Securitatea, Partidul Comunist si M.A.I. erau in razboi cu toti cetatenii Romaniei

27.08.2007
Revista Memento

Sute de mii de romani si romance de toate varstele si categoriile sociale au fost victimele crimei in masa organizate de ocupantii bolsevici straini sau autohtoni; barbati si femei, batrani trecuti de 70 de ani si copii de 12 ani au fost umiliti, torturati si asasinati in chipuri pe care nici cea mai bolnavicioasa imaginatie nu le-ar putea nascoci. A fost umilita si exterminata sistematic ofiterimea romana, intelectualitatea, fruntasii satelor si intreaga noastra clasa politica.

Dezastrul national cauzat de hoardele criminale numite Securitate, Partid Comunist si M.A.I. abia daca poate fi evaluat iar urmarile lui vor dura decenii. Ranile produse natiunii noastre de catre barbarii organizati si constituiti in forta de ocupatie si exterminare, multe dintre aceste rani nu se vor vindeca niciodata, asa cum nu se va vindeca sufletul umilit si torturat al celor ce supravietuim si ne putem aminti.

Chiar dimpotriva, in ciuda prabusirii oficiale a sistemului de teroare bolsevica si a ideologiei marxist-leniniste, umilirea victimelor sale continua: este o umilinta fara margini sa vezi pe calaul tau, anchetatorul, judecatorul militar, comandantul sau ofiterul politici al inchisorii sau lagarului, toti criminali patentati si recunoscuti, este o umilinta enorma pentru noi, victimele lor, sa ii vedem plimbandu-se liber si ranjindu-ne din limuzinele lor inca mai luxoase ca inainte, sau pur si simplu improscandu-ne cu noroi de la tribuna parlamentului si de pe ecranul televizorului; sau reprezentand tara, adica victimele jafului si crimelor lor, la forurile internationale.

Intr-adevar, desi este de notorietate generala ca Securitatea si Partidul Comunist au comis sute de mii de crime hidoase, desi gropi comune cu barbati si femei si copii, asasinati cu sange rece si cruzime sunt descoperite mereu si mereu, desi identitatea unora dintre criminali este bine cunoscuta, nici unul dintre ei nu a fost adus in fata justitiei pentru a da seama de faptele sale.

Iar aici se termina domeniul sentimentelor si incepe domeniul legii. Daca legea morala, daca legea crestina da dreptul victimei sa-si absolve calaul (desigur insa ca aceasta absolvire poate avea loc doar pe baza strict individuala), justitia in sensul de institutie a societatii civile nu poate absolvi pe nimeni de crimele si delictele grave cum sunt, in speta, crimele de razboi si crimele contra umanitatii. Legislatia nici unei tari nu prevede aministie, gratiere sau prescriptie pentru acest fel de crime. Eu pot sa il iert, in sufletul meu sau chiar si public, pe seful de sectie Stefan zis “Ingerul,” de la Jilava, pentru ceea ce m-a facut sa sufar pe nedrept si impotriva oricarei legi umane; dar justitia nu il poate ierta acum si niciodata, ci este tinuta a-l urmari pe el si pe ceilalti ca el, oriunde si oricand, pentru a-l face sa ispaseasca multiplele si imprescriptibilele sale crime, si astfel sa se indeplineasca dreptatea.

In calitate de victima si martor al unor astfel de incalcari grave ale legii, sesizez acum Parchetul General si pe cele locale sa ia in urmarire si aduca in justitie pe toti comandantii, adjunctii, si anchetatorii fostelor Securitati regionale, raionale si apoi judetene, pe toti comandantii, ofiterii politici, sefii de sectie, ofiterii si subofiterii din penitenciarele si lagerele de detinuti politici, pentru crime comise intre anii 1946-1989. Sesisez de asemenea Parchetul General sa ancheteze activitatea tuturor angajatilor de nivel superior si mijlociu ai fostului M.A.I., intre anii 1946-1989 pentru a descoperi pe cei vinovati de conceperea si aplicarea sistemului de exterminare in masa a detinutilor politici in anchete, inchisori si lagare.

Precizez ca aceasta este o reclamatie publica si ca institutiile statului pe care le sesisez sunt tinute sa ia in considerare cat mai curand, daca ele se considera a fi institutii ale unui stat de drept. In cazul in care nu o vor face, insasi aceste institutii vor fi vinovate de complicitate la incalcarile amintite ale legii. Iar noua ne va ramane sa sesizam Tribunalul International de la Haga, care se ocupa de mai multe decenii cu anchetarea si judecarea crimelor de razboi si a crimelor impotriva umanitatii.

Atrocitatile comise de membri ai Securitatii, ai Partidului Comunist si ai fostului M.A.I. pot fi clasificate atat crime contra umanitatii cat si crime de razboi, aceste organizatii teroriste actionand intocmai sau mai crud decat o armata de ocupatie. De fapt, sloganul lor oficial era “Lupta de clasa” si “Moarte tuturor celor care nu sunt cu noi,” ceea ce constituia o declaratie de razboi contra majoritatii populatiei; procesele sale politice s-au facut in regimul in legii martiale si a starii de razboi, ceea ce confirma fara nici un dubiu ca membrii organizatiilor respective se considerau in stare de razboi contra restului populatiei, pe care o tratau ca fiind sub ocupatia lor, ocupatie deosebit de inumana si in totalitate criminala.

Ca bun crestini sau inimi caritabile putem ierta cat vrem, putem avea sentimente de compasiune pentru orice monstru; legea insa trebuie sa functioneze pentru ca altfel nimic in societate nu poate functiona.

Mihai Ursachi

Nota: Cuvant rostit la Congresul AFDPR – Iasi, 1995.