Aurora Dumitrescu, fost deţinut politic, către generaţiile tinere: ”Apăraţi-vă libertatea şi nu faceţi concesii demnităţii”

Imagine din incinta închisorii Jilava.
Imagine din incinta închisorii Jilava. (prin amabilitatea dlui Valentin Gligor)

Prezentă la lansarea volumului ”Memorialul Durerii. Întuneric şi lumină” al jurnalistei Lucia Hossu Longin, fosta deţinută le-a povestit tinerilor prezenţi despre teroarea din închisorile comuniste şi despre viaţa foştilor deţinuţi politici după anii grei de suferinţă. ”Nici nu se poate spune în cuvinte ce a îndurat o generaţie pentru că s-a opus ciumei roşii care a reuşit să răstoarne o scară de valori morală, aducând în fruntea ţării non-valori şi lichele”, a afirmat Dumitrescu.

Arestată la doar 19 ani pe când era elevă, ea susţine că ”nu vrem să stoarcem lacrimi, ci să ne priviţi ca pe nişte martori ai unei epoci istorice. După 1990 noi, deţinuţii politici, eram un segment social care nu ştiam cum să ne manifestăm pentru că încă ne era frică să mărturisim şi îi vedeam pe cei care ne torţionaseră în funcţii mari. Noi eram o bancă de date, de suferinţă, şi ne-am dezlegat încet-încet limbile faţă de doamna Hossu-Longin care se ocupa de Memorialul Durerii”.

La rândul ei, realizatoarea TVR Lucia Hossu-Longin a arătat că a adunat în actualul volum conţinutul a 40 de filme şi s-a grăbit să le transforme în cărţi ”pentru că mulţi au interesul ca arhiva TVR să se degradeze”.

”Memorialul Durerii a deschis porţile, până atunci ferecate, ale unor închisori despre care în 1991 nu se ştia nimic: Sighet, Râmnicu Sărat, Jilava, Zarca Aiudului şi Zarca Gherlei, Piteşti, minele de plumb din nordul ţării, lagărele din iadul Peripravei. A fost o luptă contra cronometru, pentru că bătrânii luptători dispăreau, închisorile se renovau, suspect de repede, unele au şi fost demolate, celulele condamnaţilor la moarte deveneau încăperi cochete, vopsite în culori pastel", a explicat ea.

Jurnalista a reamintit că au fost mulţi oameni care au luptat în România împotriva comunismului, printre care grupurile de partizani din munţi au fost exemple de demnitate şi curaj. ”Gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu a adunat doar şefi de promoţie, tineri atât de curaţi şi buni ca nişte Sfinţi”, a susţinut Lucia Hossu Longin, care a respins argumentul că majoritatea luptătorilor din munţi ar fi fost legionari. În opinia ei, doar un procent de 6% au fost, restul fiind ţărani, profesori.

Mai mult, ţărănimea interbelică a fost clasa cea mai afectată de regimul care se dădea ţărănesc-muncitoresc. Cei care au luptat în munţi şi s-au opus comunismului nu şi-au mai recăpătat niciodată bunurile şi pământurile confiscate de comunişti, ci li s-a luat totul.

”Au crezut că distrugându-ne psihologic şi fizic, ne pot distruge moral, dar asta nu s-a întâmplat. Regimul a răsturnat însă o scară de valori morală şi a înlocuit-o cu non-valori şi lichele.” - Aurora Dumitrescu.

Ororile iadului comunist

Pe de altă parte, în închisorile comuniste, nu s-a făcut nicio diferenţă de tratament între femei, copii şi bărbaţi, toţi fiind bătuţi cu bestialitate, torturaţi, copii despărţiţi de mame, înfometaţi. ”Au crezut că distrugându-ne psihologic şi fizic, ne pot distruge moral, dar asta nu s-a întâmplat”, a explicat Aurora Dumitrescu. Ea a arătat cum regimul a răsturnat o scară de valori morală şi a exterminat intelectualitatea prin ”torţionari, care erau nişte bestii şi nişte nulităţi”.

Fosta deţinută politică a descris tratamentul inuman care le era aplicat: ”Am stat un an şi o lună la Securitate în anchetă la Oradea, unde eram bătute zilnic. Apoi am ajuns la Jilava într-o cameră de 80 de femei, unde aveam o cană de apă de băut pe zi. N-aveai voie să stai culcat peste zi şi n-aveai nici cum să stai drept. Era şi o treabă psihologică. Niciodată nu ne-am săturat de somn în detenţie. Mâncam coji de cartof, lături şi ne făceam nevoile într-o singură tinetă”.

Totuşi Aurora Dumitrescu a subliniat că ”în condiţiile acestea de spaimă şi izolare, te spiritualizezi şi simţi aripa îngerului deasupra ta”. Ea s-a adresat tinerilor de astăzi, ”o generaţie sacrificată pentru că nu mai are modele deoarece au fost distruse” cu îndemnul ”Apăraţi-vă libertatea cât puteţi de mult şi nu faceţi concesii demnităţii voastre”.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Interne