O alta fata a inselatoriei de pe Wall Street: preturile ridicate la petrol si produse alimentare
Economia globala si recuperarea acesteia, precum si standardele de viata a unor milioane de oameni simpli, sunt acum in pericol din cauza cresterii bruste a preturilor petrolului si a marfurilor.
Pretul benzinei de la pompe a crescut si creste in continuare. Preturile la alimente urmeaza, si parca isi impletesc cresterile intr-un dans macabru pentru bugetul nostru.
Consecintele sunt catastrofale pentru cei saraci la nivel mondial: pe masura ce costurile lor cresc, veniturile lor nu.
Deja, nelinistile din Orientul Mijlociu si din multe alte tari africane sunt puse pe seama acestor cresteri dramatice. Cu toate acestea, asemenea lucruri importante, care afecteaza miliarde de oameni si indirect cauzeaza miscari sociale masive si amenintari la adresa stabilitatii globale sunt in mare masura ignorate in mass-media, care trateaza afacerile cu petrol ca pe o "lume mistica" a tranzactiilor de pe piata libera.
De ce se intampla asta? De ce atata volatilitate a preturilor, mai ales in conditiile in care economiile lumii stagneaza sau se contracta? Devine petrolul mai greu de extras? Este costul produselor alimentare, in mod similar, o reflectare naturala a cresterii preturilor marfurilor?
Desi este adevarat ca dezastrele naturale, nelinistea din Orientul Mijlociu si secetele joaca un rol in aceasta crestere uimitoare a preturilor, altceva a inceput sa atraga o atentie crescanda, desi cea mai mare parte a mass-mediei nu reuseste sa exploreze fenomenul - care se dovedeste o veritabila bomba politica cu ceas.
Falsa aparenta a legii ofertei si cererii
Presedintele Obama a declarat recent ca nu poate face nimic in legatura cu cresterea preturilor la petrol si alimente, iar miercuri, Ben Bernanke, seful Federal Reserve, intr-o conferinta pompoasa de presa - prima in ultimii 100 de ani - a afirmat acelasi lucru.
Criticii spun ca problema este ca atat guvernul cat si mass-media refuza sa recunoasca ceea ce se intampla cu adevarat: speculatii necontrolate la bursa!
Nu toata lumea crede aceasta ipoteza. De fapt, acesta este unul dintre subiectele cele mai intense de dezbateri in economie. Economistul Paul Krugman, de la Universitatea Princeton, desconsidera impactul speculatiilor fata de argumentul traditional ca preturile petrolului sunt stabilite de cerere si oferta.
Revista The Economist este de acord cu el, rezumandu-si opiniile cu o fraza bombastica, insa numai pe jumatate adevarata, "Speculatiile nu conduc pretul petrolului. Condusul o face".
Altii, cum ar fi analistul pe probleme de industrie petroliera, Michael Klare, de la Hampshire College din Statele Unite, observa ca cererea lasa in urma oferta: "Considerati cresterea recenta a pretului petrolului doar ca pe un tremur slab ce anunta cutremurul petrolier urmeaza. Petrolul nu va disparea de pe pietele internationale, dar in urmatoarele decenii niciodata nu se va ajunge la volumele necesare pentru a satisface cererea mondiala proiectata, ceea ce inseamna ca, mai devreme decat mai tarziu, deficitul va deveni o conditie dominanta pe piata. "
De obicei, veti auzi aceasta dezbatere in cercurile academice, sau o veti citi in brosuri politice in care se ciocnesc opinii ortodoxe cu proiectii alarmiste despre "apogeul" aprovizionarii cu petrol.
"Urgenta maxima"
Cu toate acestea oficialii din Lumea a Treia nu considera subiectul ca fiind academic. Guvernatorul Reserve Bank of India, Duvvuri Subbarao, sustine ca "miscarile speculative de pe pietele materiilor prime derivate provoaca, de asemenea, volatilitatea preturilor".
Banca Mondiala s-a intalnit pentru a discuta aceasta tema, care este considerata o chestiune de "urgenta maxima."
Cu tot hip-hop-ul, aceasta amenintare pentru stabilitatea globala este in mare masura ignorata in mass-media.
"Pretul alimentelor este o chestiune de viata si de moarte pentru oamenii cei mai saraci din lume," a declarat Tom Arnold, CEO la Concern Worldwide, o agentie umanitara internationala, inainte de participarea sa la Forumul Deschis pentru alimentatie de la sediul central al Bancii Mondiale .
El adauga, "Multe familii cheltuie pana la 80% din venituri pe produse alimentare de baza, pentru a supravietui, astfel incat chiar si cea mai mica crestere a preturilor poate avea efecte devastatoare si deveni o criza pentru cei mai saraci."
Jurnalistul Josh Clark sustine pe site-ul How Stuff Works ca o mare parte din speculatiile cu petrol isi au radacinile in criza financiara, "Data viitoare cand conduceti la benzinarie, doar pentru a gasi ca preturile sunt enorme in comparatie cu doar cativa ani in urma, luati in considerare sirurile de locuinte inchise pe langa care veti trece in drumul vostru." Ele pot parea ca doua parti ale unei vraji economice, dar preturile mari la benzina si ipotecile sunt strans interconectate.
"Inainte ca majoritatea oamenilor sa fie constienti ca exista o criza economica, gestionarii fondurilor de investitii au abandonat valorile mobiliare ipotecare in cadere si au cautat alte investitii lucrative. Ceea ce au ales a fost livrarile viitoare de titei".
Dezbaterea din cadrul industriei este mai redusa, probabil pentru a evita o lupta publica intre furnizori si distribuitori, care nu doresc sa tulbure apele. Dar unii oficiali, ca Dan Gilligan, presedinte al Petroleum Marketers Association, reprezentand 8,000 de furnizori engros si en detail, a vorbit deschis.
"Inainte ca majoritatea oamenilor sa fie constienti ca exista o criza economica, gestionarii fondurilor de investitii au abandonat valorile ipotecare aflate in scadere si au cautat alte investitii lucrative. Ceea ce au ales a fost livrarile viitoare de titei".
El agumenteaza ca "aproximativ 60-70 la suta din contractele de petrol futures (pentru livrari viitoare) sunt acum detinute de entitati speculative. Nu de companii care au nevoie de petrol, nu de companii aeriene, nu de companii petroliere. Ci de investitori care profita de pozitiile lor speculative".
Semnal de alarma
Un alt analist de piata proeminent si popular renunta la precautie prin tragerea unui semnal de alarma asupra speculantilor. Expertul in finante Phil Davis conduce un site si un ziar citit pe scara larga pentru a monitoriza stocurile si optiunile comerciale. El este un profesionist al carui bunic l-a invatat sa cumpere actiuni cand avea doar 10 ani.
Site-ul sau este Phil's Stock World, si actiunile sunt lumea lui. El a subintitulat site-ul, "Finante ridicate pentru oameni adevaratii". El este de obicei un analist sobru si calm, si nu este cunoscut ca un rebel sau dizident.
Cand l-am intalnit pe Phil ultima oara era nervos, infuriat de un lucru pe care-l considera inselatoria secolului, si despre care nimeni nu vrea sa vorbeasca, pentru ca atat de multi oameni puternic inarmati cu legiuni de avocati doresc supunere neconditionata, si dau in judecata pentru a obtine tacerea.
El studiaza problema petrol/mancare cu atentie si a concluzionat, "Este o inselatorie, oameni buni, nu e nimic altceva decat o inselatorie imensa si distrugerea economiei SUA, precum si a intregii economii mondiale, dar nimeni nu se plange, pentru ca ei fura "doar" in jur de 1,50 dolari pe galon de la fiecare individ din lumea industrializata".
"Este segmentul de populatie de 0,01% care fura de la urmatorii 39.99% mai instariti - pentru ca ultimii 60% ca nivel de bogatie oricum nu-si pot permite masini (ei doar mor de foame in liniste, cand preturile la produsele alimentare urca, din cauza costurilor combustibilului). Daca cineva iti sparge masina si isi fura un stereo de 500 de doalri, te duci la politie, dar daca cineva te taxeaza un extra de 30 de dolari de fiecare data cand umpli rezervorul, de 50 de ori pe an (1,500 de dolari) taci si platesti factura. Un sistem nemaipomenit, nu-i asa?
Phil este abia la inceputul investigatiei sale, care patrunde in complexitatea pietei NYMEX (Bursa de marfuri din New York, n.n.) care se ocupa de acest comert: "Cel mai bizar lucru despre NYMEX este ca nici un cumparator nu trebuie sa preia livrarea contractelor sale, poate plati pur si simplu pentru a le pune in vanzare la urmatorul pret stabilit, chiar daca nimeni nu cumparara de fapt barilii tranzactionati.
"Asa am dezvoltat o saturare masiva de contracte de achizitii in valoare de 677 milioane de barili in primele patru luni, in NYMEX si, a venit ziua inversarii - acesta va fi numarul de barili "comandati" pentru primele 3 luni, cu exceptia cazului in care o multime de barili nu vor scadea repede la preturile de piata."
"Tineti cont ca Statele Unite consuma "doar" 18 milioane de barili de petrol pe zi, deci 677 milioane de barili este o livrare de petrol pentru 37 de zile. Dar noi producem, de asemenea, noua milioane de barili de petrol proprii si deci importam "doar" 9 milioane de barili pe zi, si 5 milioane de barili din acestia vin din Canada si Mexic, despre care, dupa cum am auzit, nu sunt afectate de revolutii.
"Deci, ignorand petrolul din Marea Nordului, Brazilia si Venezuela, si grupand Africa impreuna cu OPEC-ul care sa presupunem ca este instabil, suntem importatori a 3 milioane de barili pe zi din surse oarecum nesigure. Dar exista o sursa pe baza de contract de livrare de 225 de zile la pretul actual sau mai ieftin, plus ca avem o rezerva strategica de petrol, care contine alti 727 milioane barili (si care este plina) plus 370 milioane de barili in depozite comerciale, in Statele Unite (de asemenea pline), care reprezinta alte 365.6 zile de petrol deja depozitat, in plus fata de cele 225 de zile, deja aflate sub contract de livrare".
Aceste contracte pentru livrarea de petrol sunt mai numeroase decat livrarea reala, un semn al speculatiilor si manipularii pietei, din moment ce companiile de petrol castiga autorizatii guvernamentale pentru puturi, dar apoi nu le deschid pentru explorare sau exploatare. Este tot un joc al manipularii aprovizionarii cu petrol pentru a mentine preturile ridicate. Si nimeni nu pare sa-l reglementeze.
Ceea ce Phil vede este un joc gigantic, complicat, de manipulare a pietei si de manevrare, jucat de un cartel – nu doar o industrie – care are de fapt o cisterna incarcata, care traverseaza oceanele, dar care intra in port numai atunci cand pretul este corect.
"Ce si-ar dori cel mai mult sirul lung de petroliere este sa descarce surplusul de 287 milioane de barili de titei la preturi cat mai astronomice, dar, din pacate, asa cum am mentionat saptamana trecuta, Cushing, Oklahoma, (unde petrolul este stocat) are deja depozitul plin cu petrol si nu poate primi mai mult de 45 de milioane de barili in cazul in care a inceput sa se goleasca, pentru ca este, foarte simplu, fizic imposibil ca acei barili sa fie livrati. Acest lucru, cu toate acestea, nu va opri contractele din mai, totalizand 287 de milioane de barili sa fie tranzactionate vineri si sa castige 2.49 dolari pe zi per baril".
Una dintre intrebarile care-l macina pe Phil este "Cine cumpara 287,494 contracte (1.000 de barili pe contract) de livrare pentru luna mai, care nu pot fi, de fapt, livrate, pentru ca nu este loc, totul pentru 2.49 dolari mai mult decat au fost preturile cu o zi inainte? Acestea sunt genul de intrebari pe care a-i crede ca autoritatile de reglementare ar trebui sa le intrebe, daca am avea astfel de autoritati."
Revista de stiri de televiziune "60 Minutes" a vorbit cu Dan Gilligan care a remarcat ca, investitorii nu preiau de fapt marfa - petrolul, multi dintre ei neavand unde sa-l puna si nici ce sa faca cu el. "Tot ce fac este sa cumpere pe hartie, si spera sa poata vinde pentru mai mult decat au platit. Inainte sa trebuieasca sa preia livrarea."
Gilligan sustine ca speculantii isi fac averile "pe volatilitatea care exista pe piata. O fac sa creasca si sa scada".
Payam Sharifi, de la Universitatea din Missouri-Kansas City, observa ca desi cresterea preturilor la petrol ameninta economia mondiala, exista aproape o tacere totala asupra pericolului".
Aceasta chestiune ar trebui discutata din nou cu un interes reinnoit, dar mass-media si o mare parte a populatiei au acceptat pur si simplu preturile mari la produsele alimentare si la petrol ca un fapt inevitabil al vietii, fara nici o discutie despre cauzele acestor cresteri de pret in afara de platitudini".
Analistul de stiri, Danny Schechter, a facut filmul "Pradarea: Crima timpului nostru" (Plunderthecrimeofourtime.com), ce trateaza criza financiara ca o poveste cu infractiuni. El a scris o introducere la republicarea recenta a cartii "Istoria aompaniei petroliere Standard," una dintre primele zece lucrari principale de jurnalism de investigatie din istoria Americii. (Cosimo Books) Comentarii la adresa: dissector at mediachannel punct org
