Omul primitiv putea să traverseze mările acum 130.000 de ani

O echipă de arheologi aflată în Creta redactează prima navigare a omului pe mare. Studiul se dovedeşte a fi “dovadă celei mai vechi navigări pe mare din lume” contestând migraţia europenilor pe uscat dinspre Orientul Mijlociu. Conform studiului, ei au ajuns aici navigând dinspre Africa peste Marea Mediterană cu 130.000 de ani în urmă.

Dovezi ale celei mai timpurii călătorii pe mare au ieşit la lumină într-un studiu recent din Creta. Unelte specifice Paleoliticului Inferior, vechi de aproape 130.000 de ani, au fost găsite pe insula grecească, insulă separată de Marea Mediterană timp de aproximativ 5 milioane de ani, astfel că oricare dintre acei strămoşi trebuie să fi venit cu barca. La această dată, ei ar fi trebuit să fie specii pre-moderne, neandertalieni timpurii sau Homo heidelbergensis, specii dispărute din Africa acum vreo 200.000 de ani. Astfel de indicii n-au mai fost găsite până acum în Creta.

“Locuitorii timpurii ai Cretei au ajuns pe insulă folosind ambarcaţiuni capabile să navigheze pe mare timp de mai multe zile — o descoperire ce împinge istoria navigării pe Mediterană înapoi cu peste 100.000 de ani şi are mari implicaţii în ceea ce priveşte distribuirea oamenilor timpurii în această zonă”, afirmă proesorul Curtis Runnels. Cea mai veche traversare atestată a mării era până nu demult cea din Indonezia în Australia, care a fost datată acum 60.000 de ani. Se crede că această traversare a fost efectuată de către oamenii a căror constituţie fizică avea deja o alură modernă, Homo sapiens. Dar este cunoscut faptul că aşezările şi mai vechi de pe insula Flores din Indonezia n-ar fi putut exista fără traversrea mărilor.

Profesorul Runnels din cadrul echipei de cercetare şi expert al perioadei Paleolitice a declarat că descoperirea a avut loc de-a lungul coastei de sud-vest a Cretei, în apropierea oraşului Plakias, aflat la 350 de kilometrii nord de Libia. Este posibil ca aceşti primi cretani să fi traversat Marea Libiei mai degrabă decât să navigheze dinspre Grecia printre insulele Ciclade poposind de la una la alta. Unelte recent descoperite pe insula Gavdos sunt încadrate deocamdată în perioada Paleoliticului şi rezonează foarte bine cu teoria navigării omului dinspre sud.

Odată cu această nouă revelaţie, un lucru devine cu adevărat supărător pentru arheologi şi istorici. Până acum ei credeau că populaţiile migratoare care s-au stabilit pe continentul european au călătorit pe uscat, venind din Africa prin Orientul Mijlociu. Apoi, se crede că populaţiile au migrat dinspre Marea Neagră spre Europa acum 45.000 de ani, iar în urma cu 20.000 de ani au ocupat întreaga Europa. Posibilitatea că nişte neandertalieni călătoreau sute de kilometrii pe mare, migrând dinspre continentul African spre Europa acum 130.000 de ani nu poate să fie decât un fapt bulversant.

Studiul s-a concentrat pe zona dinspre oraşul maritim Plakias până la Azios Pavlos, inclusiv satul Preveli, şi s-au descoperit peste 2.000 de artefacte în 28 de situri; aceste unelte timpurii au fost găsite în 9 din cele 28 de situri, 8 dintre ele fiind localizate între Plakias şi Preveli. “Existenţa acestor artefacte din Paleoliticul Inferior privite într-un context databil din punct de vedere geologic a dus la o surpriză totală: până acum nu exista nici o probă clară a navigării pe Mediterană în Paleoliticul Inferior”, a spus profesorUL Runnels.

Teorii iniţial combătute revin în atenţia arheologilor

De-a lungul anilor, au mai existat şi alte teorii combătute, cum ar fi cea a migrării oamenilor către Spania navigând prin strâmtoarea Gibraltar acum 1,3 milioane de ani. Această teorie are la bază dovezi ale ocupării zonei de vest a Spaniei numită Atapuerca, lângă oraşul Burgos. Aceşti primi europeni ar fi putut de asemenea să fi venit prin nordul Mediteranei din Anatolia, trecând prin Grecia şi zona balcanică. Cu toate acestea, impactul acestor dovezi din Creta ne arată că nici posibilitatea traversării mării de către oamenii primitivi din Maroc până-n Spania nu poate fi exclusă.

Existenţa acestor artefacte din Paleoliticul Inferior privite într-un context databil din punct de vedere geologic a dus la o surpriză totală: până acum nu exista nici o probă clară a navigării pe Mediterană în Paleoliticul Inferior

Echipa de cercetare de pe situl din Plakias condusă de Dr. Thomas Strasser, de la Colegiul Providential din Rhode Island, împreună cu Dr. Eleni Panagopolou, din partea Ministerului Culturii din Grecia, echipă finanţată parţial de Societatea Naţională Geografică, a inspectat peşterile şi adăposturile din piatră aşezate de-a lungul albiilor marilor râuri care se revarsă în Marea Libiei pe distanţă de 5 kilometrii din coasta actuală. Deoarece multe au fost erodate în timp, echipa a inspectat artefactele găsite la intrările actuale ale acestor peşteri şi adăposturi. Multe obiecte au fost găsite pe terase aflate la o înalţime de 92 de metrii deasupra nivelului actual al mării.

S-au găsit în medie vreo 300 de obiecte pe siturile vechi, din care cinci situri permiteau datarea lor în contextul geologic. Astfel, profesorul Runnels consideră estimarea sa de 130.000 de ani ca fiind o cifră minimă şi atrage atenţia asupra fatului că aceste artefacte ar putea fi cu mult mai vechi. Printre unelte se găsesc topoare cu două feţe, răzuitoare, iar pietrele de cuarţ folosite se găsesc din abundenţă pentru a arunca o unealtă după o scurtă întrebuinţare.

Declaraţii revelatoare şi speculaţii rămase în aer

În urma acestei descoperiri, se enunţa că “Rezultatele studiului nu furnizează doar informaţii despre posibilitatea navigării pe marea Mediterană cu zeci de mii de ani mai devreme decât ştiam până acum, dar ne schimbă şi înţelegerile noastre cu privire la abilităţile cognitive a hominizilor timpurii.”

Pentru a traversa mările călătorind pe distanţe de sute de kilometrii, acei Homo sapiens primari trebuiau să deţină cunoştinţe vaste atât de navigare şi ghidare pe mare, cât şi de fizică şi matematică pentru a reuşi construirea aşa-ziselor plute. Ce fel de ambarcaţiuni foloseau, cum se ghidau pe mare şi ce anume i-a determinat să se aventureze pe o distanţă atât de mare în necunoscut? Ştiau unde trebuie să ajungă? Aveau vreo hartă sau garanţia unui ţărm în apropiere? Sau doar curiozitatea i-a împins să se aventureze astfel?

Răspunsurile la astfel de întrebări rămân deocamdată la nivel de speculaţie. Ceea ce e cert este că strămoşii noştri îşi croiau drum prin “marea întunecată ca vinul” a lui Homer cu milenii mai devreme decât ar fi presupus cineva.