Cetatea medievală Oradea va fi reabilitată pentru a fi introdusă în circuitul turistic
Cetatea medievală Oradea. (wikipedia.org)
Cetatea medievală Oradea va intra în şantier de reabilitare la 1 aprilie, fiind inclusă într-un proiect de finanţare de peste 36,7 milioane de lei, în vederea introducerii în circuitul turistic intern şi internaţional.
Într-o primă etapă, vor fi reabilitate trei clădiri din perimetrul cetăţii, respectiv corpurile G, H şi K, unde se vor regăsi, în cel mult doi ani, o Stradă a breslelor, între două clădiri cu ateliere ale meşteşugarilor, o cramă cu vinuri vechi şi un restaurant medieval, o brutărie după modelul medieval, un Muzeu al pâinii şi patiserie franţuzească. Clădirea G va fi reabilitată ca sediu administrativ al cetăţii. Lucrările de săpături arheologie vor continua pe parcursul lucrărilor pentru a descărca situl de mărturii istorice.
Întreaga cetate va fi reabilitată etapizat în perioada de implementare a proiectului ce se derulează timp de 72 de luni, din iunie 2009 până în iulie 2015.
Cetatea Oradea - pentagonală, cu bastioane pe colţuri şi şanţ cu apă - a fost înălţată între anii 1570-1618 de arhitecţi italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascist italian din Europa centrală. Între anii 1092-1557 a servit ca reşedinţă a Episcopiei romano-catolice de Oradea. Dincolo de pereţii cetăţii funcţiona o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparniţă şi o şcoală. În biserica catolică şi în cimitirul au fost înmormântaţi Ladislau I (decedat la 25 iulie 1095 la Zvolen, adus la Oradea în perioada 1130-1134), Andrei al II-lea (înmormântat în 1235 la Oradea, dus ulterior la abaţia din Agria), Stefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (asasinat în 1290 la Cheresig), regina Beatrix (soţia lui Carol Robert de Anjou, în 1319), regina Maria (soţia lui Sigismund de Luxemburg, în 1396) şi regele-impărat Sigismund de Luxemburg (în 1437). Cetatea fortificată aşa cum se vede şi astăzi nu a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată fără succes, timp de cinci săptămâni de oştile turceşti.
