China si spionajul industrial
China are un plan pentru folosirea spionajului industrial in vederea transformarii tarii in cea mai mareata putere industriala si militara de pe planeta. Timp de doua decenii China a incercat sa faca ceea ce nu a reusit niciodata Uniunea Sovietica: sa fure tehnologia vestica si apoi sa o foloseasca pentru a depasi Vestul. Sovieticii au dus lipsa multor industrii esentiale de sustinere gasite in Vest (cele mai multe fondate si conduse de antreprenori), si nu a fost niciodata capabila sa obtina toate componentele pentru a face fata realizarilor tehnice ale Vestului. Copiile sovietice ale computerelor americane, de exemplu, erau brute, mai putin de incredere si mai putin puternice. Acelasi lucru era valabil pentru avioanele lor cu reactie, tancurile si navele de lupta.
Regimul chinez crede ca poate evita eroarea sovieticilor atragand firmele vestice pentru a-si deschide fabrici mult mai profitabile in China, unde managerii si lucratorii chinezi pot fi invatati cum sa faca lucrurile corect. In acelasi timp, China permite la mii de studenti chinezi sa mearga in Statele Unite pentru a studia. In timp ce multi dintre acesti studenti locuiesc in America, unde exista slujbe mai multe si oportunitati mai multe, unii se intorc inapoi in China si aduc cu ei iscusinta americana in afaceri si tehnica. In cele din urma, China foloseste in domeniul energetic abordarea “o mie de graunte de nisip” pentru a spiona. Acest lucru implica faptul ca China incearca sa ii faca pe toti chinezii care merg in strainatate si pe cei de origine chineza care locuiesc in afara tarii natale sa spioneze pentru China, chiar daca putin de tot.
Aceasta abordare de spionaj nu este noua. Alte natiuni au folosit sisteme similare timp de secole. Ceea ce este neobisnuit este intensitatea efortului Chinei. Sistemul informational chinez este imens, cu aproape 100.000 de oameni lucrand doar la monitorizarea chinezilor din strainatate si la ceea ce ar trebui si ar putea sa inhate pentru tara lor. Totul incepe cand oficialii chinezi ai securitatii examineaza cine pleaca in strainatate si pentru ce scop. Cetatenii chinezi nu pot parasi tara, legal, fara ca organizatiile securitatii de stat sa fie anuntate. Celor care lucreaza in domeniul informatiilor nu li se cere sa acorde permisii. Ei sunt alertati doar in cazul in care doresc sa aiba o discutie cu studentii, turistii sau oamenii de afaceri inainte ca acestia sa paraseasca tara. Interviurile au loc deseori si cand acesti oameni se intorc in tara.
Celor care ar putea veni in contact cu informatii utile li se cere sa isi aduca aminte ceea ce au vazut sau sa aduca suveniruri. Peste 100.000 de studenti chinezi pleaca la universitati straine in fiecare an. Chiar mai multi pleaca in strainatate ca si turisti sau cu afaceri. Celor mai multi dintre oameni nu li se cere sa actioneze de fapt ca si spioni, ci pur si simplu sa impartaseasca cu oficialii guvernamentali informatiile pe care le-au obtinut. Cei mai ambitiosi sunt prinsi si judecati. Dar cei mai multi, care sunt destul de obisnuiti si aduc inapoi relativ putin, sunt aproape imposibil de prins.
Precum rusii, chinezii folosesc de asemenea metodele traditionale, folosind oamenii cu imunitate diplomatica pentru a recruta spioni, sau prin oferirea de bani sau alte lucruri pentru a determina oamenii sa le vanda informatia. Acest lucru inca este eficient si cand este combinat cu metoda “o mie de graunte de nisip,” informatiile secrete colectate sunt destul de numeroase. Ingredientul final se refera la operatiunile fantoma cu capital mix, uneori numite Proiectul 863, si se ofera bani antreprenorilor chinezi care transforma cu tehnologia furata in ceva real. Nimeni nu pune intrebari. Daca te poti intoarce in China cu secrete atunci ai libertate interna (dar bineinteles controlata) si e posibil sa ajungi bogat.
Dar exista unele probleme legale. Cand chinezii fura tehnologie si produc ceva ce victimele vestice pot dovedi ca le-a fost furat (prin patente si folosirea prealabila a tehnologiei), actiunea legala poate face imposibila, sau foarte dificila, vanzarea in afara Chinei a oricarui produs ce foloseste tehnologie furata. Din acest motiv chinezilor le place sa fure tehnologie militara. Si in unele cazuri, precum tehnologia de productie, exista un avantaj in a nu o vinde in afara Chinei. Deoarece China inca este o dictatura comunista, tribunalele se comporta dupa cum li se spune si rareori li se cere sa onoreze pretentiile patentelor straine.
