Anul Zero

Proteste majore în SUA, 30 mai 2020
Proteste majore în SUA, 30 mai 2020 (AFP / Getty Images)

Herbert Marcuse şi Frantz Fanon nu sunt nume cunoscute, şi de fapt, majoritatea nu am auzit niciodată despre ele. Însă numele lor sunt cunoscute celor mai sofisticaţi dintre organizatorii grupurilor Antifa şi Black Lives Matter (BLM) care orchestrează acum revolte în oraşe precum Portland, Oregon şi Kenosha, Wisconsin.

Acum, după ce a denunţat în cele din urmă violenţa din stradă, candidatul la preşedinţie Joe Biden se întreabă de ce violenţa organizată pe străzile oraşelor conduse de democraţi nu se opreşte brusc. Dar pentru organizatorii radicali Antifa şi BLM, violenţa vine mănuşă. De fapt, în mintea lor, simpla existenţă a poliţiei este dovada fascismului. Ei cred cu adevărat - inspiraţi de cuvintele celor ca Marcuse şi Fanon - că este de datoria lor să „demoleze” instituţia poliţiei, aşa cum este datoria lor să distrugă sistemul capitalist şi toate instituţiile, inclusiv familia tradiţională.

Citiţi şi SUA: oraşele ard, însă nimeni nu îndrăzneşte să-i spună Insurecţie Comunistă

Aceasta este teoria critică a justiţiei sociale care stimulează violenţa de pe străzile Americii astăzi. Adevăraţii credincioşi din cadrul acestui grup militant cred cu fervoare că este logic să atace poliţia, să dea foc autovehiculelor şi clădirilor şi să atace verbal trecătorii nevinovaţi. Ei cred că sunt o forţă şi că oricine li se opune este un reacţionar care va fi depăşit de istorie. Aceşti oameni nu sunt influenţaţi de nimic din ce le spune sau nu le spune Joe Biden. Ei au o misiune. Lupta politică dintre democraţi şi republicani este destul de irelevantă pentru ei. Vor revoluţie.

Şi cred cu adevărat că sunt băieţii buni. În lumea lor maniheistă - unde există o linie clară între „opresori” şi „oprimaţi” - ei sunt de partea binelui, în timp ce jefuiesc şi ard. Când ţipă în urechile persoanelor în vârstă, aşa cum au făcut recent cu cei care părăseau Convenţia Naţională Republicană, sau când cer oamenilor să ridice pumnul în aer manifestând solidaritate cu BLM, sunt convinşi că luptă de partea binelui împotriva fascismului, colonialismului şi a tuturor „ismelor” care nu le plac. Numai „ismul” lor contează.

Mentalitatea lor de luptători pentru justiţie socială le spune că alţi oameni sunt responsabili de toate lucrurile rele din lume şi că ei sunt băieţii buni care au tot dreptul de a-i obliga pe ceilalţi să le accepte planurile de a face totul corect. „Sistemul” nu este corect şi este treaba lor să îl corecteze - cu forţa, dacă este necesar. Asta au fost învăţaţi şi asta cred.

Aşa că violenţa continuă şi o va face până când cineva îi va forţa pe aceşti oameni să se oprească. Aceasta nu înseamnă că majoritatea oamenilor care protestează pe străzi sunt anarhişti radicali. De fapt, marea majoritate a protestatarilor sunt oameni normali, bine intenţionaţi, care nu ar fi de acord cu majoritatea ideilor în care cred cu fervoare radicalii Antifa sau BLM. Dar un grup mic, hotărât, de zeloţi slab organizaţi poate face multe daune, când li se permite să se amestece cu majoritatea paşnică. Iar coincidenţa cu adevărat bizară că măştile - în mod normal interzise - obligatorii în aceste timpuri de pandemie COVID-19 uşurează mult sarcina acestor zeloţi de a provoca haos.

Atunci, de unde vine această filozofie radicală? Cum ar putea pătrunde în mintea tinerilor asemenea prostii periculoase? Vine din Rusia? China? Iran? Nu. O puteţi găsi predată de profesori şi instructori zeloţi la aproape fiecare instituţie de învăţământ din Statele Unite. Universităţile au fost practic sufocate de cursuri „studiu”, de „sex”, „rasă”, „obezitate”, „queer”, „LGBQXYZ” şi aşa mai departe. Aceste „studii” devin atât de extreme încât idei precum „gramatica decolonizantă” sau „2+2 = 4 pentru unii oameni” sunt luate în serios.

Toate au în comun ideea că gândirea iluministă occidentală este rasistă şi misogină. În orice caz, studentul este eroul binelui care trebuie să îndrepte toate greşelile unei societăţi rasiste sistemic şi cu adevărat îngrozitoare. Pe scurt, aceste cursuri de „studii” se bazează în mare măsură pe tâmpenii. Universităţile - cel puţin facultăţile de ştiinţe sociale - au fost practic sufocate de aceste lucruri periculoase. Iar acum lucrurile se manifestă pe străzi.

Folosind protestele

Moartea lui George Floyd a dezlănţuit forţe puternice care acum explodează pe străzile Americii. Blocarea impusă de pandemie a făcut, probabil, lucrurile mult mai rele decât ar fi fost. Zeloţii grupurilor precum Antifa şi BLM aşteptau o astfel de oportunitate.

Antifa este un grup anarhist militant. Deşi nu este organizat strict, fiecare membru Antifa este angajat în ceea ce el sau ea ar numi „antifascism”, sau ceea ce oamenii obişnuiţi ar numi anarhie. BLM diferă prin faptul că majoritatea suporterilor săi nu sunt anarhişti în adevăratul sens. De fapt, marea majoritate a susţinătorilor BLM sunt oameni buni care doresc pur şi simplu respect şi protecţie egală pentru minoritatea de culoare.

Cu toate acestea, cele mai radicale elemente din BLM sunt afiliate scopurilor grupului Antifa. O privire asupra site-ului BLM arată că organizatorii sunt marxişti instruiţi, angajaţi în „demolarea” capitalismului, a familiei tradiţionale şi a tuturor instituţiilor „iluministe” existente - ceea ce înseamnă, practic, totul. Sunt adevăraţi radicali, iar scopul lor este revoluţia violentă.

Democraţii au crezut că ar putea beneficia de pe urma acestor forţe radicale pentru a câştiga alegerile din noiembrie. Modul în care au folosit violenţa de stradă în lupta lor cu Donald Trump a transformat o situaţie proastă într-una cu adevărat periculoasă. Trebuie amintit acum că de luni de zile politicienii democraţi au refuzat să denunţe violenţa Antifa cu subiect şi predicat. Iar acum par neputincioşi şi nu o pot opri. Portland este cel mai prost exemplu, dar suferă şi multe alte oraşe controlate de democraţi. Ratele crimelor cresc în oraşe precum Chicago, New York, Baltimore şi Los Angeles, care trec prin nebunia „tăierii fondurilor poliţiei” într-un moment în care protecţia asigurată de poliţie nu a fost niciodată mai importantă.

Nebuniile precum „reducerea finanţării poliţiei” şi politicile radicale similare cerute de zeloţii Antifa şi BLM au ca rezultat ravagii la scara naţională. În aproape fiecare caz, victimele sunt acelaşi - oameni săraci, de culoare, care se presupune că sunt oamenii pe care BLM îi reprezintă.

Aşa că Joe Biden se uită prostit la aparatul de fotografiat, întrebându-se de ce nu are niciun efect faptul că a denunţat violenţa, extrem de târziu aşa cum a făcut-o.

În mod clar, majoritatea covârşitoare a democraţilor nu acceptă justiţia socială critică extremă şi teoriile rasiale care generează această violenţă. Cu toate acestea, ei au permis extremiştilor să captureze agenda.

Noţiuni dezbinătoare, cum ar fi „rasism sistemic” şi documente complet false, precum „Proiectul 1619”, sunt acceptate imediat şi fără discuţii. Afirmaţiile total neştiinţifice precum „un bărbat devine femeie prin simplul fapt că spune că este femeie” sunt pe cale să devină dogme, în ciuda faptului că sunt idioţenii. Afirmaţiile că America este un loc oribil şi că toate instituţiile sale trebuie desfiinţate complet sunt ascultate fără niciun argument.

Anul zero

Anul zero a fost lucrul pe care îl urmărea, în timpul revoluţiei, Pol Pot - radicalul cambodgian psihopat care şi-a ucis jumătate din ţară. Era versiunea sa despre teoria critică a justiţiei sociale. Toate vestigiile trecutului trebuiau distruse şi abia atunci ar fi fost evidentă minunata lume nouă, pe care o imagina pentru poporul cambodgian. Rezultatul este vizibil dacă se vizitează muntele de cranii care au rămas din paradisul său cambodgian imaginat.

Alte astfel de revoluţii s-au încheiat la fel - cu munţi de cranii. Revoluţia culturală a lui Mao şi Revoluţia franceză sunt cele mai cunoscute două exemple. Războinicii culturali ştiau ce este bine pentru toată lumea. Sau nu.

Violenţa grupurilor Antifa şi BLM construieşte propriul munte de cranii. Adevăraţii zeloţi din mijlocul lor sunt hotărâţi să folosească violenţa şi tulburările recente pentru a remodela lumea după bunul lor plac.

Tragedia este că această nebunie putea fi oprită cu uşurinţă la început. După incidentul George Floyd, democraţii ar fi putut denunţa radicalismul foarte evident exhibat de Antifa şi BLM care a devenit imediat remarcat pe străzi. În schimb, au încercat să îl folosească pentru propriul avantaj electoral. Au insistat - împotriva evidenţei - că ceea ce se întâmpla erau „proteste în general paşnice”. Radicalii Antifa şi BLM ştiau mai bine. Ceea ce doreau era Revoluţia.

Iar acum încercarea neputincioasă a democraţilor de a da vina pe violenţa „Americii lui Donald Trump” a devenit evidentă pentru poporul american, fiind o minciună monumentală. Faptul că violenţa are loc în oraşele conduse de democraţi nu este un accident, ci este programată. Este un plan democrat care a greşit teribil.

Avem de a face cu Anul Zero al democraţilor.

Brian Giesbrecht este judecător pensionar şi membru senior al Frontier Center for Public Policy.