Buna dimineata Spania!
Este deja bine stiut faptul ca la 1 ianuarie 2007 Romania va adera la Uniunea Europeana, eveniment mult asteptat de romani si mult discutat de catre celelalte tari membre. Traim intr-o euforie virotica, atinsi de maladia succesului prematur.
Spun prematur pentru ca nimeni nu stie sigur care vor fi conditiile aderarii in cazul Romaniei. La Delegacion del Gobierno se lucreaza pentru ampliarea spatiilor si birourilor pentru comunitari, preparea sistemului de date, etc... In ceea ce ii priveste pe romani, pluteste in aer incertitudinea.
Trebuie amintite doua lucruri importante:
1.In Spania nu exista politica de imigrare,
2.Comunitatea Europeana nu are inca o politica de imigrare comuna. Asta inseamna ca fiecare tara membra va pune conditiile ei, iar romanii nu vor avea aceleasi drepturi in spatiul european.
Peste noapte, comunitatea romaneasca a devenit importanta, atat de importanta incat unora au inceput sa le fie frica de numarul mare de romani existenti in Spania.
Aceasta teama a partidelor politice este unica batalie sigura pe care am castigat-o noi romanii. Nu este insa meritul nostru, este rezultatul campaniei permanente, pe care partidele politice, presa scrisa si televiziunile au dus-o pentru defaimarea comunitatii romanesti, insa nu ar fi reusit pe deplin daca nu se bucurau de falsul patriotism al unor reprezentanti de asociatii, de acei lideri batuti deja in cuie, atinsi de paranoia, care dau impresia ca sunt mai importanti chiar decat Dumnezeu.
Protagonismul si oportunismul sunt subiectele zilei... Umilinta, bunul simt, valoarea, respectul, cei sapte ani de acasa, sunt calitati utopice pentru toti acesti lideri, care desi putini la numar, sunt totusi destui pentru a murdari obrazul romanului cinstit si impovarat de grija zilei de maine. Nu era suficienta imaginea tavalita in noroi pe care mediile de comunicare spaniole se lupta sa o duca impotriva noastra, mai aveam oare nevoie de declaratiile populiste si inconstiente ale unor presedinti de asociatii de romani?
Cine apara demnitatea celor 96% de romani care au drept de munca si care contribuie la asigurarile sociale, care isi fac declaratiile de avere si care se trezesc in fiecare dimineata sa plece la munca? De cand Romania nu se mai mandreste cu tinerii si cu muncitorii ei? Cu ce drept un „roman” isi permite sa transforme o intreaga generatie intr-o generatie de prostituate, de hoti ori de cersetori? Cine ii da puterea unui presedinte de asociatie sa transforme un grup de oameni intr-o parcela propie, unde poate taia si spanzura cum doreste?
Romanilor nu le curge prin vene sange de sclav, nici de idiot... Daca imaginea noastra este asa cum este, avem partea noastra de vina. Am devenit cu totii foarte importanti, vom avea dreptul sa votam la alegerile locale din luna mai a anului ce vine si cum suntem atat de multi, vor sa ne foloseasca. Pierd insa din vedere faptul ca votul este secret, ca este doar un drept nu si o obligatie, iar de capacitatea romanului de-a discerne, de a opina si de a nu uita, ar trebui sa tina cont.
