1989, anul schimbărilor politice: Fosta disidentă Jirina Siklova susţine că 'revoluţia de catifea' a fost neaşteptată
Fosta disidentă Jirina Siklova. (youtube.com)
În fosta Cehoslovacie, 'revoluţia de catifea' din 1989 a fost neaşteptată, cu toate că disidenţii şi oponenţii regimului comunist se aşteptau la anumite liberalizări sau relaxări ale sistemului. Într-o discuţie avută cu jurnaliştii de la APA, fosta disidentă cehă Jirina Siklova şi-a adus aminte în special de ziua de 17 noiembrie 1989, când o revoltă a studenţilor, reprimată brutal în Praga, a favorizat căderea comunismului.
Agenţia austriacă de presă transmite o serie de materiale în cadrul unui dosar tematic realizat cu ocazia marcării celor 25 de ani de la căderea Cortinei de Fier şi în care sunt amintite în special evenimentele petrecute în 1989 în statele fostului bloc sovietic.
'Nu credeam că se va ajunge la schimbarea regimului, pentru că, din punct de vedere istoric, la astfel de schimbări se ajungea cu războaie. Şi pentru că nimeni nu-şi dorea un război, o chestiune problematică în epoca nucleară, am considerat că se va ajunge la anumite liberalizări'. Înainte de căderea comunismului, Siklova muncea ca femeie de serviciu la o fabrică hidraulică şi menţinea legături cu alţi disidenţi aflaţi în exil în vest. Măsuri de relaxare a sistemului apăruseră parţial încă de la venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, în 1985, în URSS, chiar dacă acestea nu erau dorite de conducerea partidului comunist de la Praga.
'Nu am prevăzut câtuşi de puţin momentul 17 noiembrie. Nu a fost prezent niciunul dintre disidenţi. Ar fi fost o prea mare prostie, să se creadă că se va ajunge la altceva, de la o demonstraţie permisă oficial, a tineretului comunist (SSM)', explică ea. Siklova fusese de altfel prezentă la începutul manifestaţiei, întrucât era vorba de comemorarea studentului Jan Opletal, care fusese împuşcat de nazişti în noiembrie 1989. În schimb, ea nu a mai luat parte la marşul ce a urmat, neplănuit, prin centrul Pragăi.
Cu puţin timp înaintea căderii regimului, fosta disidentă trimisese în vest un articol în care scria că se putea presupune că şi în Cehoslovacia se va ajunge la anumite schimbări - poate de 10 decembrie (Ziua drepturilor omului), sau în ziua în care se comemora moartea studentului Jan Palach, care îşi dăduse foc în ianuarie 1969, în semn de protest faţă de invazia trupelor Pactului de la Varşovia, în 1968. 'Şi inclusesem chiar o notă în care arătam că speram să nu fi scris prea devreme', spune fosta disidentă, de profesie sociolog. Ea căzuse în dizgraţie tocmai pe vremea aşa-numitei normalizări a situaţiei. Siklova îşi dăduse demisia din Partidul Comunist în 1969 şi semnase ulterior 'Charta 77', iar în 1981 a stat la închisoare un an pentru 'subminarea republicii', întrucât transmisese pe ascuns literatură considerată ilegală.
În legătură cu teoria conspiraţiei, Siklova susţine că 'revoluţia de catifea' ar fi putut să fie ceva pregătit din interior, o acţiune pregătită dinainte de o anumită aripă a partidului comunist şi a serviciilor secrete. Catalizatorul revoluţiei ar fi putut fi fapta ofiţerului serviciilor secrete, Ludvik Zifcak, care s-a infiltrat printre studenţii participanţi la proteste, a rămas la pământ după acţiunile poliţiei din 17 noiembrie, şi s-a prefăcut mort. Ulterior, informaţiile legate de un presupus student care şi-ar fi pierdut viaţa au fost dezminţite, însă au dus oricum la demonstraţiile masive din Piaţa Wenceslas din Praga, în urma cărora a căzut regimul. 'Este posibil ca un grup din biroul politic al partidului comunist să fi fost interesat să schimbe conducerea, astfel încât să se poată agăţa de putere', explică Siklova.
Potrivit fostei disidente, un alt indiciu în acest sens ar putea fi faptul că o înregistrare a unui discurs confidenţial al secretarului general al partidului, Milos Jakes a ajuns la opinia publică, cu puţin timp înainte de căderea regimului. Rostit la o adunare a funcţionarilor de partid, discursul era plin de fraze ideologice şi avea efecte comice, întrucât confirma faima lui Jakes, aceea de a fi un 'dur' incompetent. Siklova spune că ea însăşi a ascultat înregistrarea mai întâi la o calitate mult mai proastă, pentru ca peste 14 zile să o asculte la rezoluţie perfectă. 'Asta înseamnă că tocmai printre ei (conducerea partidului) se aflau oameni care erau împotriva lui Jakes', explică ea.
În privinţa a cât de mult se aseamănă aşteptările de atunci cu realitatea actuală, Siklova povesteşte că ea şi prietenii ei şi-au imaginat la început că, la fel ca în vremurile Primăverii de la Praga, din 1968, urma să vină 'un socialism reformat, mai democratic'. 'În mod evident, asta nu mai era posibil. Oamenii îşi doreau fără îndoială un curent ca în vest, şi au ales la alegerile libere din 1992 şi 1996 un guvern de dreapta, cel format de Vaclav Klaus şi al său Partid democratic civic', explică ea.
După schimbarea de regim, Siklova a putut să revină la activitatea sa academică, din cadrul Universităţii Karl din Praga. Sikova nu se teme că Cehia ar putea să ajungă din nou în 'ape autoritare'. 'Aş spune că aici nu există o astfel de ameninţare', susţine ea. În acelaşi timp, arată că s-ar putea întâmpla ca, din când în când, să apară anumite 'valve' prin care presiunea să fie atât de mare, încât o parte dintre alegători să-şi dea votul mişcărilor protestatare. 'Astfel de 'valve' apar peste tot - cum este Le Pen în Franţa, sau cum era Haider în Austria', mai spune Siklova.
Pe de altă parte, ea nu vede posibilă nici o revenire a actualilor comunişti (KSCM). 'Dacă ar ajunge comuniştii la putere, situaţia le-ar fi condiţionată de sprijinul pe care îl aveau înainte în URSS. Acum, nu mai există ameninţarea asta', precizează ea. În plus, comuniştii nici nu au în program exproprierea sau organizarea de fabrici de stat. Aproape nimeni nu ar mai putea propune un astfel de program. 'Ar putea exista o anumită nostalgie, la unii dintre oameni. La tineri, se poate ajunge la un mod de a-şi exprima revolta. Se poate întâmpla, însă regimul nu se va schimba'.
