Afacere funerară: cenuşa persoanelor decedate transformată în diamante

În Elveţia, o companie transformă cenuşa defunctului în pietre preţioase: produce aproximativ o mie în fiecare an. Cererile sunt în creştere, în special în Japonia. Şi în Mexic există o polemică, pentru un inel expus la muzeu, realizat din cenuşa unui arhitect celebru.

Diamantul creat cu cenuşa arhitectului Luis Barragán
Diamantul creat cu cenuşa arhitectului Luis Barragán (Museo Universitario de Arte Contemporaneo din Mexico City)

Afacerile sunt afaceri! Chiar şi cu defuncţii, mai precis cu cenuşa lor. Ultima „găselniţă” în branşă este transformarea cenuşii celor dragi în diamante. În Mexic se vorbeşte despre acest lucru de ani de zile, ca şi cum ar fi cel mai normal lucru din lume, explică Martin Caparros pentru publicaţia El Pais Semanal. „Prietenii mei se certau cu înflăcărare asupra detaliilor: dacă artistul Jill Magid avea dreptul să facă acest lucru sau dacă arhitectul Luis Barragán a meritat” - diamantul creat cu o parte din cenuşa lui Barragan (foto), montat pe un inel, a fost expus în primăvară la Museo Universitario de Arte Contemporaneo din Mexico City - dar „nimeni nu s-a preocupat de faptul că discuţia se referea la transformarea unor rămăşiţe (umane) într-o bijuterie”. Orice alchimist şi-ar fi dat viaţa ca să reuşească acest lucru, dar la baza acestei realizări stă tehnica modernă.

O idee care are mai mult de cincizeci de ani

Poate „atunci când, în viitor, va trebui să povestim despre confuzia timpurilor noastre, vom spune că, pentru prima dată, societatea a folosit moduri atât de diferite între ele pentru a dispune de morţii săi”, scrie Caparros. Ideea de a transforma cenuşa în diamante are mai mult de cincizeci de ani, dar cea de a face acest lucru cu cenuşa umană are mult mai puţini. Paternitatea ideii este disputată: printre cei care o revendică se află şi Rinaldo Willy, proprietarul companiei elveţiene Algordanza, care produce aproximativ o mie de diamante pe an.

„O modalitate de a-ţi aminti de cei dragi”

Cererile sunt în creştere, iar aproape o treime provin din Japonia, ţara în care toţi folosesc metoda incinerării şi în care nu există spaţiu suficient pentru morţi (mulţi sunt ţinuţi în urne la domiciliu). Entuziaştii, scrie săptămânalul spaniol, văd „diamantizarea” ca pe o oportunitate „de a nu-i uita pe cei dragi”, dar persoanele care încă mai păstrează valorile tradiţionale o consideră un sacrilegiu. Dar cum funcţionează procesul? Cu cât durează mai mult procesul, cu atât mai mare devine piatra. Calitatea pietrelor depinde, cu toate acestea, de persoana decedată, de la sănătatea acesteia, la medicamentele utilizate în viaţă sau prezenţa implanturilor în organism.

De la cărbune la piatră preţioasă sintetică

„Cenuşa defunctului este tratată cu substanţe chimice pentru a extrage cărbunele, care este încălzit şi transformat în grafit, apoi este introdus într-o maşinărie care reproduce condiţiile din centrul Pământului, în care cresc diamantele reale, la 1500 de grade.” Astfel apar pietre sintetice. Dar, în timp ce natura are nevoie de milioane de ani pentru a produce un diamant, „maşina îl face în câteva luni”. Sistemul, desigur, are costurile sale: între 5.000 şi 20.000 euro, în funcţie de mărimea pietrei sau de cantitatea de diamante necesară, deoarece unele familii solicită împărţirea diamantului în mai multe pietre mici. Entuziaştii afirmă că „nici măcar nu este un sistem prea scump în comparaţie cu costurile obişnuite de înmormântare, mormântul şi întreţinerea ulterioară”, menţionând, de asemenea, beneficiile privind protecţia mediului.

Mai multe informaţii: El Pais Semanal, Algordanza

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Life & Style