Vor sa stearga memoria natiunii romane!
 |
|
(sursa - Nicolae Videnie)
|
Nu vrem sa uitam crimele comunismului in Romania. Uitarea este cel mai mare inamic al omenirii. Cine uita crimele comunismului sau pe cele ale nazismului, nu va sti sa previna reparitia lor. Generatiile actuale si cele ce vor veni, trebuie sa aiba sansa sa afle trecutul, sa afle despre natura malefica si antiumana a comunismului. Doar astfel vor putea tine departe societatea de cancerul rosu.
Au fost aduse variate argumente pentru demolarea fostului Penitenciar Pitesti. Unele dintre ele, chiar exprimate public de catre luptatori pentru drepturile omului. Paradoxal, acestia argumentau demolarea fostului centru de dezumanizare a fiintelor umane, pe motiv ca ar fi „un focar de infectie”.
Dar la vremea in care omul era degradat in asemenea masura incat se autodenunta singur pentru propriile ganduri – de ce nu s-a pronuntat nimeni pentru demolarea „focarului de infectie cu virus antiuman”?
Cine are interes ca fostul penitenciar comunist de la Pitesti sa fie ras de pe fata pamantului, sau sa fie transformat? Vechii sau noii comunisti...ori naivii care se lasa inselati de pretextul grijii fata de fiinta umana, folosit de cei direct interesati in stergerea oricaror urme.
Celor care au de gand sa sustina, fie numai si cu o semnatura, acest furt al memoriei romane, le recomand sa citeasca „Fenomenul Pitesti” al lui Virgil Ierunca, sau...sa discute cateva minute cu putinii supravietuitori ai experimentului Pitesti, caci asa cum spunea unul dintre acestia – dl.Traian Popescu: “comunismul il socotesc a fi fost un experiment urias asupra omenirii……”
Intr-un interviu pe care ni l-a acordat si cu care vom reveni intr-un articol dedicat special domniei sale, dl.Traian Popescu spunea:
“… acest comunism a avut un laborator “Pitesti”, de unde a expandat in Gherla si alte inchisori. In acest laborator a fost experimentat acel principiu materialist comform caruia “cumulari lente cantitative duc la salturi bruste calitative”.
Cumulari lente de tortura fizica si psihica pot determina producerea unui moment critic de schimbare a structurii. Si anume, asa cum materia are un punct critic in care trece de la o stare de agregare la alta, tot asa s-a experimentat acolo fiinta umana. Exista un moment in care cel care este supus experimentului, depaseste acest prag si, ori ajunge sa se sinucida, ori este omorat, ori este innebunit, ori ajunge ca din victima sa se transforme in calau.
Deci experimentul Pitesti nu a urmarit numai elementul practic al comunistilor, al securitatii – culegere de informatii – ci s-a trecut si s-a umblat asupra structurii intime a omului. Aceasta este o crima uriasa.
Soljenitin a spus ca acesta a fost cel mai cumplit experiment din lume. Acest experiment a avut si o sustinere teoretica - anume, cartea intitulata “Manualul de instructiuni privind razboiul psiho-politic. Spalarea creierului. Complotul psiho-politic al comunismului.” – editata de KENNETH HOFF - fost membru al partidului comunist din America, in perioada 1936 – 1939.
Dl. Traian Popescu ne-a redat doua pasaje relevante, din acest manual: “ in cazul in care in grupurile de tineri exista lideri puternici, agentul psiho-politic poate sa actioneze in mai multe feluri, folosindu-se de ei sau indepartandu-i. Daca liderul vizat – baiat sau fata – urmeaza sa fie folosit, caracterul sau trebuie schimbat cu grija, indreptandu-l spre cai criminale, dupa care urmeaza sa fie tinut sub control cu santaj sau prin alte mijloace.” … si
“Un soldat cazut prizonier poate fi maltratat, injosit si umilit pana este adus intr-o asemenea stare incat chiar si cel mai neinsemnat gest al celor ce l-au chinuit il va face sa tremure de frica. El se va supune fara cracnire sau isi va schimba simtamintele si credintele la prima vorba poruncitoare a asupritorilor sai. Daca este degradat pana la limita necesara, prizonierul poate fi facut sa isi ucida chiar si compatriotii aflati in acelasi lagar cu el.”
Astfel de lucruri au fost experimentate pe detinutii politici de la Pitesti. - ne spune supravietuitorul fenomenului Pitesti.
Revenind acum la problematica transformarii Penitenciarului Pitesti in altceva decat intr-un muzeu, redam mai jos o scrisoare primita la redactie. Ea exprima ingrijorarea dlui Nicolae Videnie – constient de riscul la care societatea romaneasca este supusa – stergerea memoriei natiunii romane.
Incercarea de amenajare a unui muzeu in fosta cladire a Penitenciarului Pitesti in care a avut loc satanicul experiment al "reeducarii" studentilor si crearea "omului nou" prin teroarea politica comunista atee a anilor 40'-50' este pus astazi in pericol de intentia demolarii restului cladirii ramas netransformat in birouri ale unor persoane juridice particulare argesene.
In acest context al stergerii constiente a urmelor palpabile ale terorii fostului regim comunist antinational si antiuman se impune coalizarea celor care vor sa pastreze vie amintirea ororilor precum Penitenciarul Pitesti.
O prima etapa obligatorie este publicitatea care trebuie facuta acestui caz simptomatic pentru actualul demers demolator al ramasitelor arhitectonice ale fostului sistem carceral exterminator.
Cu multumiri,
Nicolae Videnie
IRIR Bucuresti
