Italia: Palatul Farnese

Italia: Palatul Farnese.
Italia: Palatul Farnese. (Nicola D'Alessio / Epoch Times Romania)

Mi-amintesc perfect un moment anume: admiram un zid roman scăldat în lumina toamnei când am realizat frumuseţea Italiei...

De atunci am văzut multe: oraşe, statui, catedrale, muzee! Dar nimic nu mi-a tăiat răsuflarea ca Palatul Farnese, de multă lume neştiut!

Palatul Farnese – Caprarola, provincia Viterbo, Italia...

Aparţinea uneia dintre cele mai bine văzute familii din epocă.

Cardinalul Alessandro Farnese încredinţează arhitectului Antonio da Sangallo construirea acestui lăcaş. Era anul 1520. Palatul urma sa fie un fel de fortăreaţă, masivă şi autoritară, menită să atragă respect şi să sublinieze importanţa proprietarilor.

Lucrările încep în 1530. Întrerupte după mai bine de 10 ani din cauză decesului lui Sangallo, vor fi continuate de Vignolo.

S-a schimbat totul, palatul a fost proiectat ulterior ca locuinţă, un loc cald, armonios, în care erau primiţi oaspeţi de seamă, personalităţi politice, dar şi artişti, filozofi, poeţi!

Familia Farnese, ca şi familia Medici din Florenţa, a fost mereu susţinătoare a artei. Stâlpi ai Renaşterii, oameni influenţi fără de care Michelangelo şi alţii nu ar fi putut crea.

De ce ţi se taie răsuflarea?! Pentru că e pictat în întregime!

Antonio Tempesta, Raddeo Zuccari, Jacopo Zanguidi şi însuşi Vignolo au împodobit fiece colţ al palatului.

Bolţile sălilor, pereţii camerelor, coridoarele...totul e pictat, ornamentat, plin de fresce...Există Sala Aurorei, Sala de Bal, Sala Mapamondului...Aici sunt pictate primele hărţi ale lumii. Era perioada ce urma imediat după marile explorări geografice, lumea era uimită de existenţa Americii, de vastitatea Asiei, lumea începea să se extindă şi să se cunoască.

Hărţi cu multe erori, hărţi pe care Australia nici nu apare (logic, va fi descoperită după 1700)...Dar subliniază acea mândrie a cunoaşterii, acea curiozitate de a vedea ce e "dincolo" de tărâmul ştiut deja.

Familia Farnese, în plină perioadă a Renaşterii, a lăsat în urmă o capodoperă. Mai importantă decât orice victorie în vreun război al timpului.

Pentru că arta rămâne!

Articol scris de Liliana Angheluţă. Fotografii realizate de Nicola D’Alessio.