• Pagina Principala
• Comentarii

• 
• Feedback

La sfârsitul lunii iulie s-a produs probabil cel mai important eveniment geo-politic al verii pentru zona Europei de Est, reprezentat de vizita vicepresedintelui american, Joseph Biden, care a ales sa faca un tur al Ucrainei si Georgei. Aflat în vizita, Biden a oferit Kremlinului o schimbare totala de macaz fata de tonul adoptat de Obama, mustrând public Moscova pentru „notiunile sale din secolul al XIX-lea privind sferele de influenta”. Turul lui Biden în „imediata vecinatate” tulburata a Rusiei a avut loc la 2 saptamâni dupa vizita pe care a facut-o presedintele american Barack Obama la Moscova încercând sa restabileasca relatiile cu Rusia.

Plimbarea lui Biden a încercat sa para un raspuns al esecului tratativelor lui Obama la Moscova, devenind un soi de demonstratie de forta a administratiei americane care a dorit probabil sa arate ca poate înca sa fie un oponent al Kremlinului în zonele limitrofe ale fostului imperiu sovietic. Potrivit mesajului lui Biden, administratia Obama intentioneaza sa provoace viguros pretentiile Rusiei de a fi puterea predominanta în spatiul post-sovietic.

Discursul lui Biden a respins ferm orice „târguieli” cu Kremlinul, sau orice forma de „recunoastere” a sferelor rusesti de influenta, asa cum facuse si Condoleezza Rice în timpul administratiei Bush. El a oferit sprijinul ferm al administratiei Obama pentru pozitia Ucrainei ca „parte a Europei” si integrarea Ucrainei în regiunea Euro-Atlantica. Mai mult, într-un interviu în ziarul „The Wall Street Journal” Biden a discutat despre viitorul obscur al Rusiei în termeni duri.

Cum era de asteptat, raspunsul Moscovei nu s-a lasat asteptat. Ministrul rus de externe, Sergei Lavrov, a raspuns prompt într-un interviu la canalul de stiri ‘Vesti’: „Sper ca administratia presedintelui Obama va continua cu acordurile încheiate la Moscova. Noi credem ca încercarile unor oameni din cadrul administratiei de a ne trimite înapoi în trecut, asa cum a facut vicepresedintele Joe Biden, un binecunoscut politician, nu sunt în regula.”

„Interviul lui Biden din Wall Street Journal pare sa fi fost copiat din discursurile unor oficiali de vârf ai administratiei lui George W. Bush.”, a continuat Lavrov, referindu-se la fostul secretar american Rice.

Întoarcerea la Reaganism

Aparent, dupa ce a încercat o apropiere de Kremlin, politica americana fata de Rusia tinde sa alunece înapoi în anii 1980 si catre teza fostului presedinte american, Ronald Reagan, care considera pe drept cuvânt ca Rusia nu ar putea fi un oponent pe masura Statelor Unite, tinând cont de structura economica falimentara si demografia puternic afectata si, prin urmare, cu cât ar fi mai mare presiunea asupra Rusiei cu atât aceasta va adopta o atitudine mai concilianta fata de presiunea americana.

Indiferent daca teoria lui Reagan mai este sau nu de actualitate, Obama a încercat destule compromisuri începând cu marxistii din America Latina, sustinuti de Moscova, si terminând cu regimuri iesite din matca, de genul Teheranului.

Asa cum a rezumat Stratfor, un think-tank american cu legaturi cu domeniul securitatii, marele joc va fi acela de a „presa rusii si de a lasa natura sa îsi urmeze cursul.”, referindu-se la criza economica de proportii care paralizeaza Rusia.

Deja exista unele dovezi ale unei abordari coordonate a Occidentului – Uniunea Europeana si Statele Unite - fata de Rusia. „Parteneriatul Estic” al Uniunii Europene, dezvaluit în Praga în luna mai, aspira sa împinga zona de influenta a Rusiei si sa mareasca influenta Ocidentala în Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova, Bielorusia si Ucraina, printr-o retea de ajutor economic, comert liberalizat si investitii si regimuri de vize care încurajeaza tarile respective sa îsi slabeasca legaturile cu Rusia, oferind un oarece sprijin logistic, economic si politic. Un succes în acest sens este erodarea legaturilor strânse ale Rusiei cu Belarus si Armenia.

Moldovenii au simtit vântul care bate din Vest. În fata Moscovei se afla o provocare imediata: rezultatele alegerilor parlamentare din Moldova au maturat de la putere ultimul partid comunist aflat la conducere în Europa, în favoarea opozitiei pro-europene. Statele Unite si Uniunea Europeana au mentinut presiunea tactica a „revolutiei Twitter” nereusite din Moldova, care a avut loc în luna aprilie, pentru a forta o schimbare a regimului care sa duca la un sfârsit al conducerii presedintelui Vladimir Voronin. UE a facut Moldovei promisiuni generoase de integrare economica, iar raspunsul Moscovei a fost o contraoferta, facuta în iunie, cu un împrumut de 500 de milioane de dolari.

Jucatorul surpriza de data aceasta a fost însa China, care a intrat în joc cu un acord de împrumut în valoare de un miliard de dolari, asezonat cu o dobânda suspicios de buna de 3%, esalonat pe o perioada de 15 ani si cu o perioada de gratie de 5 ani în ceea ce priveste plata dobânzilor. Un adevarat cadou. Banii vor fi canalizati prin Covec, gigantul chinez din industria de constructii, în domenii precum modernizarea energiei, sisteme de irigatii, centrale de tratament, agricultura si înalta tehnologie.

Mai îngrijorator, China pare ca da Chisinaului un cec în alb, declarând ca este pregatita sa „garanteze finantarea tuturor proiectelor considerate necesare si justificate ca atare de partea moldoveana” chiar si peste împrumutul de 1 miliard de dolari. Beijingul si-a manifestat dorinta de a garanta financiar întreaga economie a Moldovei, care are un produs intern brut estimat la 8 miliarde dolari americani si un buget de 1,5 miliarde de dolari.

Întrebarea este pe cine va irita mai tare miscarea comunistilor chinezi. Aparent China încearca sa faca concurenta SUA, cu acordul tacit al Kremlinului. Într-un comentariu recent, cotidianul Partidului Comunist Chinez, ‘Cotidianul Poporului’ a declarat ca „sub administratia Obama, întelesul si aplicarea conceptului de ‘diplomatie cyber’ s-a schimbat semnificativ... Autoritatile americane... au declansat probleme pentru Iran prin website-uri precum Twitter....”

Moldova este o tara unde China a fost pe plan istoric mai degraba un observator, decât un jucator. De fapt oferta facuta moldovenilor este prima încercare a Beijingului din afara Asiei Centrale, catre marginile conflictuale vestice ale Eurasiei.

Importanta Moldovei

Beijingul a calculat bine semnificatia geopolitica imensa a integrarii Moldovei în Uniunea Europeana. Chinezii considera ca este doar o chestiune de timp pâna când Moldova va fi înglobata în NATO, moment în care Marea Neagra poate deveni un „lac NATO”. În momentul respectiv Alianta se va plasa într-o pozitie efectiv inatacabila pentru a controla Caucaz-ul si direct Asia Centrala, pâna la granitele Chinei.

Singurul semn de întrebare ramâne soliditatea colaborarii dintre Moscova si Beijing. Ambele capitale au accentuat în ultimul timp o coordonare crescuta chino-rusa pe planul politicii externe. În cadrul acestei colaborari se înscriu multe evenimente politice din 2008 si 2009 – începând cu reactivarea marxistilor din America Latina, pâna la stârnirea vechilor pioni - Coreea de Nord, Burma, etc. Declaratia comuna emisa dupa vizita presedintelui chinez Hu Jintao în Rusia din iunie a exprimat în mod clar sprijinul Beijingului pentru Moscova în privinta situatiei din Caucaz. Un grad înalt de coordonare devine vizibil pe întregul spatiu post-sovietic.