Istoria sangeroasa a coltanului
Un băiat cară lemne pentru foc în apropiere de lacul Kivu, lângă Bukavu, Republica Democrată Congo. În jurul satelor sărăcite din apropierea Lacului Kivu încă mai poţi vedea urme ale exploziilor. Minele temporare improvizate marchează terenul de acolo, materializând amintiri ale unei căutări cândva disperate, a unui minereu numit coltan. (LIONEL HEALING / AFP / Getty Images)
In jurul satelor saracite din apropierea Lacului Kivu, din partea estica a Republicii Democrate Congo, inca mai poti vedea urme ale exploziilor. Minele temporare improvizate marcheaza terenul de acolo, materializand amintiri ale unei cautari candva disperate, a unui minereu numit coltan.
Desigur, nimic din coltan nu ramane in Congo. Este directionat spre piata mondiala, unde reprezinta o componenta cheie in productia calculatoarelor, telefoanelor mobile, jocurilor video si a altor electronice.
Coltanul congolez poate fi gasit in toata lumea, de la birourile din Tokyo pana la subsolurile din Toronto, in dispozitivele pe care le folosim zi de zi. Putini il cunosc, si inca si mai putini stiu de unde vine.
Dar in Republica Democrata Congo, coltanul este crima.
Din 1998 pana in 2003, sase tari africane si peste 25 de grupuri de rebeli au luptat caineste pentru a controla minele de coltan din Congo. Cunoscuta ca "Razboiul Mondial al Africii”, inclestarea a omorat peste cinci milioane de persoane.
Satenii erau rapiti cu pusca la tampla si fortati sa sape. Copiii erau transformati in sclavi, iar femeile erau violate de miile de cautatori de coltan.
Armatele si rebelii suficient de norocosi sa gaseasca ceva erau intampinati cu bratele deschise de companiile occidentale, care cautau sa profite de pe urma industriei electronice.
In definitiv, era vorba de facut bani. Intrucat lumea astepta cu nerabdare scoaterea pe piata a celor 2.000 de playstation Sony spre exemplu, pretul coltanului a crescut de la 44 USD pentru aproximativ 500 de grame la 275 USD pentru aceeasi cantitate.
Aceste numere se potriveau perfect intentiilor factiunilor razboinice pentru ca insemnau mai multi bani pentru arme si un stimulent mai puternic de a controla minele. Numai in 1999, armata ruandeza — un factor principal in razboiul din Republica Democrata Congo - a castigat incredibila suma de 250 milioane USD de pe urma coltanului.
Playstation 2, intre timp, a devenit cea mai bine vanduta consola de jocuri din lume.
La un pas de razboi, Natiunile Unite au emis un raport de condamnare, ce leaga consumul nostru de coltan de problemele Republicii Democrate Congo. Raportul vorbeste in detaliu despre felul in care armata si rebelii lupta si ucid pentru a ne satisface cererea.
Raportul a mers chiar mai departe, numind anumite companii miniere americane si europene care chiar s-au complacut in crime, sau sunt direct vinovate de parteneriate cu rebelii.
Nu s-a auzit insa nici o declaratie din partea celor acuzati, in timp ce presupusele presiuni diplomatice au fortat ONU sa ingroape raportul. Lacomia, se pare, a fost scuzabila atat timp cat a fost profitabila. Povestea coltanului a fost uitata.
Daca toate acestea va suna familiar, este pentru ca ele chiar exista. Coltanul este doar una dintre resursele naturale extrase din tarile aflate in curs de dezvoltare, pentru consumul occidental. Vestul cere diamante, aur si petrol, toate lasand o urma de disperare si sange.
Putine lucruri par sa se fi schimbat din perioada Razboiului Mondial al Africii - inclusiv indiferenta noastra la riscurile celor care ne furnizeaza bunurile.
In Republica Democrata Congo, aproximativ 45.000 de oameni mor in fiecare luna din cauza bolilor si a foametei. Pretul coltanului poate ca a scazut la nivelurile dinaintea razboiului, dar oamenii continua sa sufere.
Mai rau - este doar o chestiune de timp pana cand congolezii vor simti pe pielea lor, din nou, lacomia noastra. Cand urmatoarea mare inovatie tehnologica va aparea - probabil un nou iPhone sau Nintendo Wii - si proviziile de coltan se vor diminua din nou, occidentul va trebui sa-si intoarca iar privirea catre Africa, acolo unde sunt cele mai mari rezerve de coltan.
La sfarsitul razboiului congolez, doar 15% din populatia globala avea un abonament cu telefon mobil. Astazi, numarul lor a ajuns la 60%. Piete masive se deschid in China si India, unde multe alte milioane de oameni cumpara cantitati record de bunuri electronice.
Pentru cei care inca se bazeaza pe prima mare cantitate de coltan extrasa, aceasta este o bomba cu ceas.
Nimeni n-ar putea sugera vreodata sa boicotam bunurile electronice, si nici nu este drept sa condamnam consumatorul obisnuit pentru problemele Africii. Insa fara un sistem strict, similar celui impus diamantelor insangerate, coltanul va mai face inca o data razboiul si moartea profitabile.
Dincolo de asta, avem nevoie de o schimbare de mentalitate. Daca Bernie Madoff si AIG ne-au invatat consecintele economice ale lacomiei, coltanul si DRC ar trebui sa ne invete consecintele asupra vietii omenesti.
