Inspaimantatoarea recoltare de organe a Chinei - III

Etan Guthman
12.02.2009
Standard
Sydney: O reconstituire a torturilor la care ii supune regimul comunist chinez pe practicantii Falun Gong. In China, ca urmare a persecutiei, cel putin 2.000 de practicanti Falun Gong au fost omorati si zeci de mii aruncati in puscarie din 1999 (Ian Waldie/Getty Images)

Etan Guthman, ziarist independent intr-o serie de articole despre una dintre cele mai socante atrocitati ale timpurilor moderne: regimul comunist chinez se ocupa in secret de mai multi ani cu recoltarea de organe, pe viu, cu forta, de la practicanti ai miscarii spirituale Falun Gong. Ziarul The Epoch Times a efectuat o ancheta in 2005 descoperind mai multe surse independente din China care au depus marturie despre existenta unei asemenea practici sistematice. In 2006 raportul unui fost secretar pentru Asia-Pacific din Canada (David Kilgour), si a unui renumit avocat de drepturile omului (David Matas) au confirmat temerile cele mai rele, conducand o investigatie care a descoperit in China peste 40 de mii de transplanturi din surse nespecificate efectuate din 2001. Majoritatea lor covarsitoare proveneau de la practicati Falun Gong detinuti abuziv pentru credinta. Raportul lor poate fi gasit pe internet la organharvestinvestigation.net/ sau in limba romana la www.epochtimes-romania.com/articles/2006/10/article_5996.html

***

Qu Yangyao este o profesionista remarcabila chineza care poseda trei masterate. Ea este de asemenea prima refugiata care descrie o examinare medicala „doar pentru organe”. Qu a fugit in Sydney anul trecut. In timp ce era prizoniera in China in iunie 2000, a refuzat „transformarea” - semnarea unei declaratii prin care respingea Falun Gong – si a fost pana la urma transferata intr-un lagar de munca. Starea de sanatate a lui Qu era destul de buna, desi pierduse din greutate de la greva foamei. Datorita pozitiei sociale si a educatiei lui Qu, existau motive pentru a o pastra sanatoasa. Politia chineza dorea sa evite decesele in custodie – mai putine acte de intocmit, mai putine intrebari. Cel putin, asa gandea Qu.

Qu avea 35 de ani cand politia a condus-o impreuna cu alti doi practicanti la un spital. Qu isi aminteste clar recoltarea unei mari cantitati de sange, apoi o radiografie a pieptului, si diverse investigatii. „Nu intelegeam despre ce era vorba. Ne atingeau in diverse locuri ... abdomen, ficat”. Nu-si aminteste sa i se fi luat o mostra de urina atunci, dar un doctor i-a aprins intr-adevar o lumina in ochi, examinandu-i corneea.

I-a cerut oare doctorul sa urmareasca miscarea luminii sale cu privirea, sau i-a verificat vederea periferica? Nu. I-a analizat doar corneea, sarind peste orice testare a functiilor creierului. Si asta a fost tot: nici un ciocan in genunchi, nici o investigare a nodurilor limfatice, nici o examinare a urechilor sau gurii sau organelor genitale – doctorul i-a verificat doar organele comerciale si nimic mai mult.

S-ar putea ca eu sa fi simtit un fior rece pe sira spinarii in anumite momente ale interviului, dar Qu, asemenea multor oameni educati, a parut initial ca nu isi da seama de potentialele implicatii a ceea ce imi spunea. Multi prizonieri pastreaza o sensibilitate de genul „nu se poate intampla aici”. „Sunt prea important ca sa fiu eliminat” este zicala supravietuitorilor. In majoritatea interviurilor prezentate aici, subiectii mei, cu toate ca erau constienti de problema recoltarii de organe, nu aveau o idee clara asupra scopului chestionarului sau a raspunsurilor „corecte”.

Practicantilor Falun Gong le este interzis sa minta. Dar nu inseamna ca nu fac asta niciodata. Pe parcursul interviurilor am auzit cateva deformari. Nu deoarece oamenii erau „pregatiti”, ci pentru ca suferisera traume. Deformarile voite, totusi, sunt extrem de rare. Cea mai buna modalitate de a te pazi de marturii false este de a te baza pe interviuri lungi, pe scaun.

In total, am intervievat 15 refugiati Falun Gong din lagare de munca sau detentii prelungite care trecusera prin ceva inexplicabil intr-un cadru medical. Asistentul meu care ma ajuta cu cercetarile, Leeshai Lemish, a intervievat-o pe Dai Ying in Norvegia, aducand totalul nostru la 16. Daca acest numar pare scazut, atunci luati in considerare dificultatea de a supravietui si a scapa. Chiar si asa, doar putin peste jumatate dintre subiecti pot fi exclusi dintre candidatii potriviti pentru recoltarea de organe: prea batrani, prea deteriorati fizic de la munca grea, sau prea slabiti de la perioadele de greva a foamei. Unii erau pur si simplu prea nesiguri in legatura cu procedurile specifice de care isi aminteau pentru a ne putea ajuta suficient. Pe unii se testasera medicamente. Altora li se facusera consultatii aparent normale si cuprinzatoare, totusi chiar astfel de oameni ofereau cateodata indicii valoroase.

De exemplu, Lin Jie, o femeie de 60 si ceva de ani ce traieste in Sydney, a povestit ca, in mai 2001, in timp ce era incarcerata in puscaria de femei Yong Chuan din Chongqing, la peste 100 de practicante Falun Gong le-a fost examinat „intreg corpul, cu mare atentie. Si ne intrebau de problemele medicale”. In regula. Totusi Lin s-a trezind intrebandu-se de ce „un politist la un practicant” escorta femeile catre examenul medical, ca si cum ar fi fost criminali periculosi. Practicantii de Falun Gong intruchipeaza multe lucruri – puternici, morali, onesti – dar sunt complet nonviolenti. In mod clar cineva din sistemul de securitate chineza era nelinistit.

Un alt exemplu este Jing Tian, o femeie de 40 si ceva de ani, refugiata acum in Bangkok. In martie 2002, centrul de detentie Shenyang le-a facut multe analize tuturor practicantilor. Jing a urmarit cu atentie procedura si nu a observat nimic neobisnuit. Apoi, in septembrie, autoritatile au inceput sa faca analize de sange costisitoare (acestea ar costa 300 de dolari pentru o persoana in Vest). Jing a remarcat ca se extragea destul sange pentru a umple opt eprubete pentru fiecare practicant, suficiente pentru un diagnostic de nivel avansat sau pentru determinarea compatibilitatii tesutului. Jia Xiarong, o prizoniera de varsa a doua care provenea dintr-o familie de oficiali cu relatii, i-a spus lui Jing pe fata: „Ei fac asta deoarece vreun oficial batran are nevoie de un organ”.

Dar Jing simtea altceva in aer, ceva mult mai important: prizonierii ajungeau in toiul noptii si dispareau inainte de rasaritul soarelui. Existau autobuze de transport catre „spitalele civile ale structurilor de aparare” cu nume precum Sujiatun si Yida, si erau practicanti fara nume, doar numere.

Nu era momentul potrivit sa fii un tanar practicant furios, potrivit unei refugiate in varsta de 30 si ceva de ani ajunsa recent in Hong Kong. Are familie in China, asa ca ii vom spune Jiansheng Chen. In 2002, Chen observase un sablon. Atunci cand incepeau analizele de sange, spunea ea, „inainte de a semna o declaratie [de renuntare la Falun Gong] practicantii erau toti supusi analizelor medicale. Dupa ce semnau, ei nu mai erau examinati din nou.”

Chen era „de neconvertit”- si chiar mai mult de atat. Nu numai ca refuzase sa renunte la Falun Gong, dar ii facea sa taca pe toti cei care semnasera declaratia. Lui Chen ii erau administrate medicamente de trei ori pe zi (probabil sedative), asa ca testarea de medicamente nu poate fi exclusa. Totusi pe masura ce rezistenta ei se diminua, politia ii spunea: „Daca nu te convertesti, te vom trimite departe. Calea pe care ai ales-o este calea mortii”. Timp de opt zile s-au facut eforturi pentru a o convinge pe Chen sa renunte la Falun Gong sau sa-i castige supunerea prin tortura. Pe neasteptate gardienii i-au ordonat sa scrie o scrisoare de sinucidere. Chen i-a luat in deradere: „Nu am murit. De ce sa semnez un certificat de deces?”

Directorul a adus un grup de doctori din politia militara ce purtau uniforme albe, barbati si femei. Polistii din lagarul de munca erau „foarte speriati” la momentul respectiv, conform lui Chen. Ei repetau in continuu: „Daca tot nu vrei sa te convertesti, ceea ce te asteapta este o cale catre moarte.”

Chen a fost legata la ochi. Apoi a auzit vocea cunoscuta a unei politiste cerand doctorilor sa iasa un minut. Cand au ramas singure, femeia a inceput sa insiste pe langa ea: „Chen, viata ta urmeaza sa-ti fie luata. Nu glumesc. Am fost aici impreuna tot acest timp, am format cel putin un fel de legatura pana acum. Nu pot suporta sa vad asta – o persoana in viata in fata ochilor mei gata sa fie ucisa.”

Chen ramase tacuta. Nu o credea pe politista – de ce ar fi facut-o? In ultimele opt zile, fusese spanzurata de tavan. Fusese arsa cu bastoane electrice. Isi bause propria urina. Asa ca, ultimul siretlic simpatic era neconvingator. Apoi Chen observa lacrimile pe fata politistei. Chen accepta sa se gandeasca la convertire. „Este tot ce-mi trebuie”, spuse politista. Dupa o lunga disputa cu doctorii, politista pleca.

Practicantilor le place sa vorbeasca despre modificarea comportamentului politistilor cu ajutorul puterii credintei lor. Este un subiect preferat. Asemenea unui prizonier de razboi a carui datorie este sa incerce sa scape, codul moral al unui practicant Falun Gong ii cere acestuia sa salveze fiinte simtitoare. In aceasta formula spirituala, politistul care foloseste tortura se distruge pe sine, nu pe practicant. Daca practicantul ii poate modifica comportamentul politistului, prin exemplu moral si metode supranaturale, exista ceva mandrie in asta, chiar daca practicantul este totusi torturat.

Dar practicantii variaza. Chen nu si-a relatat povestea cu calm. A spus-o strigand, intr-o nota de furie aspra si mistuitore. Este de asemenea important de mentionat ca Chen nu este doar incapatanata, imposibila, si un pic smintita, dar este de asemena tanara, atractiva si carismatica. A relatat partea legata de politista fara laudarosenie, ci doar cu o rusine cumplita si stridenta legata de semnarea in final a unei declaratii de convertire. Politista intalnise un curajos luptator – lacrimile ei sunt plauzibile.

Dai Ying este o refugiata in varsta de 50 de ani ce traieste in Suedia. La inceputul anului 2003, 180 de practicanti Falun Gong au fost examinati in lagarul de munca Sanshui. Binecunoscutul discurs de genul „partidul nostru are grija de voi in mod special” a fost urmat de radiografii, recoltarea de mostre considerabile de sange, cardiograme, teste de urina, si palpari: „Ne-au pus sa ne intindem cu fata in jos si ne-au examinat rinichii. Ne-au batut peste ei si ne-au intrebat daca ne doare.”

Si asta a fost tot – doar organe, pastrati-va corneea – un fapt pe care Dai, aproape oarba din cauza torturii de la vremea aceea, si-l aminteste clar. Corneele sunt produse relativ ieftine, valorand poate 30.000 de dolari fiecare. Pana in 2003, doctorii chinezi devenisera maestrii in transplantul de ficat, ce valora in jur de 115.000 de dolari pentru un client strain.

VA URMA

Etan Guthman multumeste Fundatiei Eaerhart si familiei Valenberg din Suedia pentru sprijinul acordat cercetarii sale.

Alte articole in acest sens
01.12.2008 Inspaimantatoarea recoltare de organe a Chinei - I
15.12.2008 Inspaimantatoarea recoltare de organe a Chinei - II