omorati in persecutie, nu pot nici macar sa imi amintesc numele lor acum! Toate acestea fapte sunt foarte crude!>/i>

Zhang Shuchun este una dintre surorile mele mai mici. Cand politistii au incercat sa o aresteze, ea a sarit de la etaj. Si-a rupt coastele si si-a perforat cateva organe interne. Picioarele si mainile ei erau de asemenea rupte. A lesinat imediat. De indata, multi trecatori s-au uitat la ea si s-au intrebat ce s-a intamplat. Politistul de la ‘Biroul 610’ a spus, “S-a certat cu sotul ei in legatura cu divortul.’ Din moment ce era etichetata drept o asa zisa ‘Criminala Cautata,’ politia a dus-o la un spital. Totusi, doctorii de la spital s-au gandit ca nu era necesar sa incerce sa salveze o practicanta Falun Gong. Ei au spus, ‘Aruncati-o afara’ si surprinzartor politia a aruncat-o intr-o zona periferica. Mai tarziu, a fost salvata de niste oameni buni. Dar politia a trecut-o din nou pe lista celor ‘Cautati’.”

Wang Yuhuan este o practicanta Falun Gong ce a fost arestata de politia din Changchun. Ea a fost inchisa in lagare de munca fortata de 9 ori in ultimii 6 ani. Ea a spus, “ Nu veti crede aceasta. Dar la lagarul de munca fortata, pentru a strange bani, politia a incercat sa vanda spatii de dormit. Pretul era de 2000 yuani pe luna. O data ce il cumparai, aveai dreptul sa te intinzi pe jos pe spate cand dormeai. Altfel, trebuia sa te asezi pe laterala din moment ce celula era mica. Intre timp, cei care cumparasera loc aveau dreptul sa ne bata. Ca practicanti Falun Dafa, noi nu cheltuiam atat de multi bani pentru a cumpara locuri de dormit. Deoarece tot mai multi detinuti cumparau locuri de dormit, ceilalti oameni aveau tot mai putin spatiu pentru dormit si devenise mai dureros sa dormi.

In August 2000, am fost trimisa la Lagarul de Munca Fortata din Heizuizi. Acolo politia a incercat sa ma ‘transforme’ fortat. Am fost obligata sa lucrez 18 ore pe zi. Norma era foarte ridicata. Trebuia sa fac produse pentru export. Pe langa lucru, ei m-au fortat sa scriu declaratii de ’cainta.’ Detinutii din celula mea ma bateau daca refuzam sa scriu. Pentru a ma ‘transforma,’ Sun Mingyan, seful Echipei de politie nr. 6, s-a asezat pe capul meu si mi-a electrocutat fata si capul cu un baston electric timp de peste o ora. Parul, fata si gatul meu imi erau arse grav. Aveam vanatai peste tot corpul. Cand am fost eliberata in Noimebrie 2001, inca nu eram capabila sa ridic un bol. De asemenea Biroul ‘610’ mi-a luat ilegal 2000 yuani cand am fost eliberata.

La 5 Martie 2002, cativa practicanti Dafa au transmis cu succes la TV un clip video ce prezenta adevarul despre Falun Dafa. ‘Biroul 610’ Central a ordonat arestari in masa in Changchun. Atunci am fost arestata. Politia a arestat peste 5000 practicanti Dafa la acel moment. Fiecare celula a centrului de detentie trebuia sa ‘gazduiasca’ cel putin 50 oameni. Chiar au inchis practicanti Dafa in baie datorita spatiului limitat. Departamentul Intai al Securitatii Publice din Changchun m-a arestat la 11 Martie 2002. M-au inchis intr-o cusca de fier de 1,3 metri inaltime la punctul de politie de langa Templul Caishen al districtului Nanguan. Nu puteam deloc sa stau in picioare. In noaptea de 12 Martie 2002, Gao Peng, Zhang Heng si alti politisti de la Divizia Intai a Echipei Criminalistice, m-au interogat. Mi-au legat mainile la spate cu catuse si mi-au pus o punga pe cap. Au folosit o funie pentru a lega punga la nivelul gatului pentru a nu vedea nimic si pentru a respira cu greutate. Apoi m-au legat cu funie si m-au pus in portbagajul masinii de politie. Am mers cu masina intr-o zona de munte unde au torturat cu brutalitate practicanti Falun Dafa dupa bunul lor plac. Dnul Liu Haibo a fost dezbracat de hainele sale si fortat sa se aseze in genunchi. Politistii au introdus cel mai lung baston electric in dosul sau si i-au electrocutat organele interne. Liu a murit acolo pe loc. Liu Haibo a fost un absolvent de colegiu.

Liu Yi, un doctor de la Spitalul Districtului Luyuan, avea aproximativ 30 ani cand a fost omorat prin tortura in aceasta gaura a diavolului. 23 practicanti au fost omorati prin tortura acolo. I-am stiut pe cei mai multi dintre ei. Politia le-a ingropat pur si simplu trupurile intr-o groapa. Xing Min, o practicanta Dafa draguta, a fost dusa inapoi dupa o runda de tortura. Ea mi-a spus ca politia a hartuit-o sexual, atingandu-i fesele in timp ce ii administrau socuri electrice. Aproximativ 30 practicanti au fost omorati prin tortura in acea tura de arestari.

Le-a luat peste doua ore sa ma duca la acel loc din munti. Am auzit cum au oprit masina. M-au tarat afara, batandu-ma in acelasi timp. Politistii ma injurau neincetat si spuneau ca ma vor omori prin tortura in acea zi. Am ajuns la o casa. Am urcat si coborat pe scari, in cele din urma intrand intr-o camera. Mi-au dat jos materialul care imi acoperea capul. Un politist a zis, “Hai sa asteptam si sa vedem cum vei muri azi. Nimeni nu a iesit viu de aici!” Ma aflam intr-o camera mica. Acolo se afla o masa mica cu 3 bastoane lungi electrice. Mai erau si un pat si o funie. Mai tarziu, am aflat ca patul era pentru odihna politistilor, cand oboseau de la atata bataie. Am vazut o banca a tigrului si multi politisti care se pregateau pentru tortura mea. Apoi, cativa politisti m-au asezat fortat pe banca tigrului. M-au legat de banca cu mainile incatusate la spate. Au fixat tijele de otel pentru a nu ma putea misca si mi-au legat gleznele cu doua inele de fier. La fiecare 5 minute, ei incepeau o runda de tortura. Mi-au tras bratele inainte si inapoi si am putut auzi oasele pocnind. Durerea puternica aproape m-a facut sa lesin. Transpiratia si lacrimile au iesit la iveala imediat datorita durerii. Ei mi-au impins capul inspre picioarele mele. Deaorece eram legata de banca tigrului am simtit oasele gatului meu rupandu-se iar tijele de fier imi strapungeau stomacul si pieptul. In fiecare secunda aproape ma sufocam. Au strans inelele de fier si au tras de funii foarte tare. Gleznele ma dureau foarte mult. Durerea din corp ma facea sa tremur. Au repetat aceasta tortura la fiecare 5 minute. Mai tarziu, am lesinat datorita durerilor insuportabile. Atunci au turnat apa rece sau fiarta pe mine pentru a ma trezi. Apa fiarta mi-a oparit corpul foarte rau. Nu puteam suporta tortura si suferinta imensa. Mi-am dorit ca ei sa ma omoare cu un pistol.

Dupa 4 ore de tortura pe banca tigrului politistii mi-au pus un vas de fier pe cap. Fiecare politist a fumat cate 3tigari si in acelasi timp suflau fumul in vas. Acest lucru ma sufoca si am lesinat. Au turnat apa rece pe mine. Apoi, abia fiind constienta, au folosit tigarile pentru a-mi arde globul ocular. Am inceput sa ma lupt cand am inceput sa imi revin. Dupa aceea, m-au lovit peste fata, nas, si dinti. Mi-au rupt cei doi dinti incisivi. Fata mi s-a umflat si s-a invinetit. Mi-au gaurit de asemenea urechile folosind betisoare subtiri. Nu am putut auzi nimic timp de doua saptamani. In cele din urma, au obosit torturandu-ma si s-au dus la culcare la 2 A.M.

In Martie 2002, ei m-au torturat de 3 ori in 17 zile in acea gaura a diavolului. De fiecare data, tortura era mai brutala. Ultimele doua torturi au avut loc la mierzul noptii. De fiercare data, sapte sau opt politisti au venit, m-au scos din celula si m-au adus inapoi aproape moarta. O data, politistii nu au vrut ca ceilalti sa vada cat de rau am fost torturata. M-au imbracat cu haine groase. Totusi, sangele a tasnit afara. Atunci politistii m-au imbracat cu mai mult haine dar sangele s-a strecurat afara din nou. Practicantii de acolo nu au putut sa doarma datorita groazei si grijilor fata de ceilalti practicanti.

Politistii au ‘interogat’ in fiecare zi toti practicantii aflati pe lista neagra a ‘Biroului 610.’ Au legat fiecare practicant, le-au acoperit ochii si le-au incatusat mainile la spate. Apoi ii aruncau in portbagajul masinii de politie si mergeau in munti, la acea gaura a diavolului, unde ii torturau cu rautate.

Tortura necrutatoare mi-a distrus corpul si sanatatea. Au trebuit sa minta in legatura cu conditia mea subreda pentru a fi acceptata la Centrul de Detentie Nr. 3. In ziua urmatoare, am fost trimisa la Spitalul Provincial si apoi la Spitalul Miliar Nr. 3 pentru examinare fizica. Rezultatele au indicat ca corpul meu avea rani aproape peste tot si era intr-o stare critica, si astfel nu indeplineam standardele minime de sanatate pentru fi inchisa in centru. In acea dupa amiaza, politia ne-a dus pe mine si pe dna Guo Shuaishuai la spitalul inchisorii si ne-au persecutat din nou acolo. Ambele eram legate de pat. Politia mi-a injectat un drog care m-a facut sa nu imi mai simt picioarele nici astazi. Picioarele mele au devenit reci ca gheata si complet amortite. Practicantul Jiang Yong a fost persecutat aici, de asemenea. El a murit la cateva luni dupa tortura. Politia i-a injectat si lui un drog necunoscut si i-a extras mult sange in fiecare zi. Aceste injectii si extrageri de sange l-au epuizat pe Yong. El a murit in timpul unei hraniri fortate.

A fost groaznic sa fii martor la intregul proces de tortura si ucidere a unei persoane. Garzile au hranit-o fortat pe dna Guo in continuu timp de peste doua luni; tubul de hranire a fost lasat in gatul ei in tot acest timp. Refuzand sa accepte hranirea fortata, dna Guo a inghitit tubul de hranire lung de 1,5 m. Ea s-a prabusit pe pat datorita durerii groaznice. Spitalul inchisorii a refuzat sa o elibereze de frica sa nu expuna persecutia malefica, astfel ca a intensificat tortura. Eu si Guo am fost dezbracate complet si am fost legate de pat cu membrele departate. Politia si prizonierii s-au uitat la noi in fiecare zi. O doctorita din inchisoare a piscat si lovit vaginul dnei Guo. Incapabila sa suporte tortura extrema, dna Guo a inghitit lingura care a fost introdusa in gura ei. Din nou ea s-a prabusit pe pat datorita durerii. Doctorul inchisorii i-a taiat stomacul pentru a recupera lingura. In mod deliberat a facut o incizie inutil de lunga, ce se intindea de la piept pana la vagin. El a cusut superficial taietura extrem de lunga si a trimis-o pe dna Guo acasa ca sa moara. Dna Guo nu si-a revenit niciodata dupa tortura fizica si psihologica inumana.

Eu si dna Zhao Xiaoqin am fost trimise la spitalul inchisorii in aceeasi zi. Ofiteri ai biroului 610 au lovit-o pana a lesinat si au impins-o pe scari in jos. Si-a rupt bratul drept, i s-a umflat capul foarte tare si si-a pierdut mintile. Nici in prezent ea nu mai poate vorbi. Doctorul inchisorii nu a schimbat bandajul de la mana ei toata vara. Bratul ei s-a infectat, si insecte s-au plimbat in jurul mainii. Suferinta dnei Zhao mi-a frant inima. Am fost de asemenea martora si la alte atrocitati ale acestei persecutii. Noi, practicantele, am fost toate dezbracate si legate cu membrele departate pe un pat pentru o perioada de peste 26 zile. Noi am suferit umilinte si atacuri sexuale neincetate din partea politistilor, doctorilor, si detinutilor.

Am fost transferata inapoi la Centrul de Detentie Nr. 3 pentru ca am refuzat sa renunt la Falun Gong. Centrul de Detentie a refuzat sa ma accepte, deoarece a auzit ca voi muri curand, si s-a temut sa isi asume responsabilitatea pentru moartea mea. Nervosi, politistii m-au atarnat de o usa timp de 6 ore si m-au batut. Am fost dusa inapoi la spitalul inchisorii pentru a se continua tortura. Am intrat in greva foamei ca protest. In cea de-a 15-a zi, un doctor al inchisorii mi-a deschis vena si a introdus un ac IV in ea. Sangele meu a tasnit afara si a patat patul si podeaua. Deja obisnuiti cu torturile sangeroase, politistii si doctorii inchisorii nu au fost deloc deranjati de sangerarea mea excesiva. In fiecare zi, ei mi-au administrat 10 sticle de lichid dens neidentificat. M-au lasat sa imi fac nevoile pe pat – am zacut intr-o balta de urina si fecale o perioada de peste 50 zile. Nici nu pot descrie situatia teribila in care ma aflam. Venele mele au cedat datorita grevei foamei, asa ca lichidul dens nu a putut intra in corp. Chirurgul sef a scuturat sticla si fortat lichidul in vena mea. Am lesinat de mai mult ori datorita durerii ingrozitoare.”

Dnul Yang Guang, un alt practicant, a suferit de pe urma unei persecutii chiar mai infricosatoare. Citez o parte din scrisoarea pe care mi-a trimis-o:

“Yang Guang, locuitor al orasului Changchun, provincia Jilin, a fost retinut ilegal din Ianuarie 2000 si a suferit torturi severe in mainile directorului Liang si ofiterilor Biroului Securitatii Publice din Changchun. El a fost torturat cu bastoane electrice, banca tigrului, camasa de forta, atarnari, sufocare cu punga de plastic, si hranire fortata cu alcool puternic. Torturatorii il chinuiau uneori timp de 40 ore succesiv. Tortura i-a adus dnului Yang surzire la urechea stanga, mutilarea bratelor, paralizie de la talie in jos, necroza la soldul drept, piciorul drept rupt, talpi ale picioarelor deformate, degete de la picioare infectate, boala la rinichi, si idropizie pulmonara (lichide acumulate in pieptul sau). Desi viata lui era in pericol, dnul Yang a fost condamnat la 15 ani la inchisoarea Jilin.

Dnul Yang este tinut in asa numitul “district gol”, care este sectiunea inchisorii pentru detinutii inapti. Aici detinutilor li se interzice sa poarte pantaloni tot anul. Detinutii au facut pentru dnul Yang un carucior special din tije de otel, patru rotile, si placi pentru spate si partile laterale. Scaunul are o gaura in mijloc. Cand dnul Yang trebuie sa mearga la baie, detinutii ii imping scaunul pana acolo. Datorita placilor laterale a scaunului si a bratelor sale ranite, dnul Yang nu se poate curata. Urina, fecalele, si mirosul urat l-au urmarit pe dnul Yang tot anul. In acest district nu intra deloc lumina soarelui. Conditiile sunt total inumane. Vara, in acest district, este o caldura ucigatoare iar iarna un frig pe masura. Spatiul pentru dormit are o latime mai mica de 60cm. Mancarea este dezgustatoare si extrem de saraca.

Cand dnul Yang are nevoie de curatare, detinutii il duc la baie si il spala cu furtunul si il sterg cu o carpa uzata. Detinutii numesc acest lucru un “dus cosmetic.” Autoritatile inchisorii l-au fortat pe dnul Yang sa traiasca in astfel de conditii pentru a-l determina sa renunte la Falun Gong. Dnul Yang, totusi, si-a pastrat credinta cu fermitate. El a fost dus la carcera. I s-a dat drumul doar cand s-a aflat pe patul mortii. Dnul Yang a fost atunci transferat intr-un district special al inchisorii Tiebei din Changchun. Nu i s-a acordat deloc tratament medical. Cu toate acestea, inchisoarea a pretins 1.000 yuani pe luna de la familia dnului Yang.

Mama dnului Yang traieste in casa lui si nu stie ca fiul ei a fost torturat intr-un asemenea mod. Oricand vede oameni, ea ii roaga cu tristete ‘Guang este o persoana buna. Unde se afla el acum, imi vreau fiul!’ Sotia dnului Yang a divortat de el, deoarece nu este nici un venit pentru a sustine familia. Dnul Yang a fost afectat sever si psihologic. Rudele lui au cerut eliberarea acestuia, dar inchisoarea, Ministerul Justitiei, si Biroul conducerii inchisorii au refuzat.”

Practicanta din Dalian, Chang Xuexia, este o fata gratioasa si linistita. A plecat capul plina de rusine cand si-a adus aminte experienta ei dureroasa si umilitoare din lagarul de munca. “Am fost arestata pentru prima oara cand am facut apel pentru Falun Gong. Am fost retinuta ilegal timp de 39 zile intr-un centru de reabilitare din Dalian. In ianuarie 2003, autoritatile au incercat sa ma forteze sa renunt la Falun Gong. M-au inchis intr-o cusca mica de metal si au adus o multime de instrumente de tortura. Dna Wang Yalin, principala torturatoare a practicantilor Falun Gong din centru, a indemnat cativa detinuti sa ma atarne de incheieturi, cu picioarele abia atingand solul. Wang a ordonat detinutilor sa ma “rezolve bine, cu totii!

Ceata de detinuti m-au lovit din toate partile. Am lesinat. M-au aruncat pe podea si m-au calcat cu forta pe fata si brate ca sa vada daca ma prefaceam. Cand m-am trezit, nu am putut sa-mi misc bratul stang, deoarece cotul imi fusese dislocat. Detinutii care au refuzat sa ma tortureze au fost transferati si sentintele lor marite. Am fost atarnata din nou. De aceasta data detinutii au pus poza Maestrului in chilotii mei, au scris pe fata mea cuvinte urate impotriva Dafa si Maestrului. De asemenea m-au batut cu o bucata groasa de lemn. Vanataile nu au disparut nici acum dupa un an.

Am refuzat sa renunt la Dafa. M-au dezbracat complet, si cativa detinuti m-au ciupit de sani, mi-au smuls parul pubian, si m-au intepat in vagin. Ei au folosit o perie cu care deobicei curatau rezervorul de apa. Apoi au pus un lighean sub mine pentru a vedea daca sangeram. Din moment ce nu a iesit deloc sange, detinutii au folosit o perie mai mare si mi-au patruns in mod repetat vaginul cu ea. Nu am mai putut indura durerea ingrozitoare si m-am supus cerintei lor de a nu face exercitiile Falun Gong in lagar.

Ceea ce am suferit in lagar nu a fost cel mai brutal lucru. O alta practicanta, dna Wang Lijun, a fost torturata in cusca mica de metal de 3 ori. Detinutii au facut mai multe noduri unei franghii groase pe care au tras-o inainte si inapoi peste vaginul ei. Intreaga parte de jos a corpului ei s-a umflat. Seful politiei a ordonat apoi detinutilor sa ii impunga vaginul cu coada spinoasa a unei maturi. Aceasta tortura a determinat o sangerare puternica a vaginului dnei Wang. Abdomenul si vaginul ei erau atat de umflate incat nu-si putea trage pantalonii, nu putea sa stea jos, sau sa urineze. Dna Wang inca nu putea sa stea drept la doua luni dupa aceasta tortura sexuala. Picioarele ei erau de asemenea afectate. Am vazut de asemenea cum detinutii au aplicat aceleasi torturi unei virgine. Seful politiei a pus de asemenea insecte veninoase pe corpurile practicantelor.

Numele meu este Wei Chun (alias). Am 35 ani si locuiesc in Dalian. Am inceput sa practic Falun Gong in 1998. Deoarece Falun Gong invata oamenii sa traiasca conform principiilor “Adevarului, Compasiunii si Tolerantei,” m-am imbunatatit foarte mult, atat mental cat si fizic. Pot ierta pe altii cu usurinta si pot sa-mi ridic caracterul moral in acelasi timp. In iulie 1999, guvernul a inceput sa asupreasca Falun Gong. Nu am putut ignora abuzurile sale asupra drepturilor noastre umane de baza, astfel ca m-am dus in martie 2000 la Beijing pentru a face apel pentru Falun Gong. Cand m-am urcat in tren, am fost oprita si un politist mi-a cerut sa spun cuvinte urate despre dnul Li Hongzhi. Am refuzat si astfel am fost arestata. Dupa aceea, am stiut ca oricine calatorea la Beijing in acea perioada, fie cu trenul sau autobuzul, trebuia sa spuna niste cuvinte abuzive despre dnul Li sau Falun Dafa, altfel nu li s-ar fi permis sa calatoreasca.

Am fost dusa la Centrul de Reabilitare din Dalian si inchisa timp de 7 zile. Cand am fost trimisa inapoi la locul meu de munca, supervizorii mei m-au retrogradat si trebuia sa curat fabrica dimineata si sa reflectez la greselile mele dupa amiaza. Ei au vrut ca eu sa renunt la credinta mea si sa scriu o declaratie de defaimare a Falun Gong. Am refuzat si am fost fortata sa demisionez. In aprilie 2000, am gasit o alta slujba. La 15 martie 2001, Chen Xin si alti politisti de la Divizia Nr. 1 a Biroului de Securitate Publica din Dalian m-au rapit de la servici. Nu mi-au permis sa dorm timp de 5 zile si 5 nopti. Mainile mele erau legate la spate cu catuse tot timpul. Mi-au pus tigari aprinse in nari si gura. Gura mea era plina de tigari. La un moment dat, un politist mi-a lovit capul cu un baston de fier. Dupa aceea, am fost trimisa la Centrul de Detentie din Dalian si condamnata la 2 ani de munca fortata. La 18 mai am fost trimisa pentru reeducare la Echipa Nr. 5 a Lagarului de Munca din Dalian.

La 4 iunie, dnul Liu Yonglai, dnul Qu Fei, dnul Huang Wenzhong si eu insumi am fost adusi la etajul 4. Urma sa fim fortati sa il defaimam pe dnul Li Hongzhi, sa defaimam Falun Gong, si Falun Dafa. Daca nu faceam acel lucru, urma sa fim pedepsiti cu socuri electrice. Daca faceam ce spuneau ei, urma sa fim dusi jos pentru a scrie trei declaratii prin care defaimam Falun Gong si pe dnul Li, ma criticam pe mine, si juram sa nu mai practic Falun Gong din nou. Mie si lui Liu Yonglai ni s-au luat toate hainele si am fost legati impreuna cu catusele fata in fata. Au folosit bastoane electrice, si ne-au electrocutat pe cap, spate, coapse, organe genitale, piept, si gat. Am strans din dinti si ne-am zbatut sa evitam socurile electrice. Datorita zbaterii, catusele au devenit din ce in ce mai stranse, in cele din urma au trecut prin carne pana la oase. Era extrem de dureros si am sangerat mult.

Socurile electrice au continuat aproximativ o ora, si apoi am fost separati. Au legat mainile dnului Liu la spate, si l-au facut sa se tarasca in iarba. Au asezat doua scaune pe spatele lui si au cerut la doi detinuti sa stea pe scaune. Apoi, alti 6 detinuti au folosit 6 bastoane electrice incarcate si i-au lovit simultan si in continuu spatele, fesele, gatul, coapsele, talpile picioarelor, si organele genitale. I-au electrocutat inclusiv penisul. Cat despre mine, am fost legata de un scaun cu o franghie. Un detinut a pozitionat un baston la capul meu iar altii 6 ma electrocutau cu bastoanele simultan. Intregul meu corp tremura. Am simtit ca mai bine muream. De disperare am plans. Plansetele mele fara speranta puteau fi auzite in intreaga cladire. Erau multi practicanti Falun Gong la etajele 2 si 3. Se spune ca toti au lacrimat cand mi-au auzit plansetele.

Tortura a continuat aproximativ o ora. Apoi, am schimbat locul cu Liu. El a fost fortat sa se aseze pe scaunul cu socuri electrice in timp ce eu m-am tarat in iarba. Din nou, am fost electrocutata cu 6 bastoane electrice in acelasi timp pentru mai mult de o ora. Am simtit ca nu mai puteam sa indur, dar mai degraba as fi murit decat sa imi tradez credinta, constiinta sau sa il defaimez pe Maestru si Falun Dafa. Astfel am inceput sa lovesc pamantul cu capul sperand ca voi deveni inconstienta. De fiecare data cand cele 6 bastoane ma atingeau in acelasi timp, simteam ca si cum 10.000 de sageti erau trase simultan in inima mea.

Am simtit ca am murit de cateva ori. Dupa ce bastoanele electrice se descarcau ei le schimbau cu altele noi, mai puternice. In cele din urma a inceput sa imi fie frica, astfel ca am capitulat. Mai tarziu, nici Liu nu a mai putut indura. Si el a capitulat. Politistii care au impins detinutii sa ne loveasca au fost Qiao Wei, Zhu Fengshan, Jing Dianke si altii. Nu imi amintesc numele tuturor torturatorilor. Dupa aceea, mi s-a spus ca dupa ce Huang Wenzhong a fost electrocutat, fata lui erat arsa si plina de sange. Obrajii lui Qu Fe au fost loviti cu pantofii atat de tare incat s-au umflat extrem de mult. Dupa ce am fost dusi jos am scris o declaratie de renuntare la Falun Dafa. Cand am fost trimisi inapoi la echipa a trebuit sa scriem o pagina plina cu aceleasi trei propozitii in fiecare zi, unde il defaimam pe Maestrul Li, Dafa si Falun Gong. Intre timp, a trebuit sa strigam cele trei declaratii in fiecare zi. Imi chinuia sufletul. Durerea provocata a fost cu mult mai mare decat tortura aplicata corpului meu. Dar daca ne-am fi opus sau am fi refuzat sa facem astfel, am fi fost dusi la etajul 4 pentru a fi electrocutati pana cand capitulam din nou.

Dupa aceea, un practicant Falun Gong pe nume Li din sectiunea 3, nu a mai putut indura tortura psihica si a ales sa se sinucida spanzurandu-se. A fost salvat. La acel moment, nu am mai vrut sa traiesc nici o clipa. Am fost prea umilita. Totusi, nu am mai vrut sa indur socurile electrice. Mi-a fost frica ca nu le puteam indura. Oricum, nu am vrut sa fac astfel de lucruri imorale precum defaimarea Dafa si a Maestrului nostru. I-am spus lui Liu ca daca orice practicant indraznea sa isi dea viata, garzile nu ar indrazni sa ne persecute astfel. El a spus ca isi va sacrifica viata pentru altii. Intr-o zi, cand curatam coridoarele, Liu a sarit pe geam de la etajul 3. A murit pe loc. La scurt timp dupa aceea, multi practicanti Falun Gong au retras tot ce au scris si au spus ca declaratiile scrise le-au violat constiinta si faptele au fost deformate datorita torturii si erau invalide. Ei isi vor proteja cu fermitate credinta si adevarul lor. Ca urmare, politistii au pus practicantii care si-au retras declaratiile in aceeasi clasa si i-a supus la munca fortata. Se trezeau la 5:00 a.m. si lucrau pana la ora 11:00 p.m. in fiecare zi. Apoi, acesti practicanti au fost trimisi la Lagarul de Munca Guanshan pentru un nou ciclu de persecutie.

Am realizat ca nu mai puteam coopera cu garzile, astfel ca am incetat sa mai port uniforme de detinuti, nu am mai marsaluit, cantat, si am inceput o greva a foamei pentru a protesta impotriva persecutiei. Intreaga clasa a inceput de asemenea greva foamei pentru a protesta cu mine. Mai tarziu am fost separati, si eu am fost trimisa la brigada a 3-a unde am continuat greva foamei. Cand procurorul sef m-a intrebat de ce am inceput greva foamei, am spus ca nu am avut de ales si ca nimeni nu indrazneste sa ne reprezinte. Imi pot folosi doar viata pentru a protesta impotriva persecutiei la care sunt supusa, sa protestez impotriva lui Jiang Zemin si persecutiei Falun Gong de catre guvern. Am un fiu si cand ma va intreba in viitor, ‘Ce ai facut in timpul celei mai severe persecutii a oamenilor buni,’ nu vreau sa ii spun ca am capitulat. Vreau sa fiu o persoana care mai bine moare cu onoare decat sa traiasca cu rusine. La 24 octombrie, in cea de-a 15-a zi de greva a foamei, ei m-au eliberat de frica ca voi muri in centru, folosind scuza ca am nevoie de tratament medical exterior.”

Ascultand pe cei care au scapat de moarte in aceasta persecutie, unul cate unul, ne sufocam pur si simplu. Unele dintre istorisirile adevarate au fost spuse de catre cei care au scapat de mai multe ori de moarte in timpul persecutiei. Istorisirile lor ar impresiona chiar si o fiinta rea. Scenele sangeroase fara precendent, rautatea, naturile inumane, cele mai teribile tehnici de tortura – toate au fost cu adevarat infricosatoare. Intalnindu-ma cu acesti frati ai mei, in timp ce si-au impartasit in liniste istorisirile din timpul persecutiei barbarice, trebuie sa cerem celor care poarta emblema nationala si uniforma patriei sa mentina pacea: “In ultimii 6 ani ai celor 60 ani de conducere comunista, cat de multe astfel de acte inumane ati savarsit si ascuns?”

Unde a esuat sistemul nostru? A educat atat de multi oficiali publici corupti ce traiesc printre noi, ce au fost sustinuti de noi, ce au fost crescuti de parinti ca ai nostri, si care au familii precum ale noastre! Experienta tragica a conationalilor mei ilustreaza deplin ca, in societatea noastra, exista un grup de oficiali publici care dispretuiesc persistent valorile morale fundamentale ale societatii umane, si care au folosit in continuu metode ce sunt complet indepartate de moralitatea umana fundamentala si natura umana. Ei isi acopera cu viclesug afacerile murdare care cauzeaza distrugerea naturii umane, a valorilor morale fundamentale, bunatatii si constiintei natiunii. Toti conationalii nostri, incluzand Hu Jintao si Wen Jiaboa trebuie sa recunoasca ca nici unul dintre noi nu poate nega faptul ca sistemul nostru creaza constant si progresiv o realitate atat de rusinoasa. Si o astfel de realitate dezvaluie caracterul complet imoral al sistemului nostru.

Hu, Wen si toti cetatenii chinezi: este o perioada de introspectie pentru natiunea noastra! Nu exista vreun popor pe aceasta planeta sau in toata istoria noastra care sa fi suferit pe o scara atat de larga, ce a indurat o persecutie atat de severa si distructiva pe timp de pace, datorita credintei lui. Acest dezastru neintrerupt a costat viata a mii de oameni inocenti, si sute de mii de oameni au fost privati de libertatea lor. Faptele pe care le-am vazut ne-au aratat ca toti cei care au fost privati de libertatea lor au suferit de pe urma unor torturi fizice si spirituale de necrezut pentru lumea civilizata. Aceasta persecutie complet inumana a cauzat la peste 100 milioane de practicanti Falun Gong si familiile lor suferinte, amenintari, concedieri, privarea de oportunitati de lucru si venit, confiscare de diferite bunuri, precum si multe alte forme de persecutie. Cat este de absurd, periculos si imoral! Aceasta este o lupta continua impotriva intregului popor chinez, a civilizatiei umane si a valorilor morale fundamentale ale oamenilor din intreaga lume!

Biroul meu de avocatura si intreaga mea familie clarifica faptul ca situatia severa continua din China de astazi este una in care persoana care insista sa spuna adevarul trebuie sa plateasca pentru asta si in care tara continua sa foloseasca mijloace violente pentru a avertiza oamenii in mod public ca dorinta de a intelege si spune adevarul este extrem de periculoasa.

In tarile cu sisteme civilizate, adevarul este in mainile celor care au puterea si resursele politice. Intelegerea valorii adevarului este standardul folosit pentru a judeca civilizatia si moralitatea unui regim. Dar in societatea chineza de astazi abilitatea guvernului de a obtine adevarul este complet diferita. Am observat cu tristete ca traiul si maturizarea alaturi de regimul politic a fost mecanismul regimului pentru a ascunde adevarul. Aceasta situatie face regimul complet incapabil sa cunoasca adevarul. Regimul si-a pierdut complet conditia morala necesara cunoasterii adevarului. El a distrus complet acea conditie morala. Oameni precum dna Wang Yuhuan si altii care au suferit in lagarele de munca au fost martori de mai multe ori la urmatoarea situatie. Cand autoritatile inalte veneau in inspectie, toate lagarele aveau o regula stricta: adunarea celor care ar putea spune adevarul, precum Wang Yuhuan, si plasarea lor intr-un loc unde inspectorii nu ii puteau gasi. Regula comuna este: sefii aflati in vizita pleaca cu “adevarul” ca ei personal au “vazut” si “auzit.” Cand portile de fier se inchid in spatele liderilor, crimele impotriva fratilor lor nostri nevinovati incep repede din nou. Faptele indica ca exista o colaborare coordonata intre inspector si inspectat, amandoi stiind adevarul fara a-l rosti.

Acum ca regimul si-a pierdut capacitatea de a obtine fapte reale, investigatia condusa de cetatenii insisi devine complet legitima si necesara, deoarece valoarea faptelor reale este asociata cu viitorul natiunii noastre si este legata de fiecare individ al acestei natiuni. Noi avem dreptul sa stim in ce mod este legata puterea acestui regim de poporul nostru. Noi avem dreptul sa stim cum a inceput aceasta persecutie acum 6 ani. Cum poate o tara sa ia o decizie atat de imorala? In acesti 6 ani, cum au dus la indeplinire autoritatile aceasta decizie? Ce a facut tara? In acesti 6 ani, exact cati dintre cetatenii nostri nevinovati au fost inchisi ilegal in spatele marelui zid? Ce s-a intamplat exact in spatele acelui mare zid? Ce se intampla in prezent? Obtinerea raspunsurilor la aceste intrebari este obligatia morala fundamentala pentru oamenii acestei tari. Aici trebuie sa subliniem ca acoperirea adevarului de catre guvern este deja fara valoare si nu mai este doar o problema a moralitatii. Cei care au fost martori la faptele savarsite vor intra in cele din urma in societate. De fapt, multi dintre ei umbla deja printre oameni, dezvaluind fara oboseala faptele adevarate.

Guvernule chinez, trebuie sa realizezi ca esti un guvern. Doar in acest mod poti face fata realitatii dezastruoase din punctul de vedere al unui guvern, in maniera unui guvern, si prin actiunile logice ale unui guvern. Doar in acest mod putem evita tragedii precum Masacrul din Tiananmen, persecutia sangeroasa a Falun Gong, sau masacrul recent al fermierilor din Guangzhou. Totusi, trebuie sa infruntam des o astfel de realitate. Realitatea este ca de-alungul unei lungi perioade de timp, crime similare impotriva oamenilor nevinovati au fost comise in mod repetat si fara nici un motiv. In fata chinurilor disperate pe care dezastrele le-au adus oamenilor, guvernul chinez a fost intotdeauna tacut si chiar le-a suprimat prin brutalitate.

Investigatia noastra a aratat ca, in momentul confruntarii cu acei practicanti care sunt aproape toti „incapatanati si refuza sa se schimbe”, cei responsabili de „transformarea” acestor persoane si-au pierdut complet umanitatea. In consecinta, ei ii trateaza pe aceia care sunt transformati fara scrupule, pana in punctul de a comite tot felul de crime. Intregul sistem a demonstrat nebunia condusa de disperare, intrucat suprimarea a durat 6 ani fara nici un succes. Recentul si terifiantul incident in care politistul He Xuejian a violat doua femei practicante de Falun Gong in orasul Tunzhong, provincia Hebei, in fata colegilor sai, este un exemplu foarte clar.

Din mai multe investigatii, am aflat ca in nevoia lor de a suprima pe cel inocent, politia poate recurge la orice crime, indiferent cat de atroce, pentru a atinge obiectivul transformarii. In cadrul persecutiei inumane impotriva acestor practicanti, politia chineza a devenit totalmente criminala. Politistii nu mai au constiinta si nici cunostinte de drept sau justitie; dimpotriva, ei cred ca responsabilitatea lor e sa-i toace pe oameni asa cum fac cu carnea sau cu pestele. In inchisorile arondate jurisdictiei lor, un castravete poate sa fie vandut prizonierilor la pretul de 25 yuan (aproximativ 3 dolari), iar un pui prajit poate ajunge la cateva sute de yuan. Chiar si spatiul pentru dormit care in mod originar apartine proprietatii publice este tranformat in marfa comerciala pentru oamenii politiei. Orice spatiu, larg cat spatele unei persoane, poate fi vandut la un pret nu mai mic de 2000 yuan (aproximativ 250 dolari) pe luna. Multi prizonieri din lagarele de munca fortata ce nu au bani continua sa fie tratati in mod inuman in timpul noptii, fiind nevoiti sa doarma pe verticala sprijiniti unii de altii.

Nu numai ca politia chineza nu are nici o moralitate, dar ei au pierdut complet fundamentalul simt al rusinii caracteristic pentru orice fiinta umana. In aceasta investigatie, o alta sursa dezgustatoare de crima in societatea noastra este sistemul de reeducare prin munca, care a adus numeroase dezastre pentru natiunea noastra in ultima jumatate de secol. Sistemul reeducarii prin munca, o afacere murdara condusa de Consiliul de Stat Chinez, a insultat in mod deschis si a calcat in picioare principiile noastre constitutionale; acest sistem a supravietuit indiferent la acestea. In toata istoria omeneasca, nici o guvernare al oricarui alt stat nu s-a comportat ca si Consiliul de Stat Chinez, care desconsidera total propria constitutie. De la nasterea constitutiei statului, sistemul reeducarii prin munca a plasat-o intotdeauna intr-o pozitie penibila. Aceasta demonstreaza ilegalitatea guvernarii chineze si de asemenea dovedeste ca asa numita „conducere a tarii conform legii” nu este altceva decat o farsa.

Pe langa Constitutia Chinei, o serie de legi fundamentale care au fost ratificate mai tarziu, incluzand Legea Legislatiei Republicii Populare Chineze, Legea pedepsei administrative a Republicii Populare Chineze, Legea autorizatiei administrative a Republicii Populare Chineze, etc. toate exclud in mod explicit posibilitatea Consiliului de Stat Chinez de a dobandi puterea de a-i priva pe oameni de libertate. In mod esential, sistemul reeducarii prin munca este cea mai ilegala forma de tratament care impiedica China sa guverneze prin lege. Acesta este cel mai mare dusman al Constitutiei Chinei si a legilor si principiilor fundamentale. Ea se opune cautarii poporului chinez pentru o China guvernata de lege.

Investigatiile noastre au aratat ca sistemul reeducarii prin munca, prin privarea sa ilegala de libertate, este abuziv peste imaginatie. Dnele Wang Yuhuan si Sun Shuxiang au fost arestate in mod ilegal si detinute de noua ori in sase ani. Procedura pentru reeducarea prin munca este atat de informala si slab pusa in practica incat ar putea fi la fel de bine o gluma. Faptele adevarate au aratat abuzurile socante de putere precum si lipsa totala de moralitate. Astazi este momentul cand trebuie facuta o marturisire natiunii noastre. Trebuie sa accentuez in mod special ca daca aceste crime malefice nu se opresc, atunci interogarea natiunii noastre de catre oameni ca Gao Chengzhi va continua. Ziua in care societatea chineza va deveni stabila si armonioasa nu va sosi. Oamenii si-au pierdut rabdarea cu oameni care abuzeaza de putere si care se leapada de constiinta lor zi si noapte. Furtuna de proteste creata de acesti oameni zguduie in mod constant fundatia tarii si clatina lucrurile cu care oamenii au fost obisnuiti de decenii. Cum ar putea cineva sa ignore un astfel de fenomen?

Prin experienta mea dobandita prin comunicarea continua cu acei cetateni fermi in credinta lor, am vazut cu adevarat existenta unui lucru de cea mai mare valoare pentru natiunea noastra de astazi. Aceia, care cu calm si cu un zambet pot sa descrie experienta confruntarii lor cu crancenul proces al persecutiei, mi-au zguduit sufletul. Deseori am fost miscat pana la lacrimi. In cadrul natiunii noastre, am vazut in sfarsit spiritul care ramane credincios si neinduplecat, tinand la calitatea intangibila a principiilor.

Suferinta din ultimii sase ani a faurit un mare grup de oameni care au aceasta inegalabila si nobila demnitate umana. Fermitatea lor in ceea ce priveste credinta, modul in care trateaza arestul brutal cu desconsiderare, la fel ca optimismul lor ca natiunea noastra va avea un viitor frumos castiga cel mai adanc respect. O alta tendinta pe care am gasit-o in investigatia noastra este aceea ca fiecare practicant Falun Gong care a iesit din arest, indiferent cat de mult a stat in arest, a devenit mai determinat. Cel mai tipic exemplu este cel al doamnei Han din orasul Fuxin, provincia Liaoning, care a fost arestata si tinuta in detentie de cateva ori. Dupa ce a fost eliberata dintr-o detentie brutala care a durat cativa ani, seful sectiei de politie a incercat sa o faca sa promita ca nu va mai practica Falun Gong niciodata. Ea a raspuns politistului care reprezenta guvernul poporului, ferm, dar pasnic: „Chiar daca ma veti aresta de inca o suta de ori, voi continua sa practic. Nu e nimic gresit in faptul ca noi practicam, cu atat mai putin o crima. Dupa ce m-am intors acasa din arest, pentru ca am spus in mod constant membrilor familiei mele si oamenilor din jurul meu adevarul despre Falun Gong, aproximativ treizeci dintre ei au inceput sa practice.”

De aceasta data, in timpul sederi mele impreuna cu grupul Falun Gong, am descoperit de asemenea alt fapt minunat. Spre deosebire de situatia prezenta in care umanitatea, constiinta, moralitatea, compasiunea si responsabilitatea societatii noastre sufera o deteriorare generala, acesti cultivatori, ca un grup renascut din vechea natiune, au avut un impact asupra tuturor acestora intr-un mod pozitiv. Poti simti modul puternic in care credinta poate schimba sufletul cuiva. Intr-adevar, mi-a permis sa vad o scanteie de speranta pentru salvarea natiunii noastre din starea sa corupta prezenta.

Cunoscandu-i pe acesti practicanti, am fost adanc miscat de calmul lor cand povesteau, calmul lor fara precedent, compasiunea lor catre cei care i-au torturat si optimismul lor fata de viitorul natiunii noastre. Acesti oameni iau faima si profitul foarte usor. Ei continua sa ii ajute in tacere pe colegii practicanti ale caror vieti sunt in pericol datorita opresiunii neinduratoare. Rabdarea lor in a-i ajuta pe copii vulnerabili si rudele in varsta ale practicantilor Falun Gong care au fost detinuti in mod ilegal sau omorati, este dincolo de imaginatia si intelegerea tipica unei fiinte umane. Este incredibil cum credinta cuiva poate avea o astfel de influenta puternica asupra sufletului si moralitatii sale.

De exemplu, Zhu Xiaoguang, in varsta de 33 de ani, mi-a povestit ca atunci cand a fost aruncat pentru prima data in inchisoare, ciocnirile rautacioase dintre detinuti erau singurul mod de comunicare. Oamenii de acolo isi castigau dominatia fiind mai neinduratori decat ceilalti. Nimeni nu dorea sa se supuna sau sa-si impuna vreo auto-constrangere. Mai tarziu, practicantii Falun Gong au curatat in mod miraculos sufletele prizonierilor si au calauzit 100 de oameni sa inceapa sa practice Falun Gong. El a spus „M-am calmat printr-o completa transformare a sufletului meu.” Drept rezultat, multi prizonieri noi au fost uluiti sa gaseasca maini binevoitoare si care sa ii ajute, in locul „lectiilor de potolire,” dupa ce au sosit in inchisoare.

Experienta lui Zhang Linyou, un fost politist in centrul de detentie Kungchuling, a fost chiar mai surprinzatoare. El mi-a povestit ca practica Falun Gong l-a calauzit sa devina singurul politist in acea inchisoare gigantica care a incetat sa tortureze prizonierii si a respins fiecare mita. Mi-a spus ca a fost intr-o constanta agonie in primul an dupa ce a decis sa-si abandoneze obiceiurile rele. A fost extrem de dureros pentru el sa-si vada colegii acceptand mita si sa reziste tentatiei cand el insusi avea putini bani! Mi-a spus cu mandrie ca cultivarea i-a transformat complet sufletul! Mai tarziu, cei 60 de detinuti pe care ii avea in sarcina sa i-au fost foarte recunoscatori si erau de parere ca toti politistii chinezi ar trebui sa practice Falun Gong. Prizonierii au spus ca daca asta s-ar intampla, politia chineza ar deveni cea mai civilizata din lume. Cu toate acestea, Zhang Linyou a fost mai tarziu condamnat ilegal intr-un lagar de munca fortata si dat afara din serviciu din cauza ca practica Falun Gong.

Ne doare sa vedem ca transformarea oamenilor in China merge intr-o directie opusa. Presiunile politice publice si tentatiile au anihilat ultima urma de bunatate in cadrul politiei. Partea rea a fiintelor umane le domina rapid comportamentul, in timp ce constiinta fundamentala nu mai este pretuita. Politistii sunt, de fapt, victime ale acestei miscari fanatice de a elimina natura umana.

Credinta si moralitatea sunt cele mai importante elemente pentru a asigura longevitatea si progresul unei natiuni. Ceea ce i-a lipsit natiunii noastre cel mai mult in ultimele decenii este credinta fundamentala care sustine si inalta valorile morale ale natiunii noastre. Aceasta este cauza continuului haos in care s-a aflat China in ultimele decenii. In viitor, pentru bunastarea indelungata a tarii noastre, trebuie sa recunoastem si protejam libertatea de credinta a oamenilor. Doar prin schimbarea inimilor oamenilor putem crea o lume cu speranta. Ceea ce guvernul nostru a facut in ultimii sase ani este folosirea unor tactici violente si barbare pentru a impiedica natiunea noastra sa tinda spre un viitor stralucitor.

In aceasta scrisoare deschisa, as dori de asemenea, sa aduc cateva cerinte in atentia guvernului. Acestea sunt: sa inceteze imediat persecutia violenta a oamenilor care isi sustin credintele si sa-i elibereze si despagubeasca pe Yang Guang si alti prizonieri ai constiintei! In plus nu cerem ca guvernul sa restabileasca bunul renume al practicantilor Falun Gong. In inimile lor, de asemenea in inimile membrilor morali ai societatii noastre, nimeni nu a sustinut vreodata ca acest grup de oameni ar fi problematic. Un sistem care a torturat fara mila o natiune peste o jumatate de secol nu mai are valorile morale sau calificarile de a restabili bunul nume al cuiva. Mai mult, a permite ca o astfel de declaratie sa fie facuta de acest sistem este o insulta adusa victimelor! In felul acesta, avertizez pe cei care inca sprijina violenta sa-si inceteze actele barbare din moment ce aceasta este ultima voastra sansa!

In cele din urma, permiteti-mi sa-i spun cu respect domnului Hu Jintao si domnului Wen Jiabao ca trebuie sa avem curajul si moralitatea de a admite ca masina politica, care a torturat cu cruzime natiunea noastra timp de jumatate de secol, este patata de sangele si lacrimile oamenilor nevinovati si ca soarta vrednica de mila a chinezilor, datorata constrangerii si opresiunii de catre dictatura de mii de ani, este inca fara sfarsit. Trebuie sa admitem ca natiunea noastra, oamenii nostri au dreptul de a urmari democratia, libertatea, guvernarea legii si drepturile omului si ca aceasta dorinta nu a mai fost niciodata inainte atat de inflacarata. Astazi, orice incercare de a opri cautarea oamenilor pentru drepturile mai sus mentionate va sfarsi prin a fi in van. Va rog sa-mi scuzati sinceritatea, dar toate datoriile de sange au fost imprimate in ochii, experientele oamenilor si le-au patat amintirile. Domnilor, doar cand protectia oamenilor suferinzi este in inimile voastre, puteti gasi siguranta cu adevarat. De asemenea, doar atunci cand va pasa cu adevarat de viitorul natiunii noastre veti avea, in egala masura, un viitor stralucitor.

Urez domnului Hu Jintao si domnului Wen Jiabao un An Nou in siguranta si cu sanatate.

Fie ca Noul An sa aduca o lume noua natiunii mele!

Fie ca Dumnezeu sa binecuvanteze poporul chinez!

Cu prietenie,

Gao Zhisheng

12 decembrie 2005 orasul Changchun, provincia Jilin

________________________________________

[1] La 6 decembrie, politia paralimitara a tras in satenii din Shanwei, provincia Guangdong, omorand cateva zeci. Satenii protestau pentru confiscarea pamantului lor fara a primi o compensatie corecta

[2] Dr. Jiao Guobiao, un profesor de jurnalism la Universitatea din Peking, a fost concediat recent pentru ca si-a exprimat deschis vizunile asupra cenzurii.

[3] “Banca tigrului” este un mecanism de tortura. Victimele sunt fortate sa stea pe o banca mica de fier a carei inaltime este de aproximativ 20 cm. Genunchii victimelor sunt legati strans de banca mica – Banca tigrului. Mai multi detinuti primesc ordine sa vegheze asupra practicantilor si sa-i forteze sa ramana nemiscati cand stau pe banca. Deobicei sunt introduse unele obiecte grele sub gambele sau gleznele victimelor pentru ca durerea sa fie mai intensa. Vedeti imaginea de la

http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2001/11/24/16156.html

[4] In cadrul torturii “Patul mortii” cele 4 membre sunt departate si legate de cele 4 colturi ale unui pat de metal. Victima nu se poate misca deloc si nici nu i se permite sa manance, bea, sau sa mearga la baie. Acest tratament dureaza de la cateva ore pana la peste 10 zile. Acest tip de tortura cruda cauzeaza daune severe atat mentale cat si fizice. Vedeti imaginea de la http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/12/15/55600.html

• Din Romania
• Europa
• Africa / Orientul Mijlociu
• Asia / Pacific
• America de Nord si Sud
• Comentarii, Interviuri
• Cultura,Traditii, Arta,Turism
• Sanatate, Stiinta, Mediu
• Sport, Auto

• Scandalul laptelui contaminat
• Nava Ucraineana capturata de piratii somalezi
• Conflictul georgian
• Recoltarea de organe pe viu - noua industrie dezvoltata de regimul comunist chinez
• Ambitiile nucleare ale Iranului
• Incalcarea drepturilor omului in China