Inspaimantatoarea recoltare de organe a Chinei - I

Etan Guthman
01.12.2008
Standard
SYDNEY: O punere in scena a torturilor indurate de practicantii Falun Gong in puscariile regimului comunist chinez. Demonstratia este organizata de practicantii Falun Gong din Australia pentru a comemora sase ani de la inceperea persecutiei in China, la 20 iulie 1999. De atunci mii de persoane au fost omorite prin tortura de catre regimul comunist chinez pentru credinta lor. (Ian Waldie/Getty Images)

Etan Guthman, ziarist independent intr-o serie de articole despre una dintre cele mai socante atrocitati ale timpurilor moderne: regimul comunist chinez se ocupa in secret de mai multi ani cu recoltarea de organe, pe viu, cu forta, de la practicanti ai miscarii spirituale Falun Gong. Ziarul The Epoch Times a efectuat o ancheta in 2005 descoperind mai multe surse independente din China care au depus marturie despre existenta unei asemenea practici sistematice. In 2006 raportul unui fost secretar pentru Asia-Pacific din Canada (David Kilgour), si a unui renumit avocat de drepturile omului (David Matas) au confirmat temerile cele mai rele, conducand o investigatie care a descoperit in China peste 40 de mii de transplanturi din surse nespecificate efectuate din 2001. Majoritatea lor covarsitoare proveneau de la practicati Falun Gong detinuti abuziv pentru credinta. Raportul lor poate fi gasit pe internet la organharvestinvestigation.net/ sau in limba romana la www.epochtimes-romania.com/articles/2006/10/article_5996.html

**********************************

Soferul jeep-ului ne masoara din priviri in momentul in care urcam in masina. Asistentul meu este un tanar israelian sanatos, asa ca eu trebuie sa fiu cel cu banii. Mi se adreseaza in egleza lui stricata: „Fata?”

Nu. Fara fete. Du-ne la ...

„Ladyboy? Kickboxer?”

Nu. Fara ladyboy, fara kickboxeri, mersi. S-ar putea sa fiu un burtos, transpirat, om alb de varsta a doua, dar ma aflu aici pentru – de fapt, ma duc sa ma intalnesc cu o femeie de nationalitate chineza pe o strada laturalnica. Ea imi va spune povesti confidentiale despre umilire, tortura, si abuz. Si partea cea mai rusinoasa este ca dupa aproape 50 de interviuri cu refugiati din lagarele de munca fortata din China, nici macar nu voi asculta cu atata atentie. Ma aflu in Bangkok deoarece practicanti de Falun Gong, miscarea reinsufletirii budismului care a fost scoasa in afara legii de Beijing, obisnuiesc sa o apuce catre sud cand scapa din China. Cei fara pasapoarte trec prin Burma pe motociclete si pe drumuri mai putin circulate. Unii au fost intervievati de investigatori U.N., dar putini au fost intervievati de presa, cu toate ca, scapati din lagarele de munca din China, sunt nerabdatori, chiar disperati, sa ne spuna povestile lor. In ceea ce priveste femeia de nationalitate chineza, intentionez sa indepartez cu ajutorul intrebarilor discutia de la ceea ce ea va dori sa-mi spuna – persecutie si spiritualitate – catre ceva ce ea de abia isi va aminti, o etapa aparent inofensiva a experientei sale: o injectie, palpari ale abdomenului, o radiografie, o mostra de urina – teste medicale ce sunt in concordanta cu evaluarea prizonierilor pentru recoltarea de organe.

Ancheta mea a inceput intr-un camin cultural din Montreal cu un an in urma, ascultand un chinez indesat de varsta a doua cu vocea groasa pe nume Wang Xiaohua, un om obisnuit, cu exceptia faptului ca avea o urma rosiatic-inchisa ce se intindea in jos pe fruntea sa.

Isi amintea o scena: aproximativ 20 de barbati, practicanti de Falun Gong, stateau iarna in camp, fiind insotiti pe ambele parti de doua escorte inarmate. In loc sa-i conduca sa scoata bucati de piatra si sa imprastie ingrasaminte, politia ii stransese pentru un fel de excursie. Parea aproape ca o vacanta. Wang nu vazuse multe dintre fetele prizonierilor pana atunci. Aici in lagarul de munca fortata nr. 2 din Yunnan, detinutii Falun Gong erau tinuti cu grija in minoritate in fiecare celula pentru ca infractorii veterani sa ii poata bate.

Practicantilor Falun Gong le era interzis sa comunice intre ei. Cu toate acestea in momentul in care garzile le-au facut semn sa inceapa sa mearga, Wang a simtit ca grupul si-a potrivit ritmul pasilor precum o linistita turma migratoare. A privit in jos la pamantul rosiatic, brazdat de paie si deseuri, pana la muntii de la orizont. Orice se afla inainte, Wang stia ca lor nu le este frica.

Dupa 20 de minute, a vazut o structura mare ce licarea in zare – poate ca era un spital, s-a gandit Wang. Vara anului 2001 fusese aspra in China de Sud. Dupa ce lucrase luni intregi in soarele arzator, capul ras al lui Wang devenise serios infectat. Poate ca acum era un pic mai bine. Sau poate ca se obisnuise cu asta: in ultima vreme observa doar mirosul greu si respingator al scalpului sau putred cand se trezea.

Wang rupse linistea, intrebandu-l pe unul dintre gardieni daca aceea din fata este cladirea spitalului. Gardianul raspunse calm: „Stiti, ne pasa atat de mult de voi. Asa ca va ducem pentru un control medical. Iata cat de bine se poarta insotitorii cu voi. In mod normal, un astfel de lucru nu se intampla niciodata intr-un lagar de munca.”

Inauntrul unitatii, practicantii s-au aliniat si rand pe rand li s-a recoltat cate o mostra mare de sange. Apoi o mostra de urina, electrocardiograma, radiografie abdominala si examen la ochi. Cand Wang a aratat catre capul sau, doctorul a murmurat ceva cum ca este normal si s-a mutat la urmatorul pacient. Intorcandu-se in lagar, prizonierii s-au simtit usurati, chiar putin mandri, despre intreaga poveste. In pofida tuturor torturilor pe care le indurasera si a conditiilor inumane, chiar si guvernul era fortat sa vada ca practicantii Falun Gong erau sanatosi.

Ei nu au aflat niciodata rezultatul niciunuia dintre acele teste medicale, spune Wang, cu o neasteptata urma de zambt pe fata. Nu se poate abtine... Supravietuise.

Am vorbit cu Wang in 2007, reprezentand doar unul dintre cele peste 100 de interviuri luate pentru o carte despre ciocnirea dintre Falun Gong si statul chinez. Povestea lui Wang nu este noua. Doi avocati renumiti de drepturile omului din Canada, David Kilgour si David Matas, au subliniat cazul sau si multe altele in „Raport despre acuzatiile de recoltare de organe de la practicanti Falun Gong in China”, tiparit si publicat pe internet in 2006.

Prin intervievarea lui Wang, adaugam un nou caz la cercetarile aprofundate efectuate deja de catre altii. Nu ma asteptam ca povestea lui Wang sa se repete pe masura ce interviurile mele progresau, nici sa aflu ca recoltarea de organe se extinsese dincolo de Falun Gong. Ma inselasem.

Falun Gong a devenit larg raspandit in China la sfarsitul anilor ‘90. Din diverse motive – poate din cauza faptului ca numarul membrilor acestei miscari era mai mare decat cea a Partidului Comunist Chinez (si aveau membri comuni), sau deoarece mostenirea din Tiananmen ramasese nerezolvata, sau pentru ca 70 de milioane de oameni aparent cautau o cale catre cer (alta decat banii) – Partidul a decis sa il elimine. In 1998, partidul a anulat pe ascuns autorizatiile profesionale ale oamenilor care practicau Falun Gong. In 1999 au avut loc arestari in masa, confiscari de bunuri si tortura. Apoi, incepand cu anul 2000, pe masura ce miscarea a raspuns devenind mai activa in mod deschis, demonstrand in Piata Tiananmen si intervenind in semnalele de televiziune din China, numarul mortilor a inceput sa creasca, atingand in 2005 apoximativ 3000 de cazuri confirmate de deces, provenite din tortura, executie, si neglijenta.

In orice moment in timp, 100.000 de practicanti Falun Gong se spunea ca se afla inchisi undeva in sistemul chinez de penitenciare. Asemenea majoritatii cifrelor ce veneau din China, acestea erau estimari aproximative, avand si mai mult diminuata credibilitatea de catre discutiile pro si contra. Dar un lucru este dincolo de controversa: Reprimarea Falun Gong era scapata de sub control. Arestari, sentinte, tot ce s-a intamplat in centrele de detentie, institutii psihiatrice si lagare de munca fortata nu urmau nicio constrangere sau procedura legala stabilita. Ca act de rezistenta pasiva, sau pur si simplu pentru a evita cauzarea de probleme familiilor lor, multi practicanti Falun Gong au inceput sa-si ascunda numele in fata politiei, prezentandu-se doar ca „practicant” sau „discipol Dafa”. Intrebati de zona unde locuiau, spuneau „din univers”. Pentru acestia, cei fara nume, ale caror familii nu au avut niciun mijloc de a-i gasi sau a face ceva in numele lor, s-ar putea sa nu existe niciun fel de inregistrari.

La inceputul anului 2006, primele acuzatii de recoltare pe scara larga – extragerea pe cale chirurgicala a organelor in timp ce prizonierii erau inca in viata, desi bineinteles ca procedura ii omora – de la practicanti de Falun Gong a iesit la iveala din nord-estul Chinei. Acuzatiile au declansat o furtuna tacuta in comunitatea drepturilor omului. Totusi acuzatia nu era exagerata.

Harry Wu, un dizident chinez care a infiintat Fundatia Laogai, adusese o gramada de dovezi potrivit carora statul, dupa executia criminalilor condamnati la moarte, le vindea rinichii, ficatul, corneea, si alte parti ale corpului catre chinezi sau straini, cu alte cuvinte oricui care ar fi putut plati. Procedura a inceput la mijlocul anilor ‘80. Pana la mijlocul anilor ‘90, cu ajutorul medicamentelor de inhibare a rejectarii tesutului inventate de catre China, afacerea progresase. Dube de recoltare de organe conduse de servicii armate erau parcate in mod regulat chiar la iesirea de pe campurile unde aveau loc omorurile pentru a se asigura ca spitalele militare au intaietate. Acest lucru nu era strict secret. Am discutat cu un fost ofiter de politie chinez, un om simplu din zona rurala, care a afirmat ca, facand un favor prietenului unui condamnat, a deschis usa din spate a unei astfel de dube si a desfacut fermoarul sacului in care se afla corpul. Pieptul corpului era complet golit de organe.

VA URMA

Etan Guthman multumeste Fundatiei Eaerhart si familiei Valenberg din Suedia pentru sprijinul acordat cercetarii sale.