29 de ani de la Revoluţie. Supravieţuitoare: Au ars cadavrele, le-au încărcat în tomberoane şi le-au dus

"În curând şi noi vom pleca dintre voi. Şi voi să rămâneţi în urmă să spuneţi copiilor şi nepoţilor noştri istoria adevărată" îi roagă pe români Mariana Farcău, supravieţuitoare a masacrului de la Timişoara.
Mariana Farcău
Mariana Farcău (Epoch Times)
Se încarcă player-ul...

La 29 de ani de la izbucnirea Revoluţiei în Bucureşti, Piaţa Universităţii s-a umplut, din nou, de miros de brad şi lumânare arsă. De la coroanele aduse de români întru comemorarea eroilor lui decembrie 89, de la lumânările aprinse pentru sufletele lor. S-a umplut de durerea celor veniţi să-şi plângă rudele şi prietenii ucişi pentru că au îndrăznit să iasă în stradă şi să ceară libertate, ieşirea României din dictatură, din comunism.

Printre cei veniţi la Troiţa din Piaţa Universităţii s-a aflat şi doamna Mariana Farcău. Venită tocmai de la Timişoara, doamna Mariana a povestit cum a scăpat, ca printr-o minune, să fie împuşcată şi aruncată în crematoriu, să ardă aşa cum au ars zeci de martiri timişoreni.

"Au fost arse cele 43 de cadavre ale Revoluţiei din Timişoara. Cenuşa lor a fost aruncată în patru tomberoane de gunoi, pe data de 19 decembrie spre 20. După ce au ars cadavrele le-au încărcat în tomberoane şi le-au dus pe ascuns noaptea cu o dubă şi le-au aruncat lângă groapa de gunoi Popeşti Leordeni, lângă Bucureşti, pe gura unui canal care mergea pe apa Dâmboviţei. Acolo le-au aruncat cu intenţia clară, sub ordin clar pe scară ierarhică de la Elena Ceauşescu, cadavrele Revoluţiei şi răniţii împuşcaţi care n-au murit încă să fie încă o dată împuşcaţi, cu alt tip de gloanţe decât cele de mitralieră, şi să fie dispăruţi şi ei vor spune către poporul român că eroii şi morţii Revoluţiei de fapt nu sunt în ţară, nu sunt de găsit pentru că ar fi trebuit să treacă graniţa...

(Eu n.r.) n-am mai ajuns în crematoriu pentru că mi-am revenit din comă în 1989, decembrie, la Timişoara, Spitalul Judeţean. În noaptea de 18 spre 19 au venit securiştii să fure cadavrele şi răniţii din spital. Au furat răniţii de pe secţie, i-au dus jos în morgă, i-au împuşcat încă o dată. Eu fiindcă am fost debranşată de la sânge şi glucoză şi oxigen, în coborârea cu liftul spre morgă la subsol, am căzut în comă, au crezut că sunt moartă şi atunci nu m-au mai împuşcat încă o dată.

Când au tras camionul să încarce cadavrele au tras şi de mine, şi eu am început să mişc şi au zis: "uite mă, e o femeie care nu e moartă, hai s-o ascundem undeva, poate om salva-o". M-au tras, m-au băgat într-o clădire neagră acolo, m-au ascuns. După ce au plecat cadavrele spre incinerare, m-au dus la alt spital. De acolo, împreună cu fratele meu şi cu sora mea am plecat în străinătate şi am scăpat cu viaţă, ca atare astăzi sunt aici", a povestit Mariana Farcău.

Nu este singura povestire pe care a spus-o supravieţuitoarea Revoluţiei în faţa camerelor de luat vederi. Cu lacrimi în ochi, femeia a povestit cum joi, ea şi colegii ei veniţi din Timişoara pentru a depune coroane la Troiţa din Piaţa Universităţii au fost opriţi de poliţişti. Şi îndurerată de vremurile pe care le trăim, a lansat un apel la memorie. Un apel ca cei ce mai ştiu adevărul să-l ducă mai departe, să-l spună generaţiilor viitoare.

"În curând şi noi vom pleca dintre voi. Şi voi să rămâneţi în urmă să spuneţi copiilor şi nepoţilor noştri istoria adevărată. Şi mă doare sufletului că ieri am venit la Bucureşti să comemorăm morţii şi să punem coroane la Troiţă şi poliţiştii nu ne-au lăsat să oprim autobuzul cu oamenii veniţi din Timişoara... Şi nu ne-au lăsat să punem coroane la troiţă şi au pus amendă foarte mare şi acei oameni ne-au vorbit urât. Asta este realitatea. Au murit la Timişoara, în Bucureşti şi în toată ţara şi noi ne stingem de dorul lor, de nedreptate şi luptăm în continuare. Spuneţi, să se ştie, să aibă grijă copiii copiilor noştri să nu se repete ce s-a întâmplat atunci şi să-şi cunoască drepturile şi să-şi ceară respectul cuvenit de la instituţiile statului", a vorbit, cu lacrimi în ochi doamna Farcău.