China se pregăteşte de schimbare

Săptămana alegerilor din Statele Unite şi China ţine prima pagină a ziarelor de ceva timp. În timp ce aseară Obama şi-a adjudecat victoria în faţa lui Romney, Xi Jinping este deja cunoscut de ceva timp ca succesor al lui Hu Jintao în China. Lumea îşi mută acum atenţia de la cea mai mare democraţie a lumii la ţara cu rata cea mai mare de încălcare a drepturilor omului.

Acum că apele încep să se liniştească în SUA, tranziţia, aşteptată furtunoasă în China, de-abia începe.

Congresul al XVIII va începe mâine şi va dura o săptămână. Sunt posibile mari schimbări. Trecând peste cenzura din China, The Epoch Times va aduce cititorilor săi date veridice de la faţa locului.

Preludiu

Evenimentele din ultima vreme obligă comunitatea internaţională să admită faptul că Partidul Comunist Chinez (PCC) se află într-o stare extrem de instabilă.

Din momentul în care fostul şef al poliţiei din Chongqing, Wang Lijun, a fugit la Consulatul Statelor Unite în luna februarie, situaţia politică a Chinei dinaintea celui de-al XVIII-lea Congres al Partidului a devenit instabilă, drame neaşteptate ieşind la iveală una după cealaltă.

Mobilizarea forţelor de securitate din Beijing vine pe fondul unui potop de proteste din capitală şi a unei serii de incidente politice din cadrul regimului.

După scandalul Bo Xilai care a început în februarie, imediat după dezertarea lui Wang Lijun la Consulatul American, puterea în partid se clatină. De atunci s-a produs o ruptură în ierarhia superioară a regimului între loialiştii fostului lider de partid Jiang Zemin, din a cărui facţiune făcea parte Bo Xilai, şi Hu Jintao şi conducerea sa.

Incidentul Bo Xilai a fost primul semn al unei lupte pentru putere care izbucnea la cele mai înalte nivele ale Partidului Comunist Chinez (PCC).

De atunci, lumea a putut observa mai bine cum operează conducerea PCC în spatele uşilor închise. Comunităţii internaţionale i-a fost dată de asemenea posibilitatea de a înţelege felul în care omniprezentul şi puternicul Comitet pentru Afaceri Politice şi Legislative (CAPL), responsabil de aproape fiecare aspect al aplicării legii în China, a încălcat orice urmă de legalitate.

În acelaşi timp, lupta din spatele înaltelor ziduri roşii ale Zhongnanhai-ului, campusul conducerii PCC, a concentrat atenţia asupra celui mai întunecat capitol din istoria Chinei de azi: persecuţia împotriva Falun Gong, legată intrinsec de actualele lupte de putere ale colosului cu picioare de lut.

Această persecuţie este acum considerată problema cheie din spatele luptelor care ameninţă însăşi existenţa PCC.

Acţionând în afara legii

După ce Jiang Zemin, dictatorul momentului, a lansat persecuţia împotriva Falun Gong pe 20 iulie 1999, el a remarcat rapid că menţinerea campaniei sale împotriva aderenţilor era dificilă. Campania era extrem de nepopulară. Cu toate acestea Jiang a ales să împingă mai departe persecuţia, dând din ce în ce mai multă putere CAPL.

Ca urmare, sub Jiang, puterea CAPL a fost mărită enorm. Secretarul CAPL a fost promovat ca membru în Comitetul Permanent al Biroului Politic - format din cele nouă persoane care conduc PCC şi i-a fost dată autoritatea de a controla Curtea Supremă, Procuratura Supremă, Departamentul de Poliţie, Departamentul Naţional de Securitate, Departamentul de Propagandă, Ministerul de Externe şi alte agenţii de la diferite niveluri.

În acelaşi timp, CAPL a extins efectivul poliţiei armate, aducând-o la o capacitate similară armatei. CAPL a devenit al doilea centru de putere al PCC.

După ce susţinătorul de încredere al lui Jiang Zemin, Zhou Yongkang, a preluat funcţia, el a folosit poliţia armată în medie de 15 ori pe an, iar anvergura acţiunilor CAPL a crescut şi ea. De la demolările forţate până la dezmembrarea întrunirilor, forţa poliţiei armate a fost folosită în continuu. Pe măsură ce puterea CAPL a crescut, Comitetul a devenit capabil să sfideze complet legea.

Jiang Zemin s-a temut că numeroasele sale atrocităţi cum ar fi crimele comise în timpul persecuţiei împotriva mişcării Falun Gong sau ascunderea unor probleme grave (cum ar fi trecerea sub tăcere a epidemiei SARS) vor fi într-o zi pedepsite, astfel că a promovat în funcţii înalte doar pe cei complici la crimele sale, un exemplu fiind chiar Bo Xilai (pe post de secretar de partid în importantul oraş Chongqing) şi Zhou Yongkang (pe post de şef al poliţiei şi al sistemului judiciar din China).

În timp ce Partidul îi pedepseşte acum pe aceşti aliaţi ai lui Jiang, China se confruntă cu probleme, şi cetăţenii chinezi devin din ce în ce mai intoleranţi faţă de conducerea regimului comunist, punându-şi întrebări serioase cu privire la cât mai poate dura conducerea uni-partid extrem de corupt.

Extragerea de organe pe viu

Tradiţional, chinezii nu donează organe din cauza credinţei care afirmă că nu se vor putea reîncarna în viitor, în acest caz. astfel că iniţial, numărul infim de acte de donaţie a provenit de la condamnaţi la moarte, deseori siliţi să îşi doneze organele prin tortură.

În 1998, anul de dinainte de începerea persecuţiei împotriva Falun Gong, Centrul Estic de Transplant de Organe Tianjin a realizat 8 transplanturi de ficat. În 1999, numărul a sărit la 23. În 2000, la 67, iar în 2001 la 104. În 2005, Centrul din Tianjin a realizat 647 de transplanturi de ficat, un lucru cu care s-a lăudat pe website-ul său.

După 2001, numeroase alte spitale chineze care efectuează transplanturi de organe au raportat şi ele creşteri spectaculoase în ceea ce priveşte numărul de transplanturi de organe.

În 2006, avocatul canadian specializat pe domeniul drepturilor omului, David Matas, împreună cu fostul secretar de stat canadian (pe zona Asia-Pacific) şi procuror al coroanei, David Kilgour, au fost invitaţi de către Organizaţia Mondială pentru Investigarea Persecuţiei împotriva Falun Gong, să conducă o investigaţie independentă asupra afirmaţiilor potrivit cărora regimul chinez recoltează în mod forţat organe de la practicanţi Falun Gong vii.

În cadrul investigaţiei lor, Kilgour şi Matas au luat în considerare 50 de forme de dovezi şi dovezi contrarii. Ei au descoperit în special faptul că în perioada de şase ani din 2000 până în 2005, în China au avut loc 41.500 de operaţii de transplant pentru care regimul nu a putut justifica sursa organelor.

Cei doi au ajuns la următoarea concluzie, publicată într-un celebru Raport şi în cartea Recoltarea sângeroasă, nominalizată la premiul Nobel pentru Pace, în 2010: „Credem că au existat şi continuă să existe în prezent recoltări pe scară largă de organe de la practicanţi Falun Gong contra voinţei lor... multe fiinţe umane – aparţinând organizaţiei paşnice care a fost declarată ilegală cu opt ani în urmă de către preşedintele Jiang Zemin [Falun Gong n.n] care a considerat că organizaţia poate ameninţa controlul Partidului Comunist din China – au fost de fapt executate pentru organele lor de către medici”.

Într-un discurs pe care Wang Lijun l-a ţinut în 2006 după ce a primit un premiu pentru cercetarea realizată în ceea ce priveşte tehnicile de transplanturi de organe, Wang a susţinut că a supravegheat „mii” de operaţii de transplant în timp ce deţinea funcţia de şef al poliţiei din Jinzhou, provincia Liaoning. Având în vedere faptul că în China organele provenite de la donatori voluntari aproape că nu există, şi că - aşa cum au constatat şi Kilgour şi Matas - numărul prizonierilor executaţi nu putea furniza nici pe departe numărul de organe pentru operaţiile de transplanturi care au fost efectuate, Wang a fost aproape sigur implicat în extragerile forţate de organe. (aici)

Potrivit surselor, extragerea de organe pe viu a început în Lagărul de Muncă Forţată Shenyang, din provincia Liaoning, în anul 2001 şi a atins vârful în 2002. Guvernatorul provinciei Liaoning era la acea vreme Bo Xilai.

În primăvara acestui an, primul ministru Wen Jiabao îl critica pe Bo Xilai în timpul unei conferinţe de presă organizată în ultima zi a Congresului Naţional al Poporului, în Beijing. Pe 15 martie Bo Xilai este concediat.

Conform unei surse de încredere, în cadrul unei reuniuni a conducerii partidului din complexul de la Zhongnanhai privind recoltarea de organe, premierul Wen Jiabao a spus: "Această [recoltare de organe] a avut loc mulţi ani. Iar acum suntem pe cale să ne retragem şi nu a fost rezolvată."

"Acum, datorită lui Wang Lijun, întreaga lume ştie despre asta", a spus Wen. "Problema privind Falun Gong trebuie soluţionată împreună cu problema Bo Xilai".

Conform unor surse familiare cu lupta pentru putere desfăşurată în cadrul regimului, şeful partidului Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao au luat decizia finală de a-l demite pe Bo, deşi o sursă de încredere de la Beijing a dezvăluit pentru New Epoch Weekly că Xi Jinping, cel desemnat să fie următorul preşedinte, a jucat un rol crucial în luarea acestei decizii.

Recoltarea forţată de organe în China- o problemă internaţională

Pe 28 august, Xinhua a anunţat că Securitatea Publică a arestat 28 de bande implicate în traficul de rinichi. Pe 9 septembrie, revista de afaceri Caijing din Beijing a publicat o poveste despre procesul unui gangster care a organizat o reţea pentru cumpărarea şi vânzarea de rinichi de la chirurgi, pentru transplant.

Dar media de stat chineză n-a suflat nicio vorbă despre faptul că industria de recoltare a fost creată de Partid.

Pe 12 septembrie, a avut loc o audiere în Congresul SUA privind recoltarea de organe. Pe 18 septembrie, Annette Jun Guo, redactor-şef la ziarul The Epoch Times, s-a adresat celei de-a şaisprezecea Reuniuni plenare pentru Drepturile Omului a Consiliului ONU, cerând o anchetă în ce priveşte recoltarea de organe din China.

Această atenţie internaţională în creştere limitează capacitatea PCC de a nega, pur si simplu, că recoltarea forţată de organe pe viu are loc. Chinezii din afara Chinei au auzit despre ea, iar cei din interiorul Chinei devin tot mai informaţi privind acest subiect.

Xi Jinping plănuieşte să introducă reforme

Viitorul şef al Partidului Comunist Chinez (PCC), Xi Jinping, are planuri de reformă politică şi vrea să înceapă prin a face alegerile din cadrul celui de-al optsprezecelea Congres al Partidului pentru funcţiile de vârf un pic mai competitive, potrivit unei surse familiare cu problema în cauză.

Partidul a practicat de ceva vreme ceea ce numeşte "democraţie intra-partid" şi a promovat puternic acest concept începând cu cel de la al 17-lea Congres al Partidului, în 2007. Şiretlicul este că alegerile nu sunt atât de democratice - în trecut, se numea un candidat care urma să câştige.

La cel de-al 17-lea Congres al Partidului, în 2007, 8% dintre candidaţii pentru funcţiile înalte au fost eliminaţi prin alegeri. La cel de-al 16-lea Congres al Partidului, în 2002, 5% din candidaţi aveau voie să piardă.

La cel de-al 18-lea Congres al Partidului, pe 8 noiembrie, se crede că Xi şi vice-premierul Li Keqiang vor fi prezentaţi ca noua echipă de la conducerea Partidului, cu Xi în calitate de preşedinte de partid şi Li de premier.

Potrivit sursei, Xi propune ca rata de eşec să crească la 40 la sută în alegerile organizate în cadrul celui de-al 18-lea Congres al Partidului pentru aderarea la Comitetul Permanent al Biroului Politic – micul grup care conduce PCC – şi de 30 la sută pentru poziţiile de membru al Biroului Politic (primii 25 de oficiali din PCC) şi al Comitetului Central (aproximativ 350 de oficiali de rang înalt).

Sursa a mai spus că numărul de membri ai Biroului Politic ar putea fi redus de la 25 la 22, iar numărul membrilor Comitetului Permanent ar putea fi redus de la nouă la şapte.

Test pentru alegeri democratice

Potrivit sursei, actualul lider al partidului, Hu Jintao, împreună cu Xi Jinping, au organizat alegeri secrete, în care un grup de 350 de funcţionari de partid de rang înalt au ales candidaţi pentru cinci din cele şapte locuri din cadrul Comitetului Permanent - celelalte două locuri deţinute de Xi şi de vice-premierul Li nu vor fi contestate - a susţinut sursa.

Lista candidaţilor le-a dat lui Hu şi Xi o încredere mare în iniţierea alegerilor şi astfel i-a încurajat să meargă mai departe cu alegerile pentru Comitetul Permanent, Biroul Politic şi Comitetul Central.

Războiul fracţiunilor

Boxun a subliniat rolul lui Bo Xilai şi al unei “facţiuni conservatoare” neprecizate în a pune la cale şi a aranja distribuirea către presă a informaţiilor referitoare la averea familiei lui Wen Jiabao. Nu este clar cum ar fi putut avea Bo Xilai vreo implicare recentă. În prezent el se află în închisoarea Qincheng, în Beijing.

Se cunoaşte foarte bine faptul că Bo Xilai este extrem de apropiat de facţiunea lui Jiang Zemin. Când Jiang şi-a început în iulie 1999 campania de eradicare a practicii spirituale Falun Gong, Bo a pus în aplicare cu mult entuziasm această persecuţie.

The Epoch Times a raportat anterior despre cum facţiunea lui Jiang, care şi-a pierdut controlul asupra puterii, caută acum să evite responsabilitatea pentru atrocităţile comise în timpul persecuţiei (care încă se desfăşoară) împotriva Falun Gong, dirijând o continuă luptă pentru putere.

Boxun este de părere că “în spatele scenei, facţiunea conservatoare manipulează lucrurile”.

Când Hu Jintao l-a succedat pe Jiang Zemin în 2003, Jiang şi-a păstrat puterea asupra forţelor militare şi a controlat şi puternicul aparat de securitate naţională, Comitetul pentru Afaceri Politice şi Legislative. Acest lucru l-a transformat pe Hu în marioneta lui Jiang. Abia anul trecut a reuşit Hu Jintao să-şi consolideze puterea, să facă armata să-i jure loialitate şi să se elibereze de sub controlul lui Jiang.

După cel de-al 18-lea Congres al Partidului, fracţiunea lui Jiang, acum condusă de şeful securităţii Zhou Yongkang, care trebuie să se retragă din cauza limitei de vârstă, va pierde o mare parte din puterea pe care o deţine, membrii săi temându-se că vor fi traşi la răspundere pentru anii în care au abuzat de putere, în special în ceea ce priveşte persecuţia grupului spiritual Falun Gong şi acuzaţiile legate de recoltarea de organe pe viu.

Această teamă a condus fracţiunea Jiang – din care Bo Xilai face parte – să înceapă o luptă pe viaţă şi pe moarte, încercând să păstreze puterea. Ei s-au folosit de unele mass-media din străinătate, aflate sub controlul lor, pentru a publica rapoarte negative despre Hu Jintao, Wen Joabao şi Xi Jinping, spunând că Xi Jinping nu va putea prelua controlul asupra ţării din cauza sănătăţii sale şubrede şi că Hu Jintao se va retrage din toate funcţiile deţinute după cel de-al 18-lea Congres etc.

Fracţiunea Jiang a încercat să bage discordie între Hu Jintao şi Xi Jinping, prin declaraţii conform cărora Hu Jintao şi Xi Jinping sunt în relaţii bune.

De fapt, conform aparenţelor, după ce Xi a aflat de la oficialii americani despre complotul lui Zhou Yongkang şi Bo Xilai de a-l înlătura de la conducere printr-o lovitură de stat, în februarie, el a format o alianţă cu Hu şi Wen. S-a spus că Xi ar fi jucat un rol-cheie în înlăturarea lui Bo Xilai de la putere.

Hu, Wen şi Xi sunt aliaţi acum. Atunci când Xi va prelua puterea, este puţin probabil ca el să fie în favoarea politicii lui Jiang de a persecuta practicanţii Falun Gong. În consecinţă, fracţiunea Jiang, înlăturată de la putere, va fi trasă la răspundere pentru crimele efectuate în timpul persecuţiei, ceea ce va însemna sfârşitul lor.

În cele din urmă, răspândirea veştii că Hu va rămâne la putere în calitate de preşedinte al Comisiei Militare reflectă climatul intens din cadrul cercului superior al PCC. Hu a simţit nevoia să trimită un mesaj către adversarii săi, şi anume să îi avertizeze că cel de-al 18-lea Congres nu este sfârşitul, ci începutul răfuielii.

Al optsprezecelea Congres al Partidului

Xi are alte planuri de reformă, potrivit sursei. El vrea să promoveze alegeri democratice la nivel local şi să ceară oficialilor de partid să îşi declare averile.

În plus, Xi intenţionează să diminueze puterea Comitetului pentru afaceri politice şi legislative, organul de partid care controlează aproape toate aspectele legate de aplicarea legii în China. S-a mai spus că Xi plănuieşte să acorde instanţelor şi procuraturii un anumit grad de independenţă.

Celelalte reforme despre care s-a vorbit în China - naţionalizarea armatei (ceea ce înseamnă dobândirea unui statut independent de PCC), eliminarea conducerii monopartite şi ridicarea restricţiilor privind mass-media - nu vor avea loc în timpul viitorului Congres al Partidului, a spus sursa.

Scrisoarea unui oficial chinez care cere iertare de la doi fraţi practicanţi Falun Gong

Doi fii ai unui funcţionar la nivel înalt din Partidul Comunist Chinez (PCC), care au fost torturaţi pentru că practicau disciplina spirituală Falun Gong, au cerut funcţionarilor vinovaţi să repare greşeala făcută. Cel puţin un funcţionar a răspuns, publicând o scrisoare în ediţia în limba chineză a The Epoch Times în care îşi cerea iertare.

Scrisoarea exprimă regretul funcţionarului care i-a persecutat pe cei doi fraţi şi subliniază teama sa de a fi pedepsit pentru crimele sale.

"De când Jiang Zemin a început persecutarea Falun Gong, majoritatea prinţişorilor şi copiilor liderilor de la nivel înalt şi-au exprimat opoziţia în mod privat ... timp de 10 ani sau mai mult, Hu Jintao, Wen Jiabao, Xi Jinping şi Li Keqiang au avansat spre putere. Reevaluarea tratamentului aplicat Falun Gong este cel mai bun mod de a recâştiga sprijinul public", se afirmă în scrisoare.

Scrisoarea menţionează că recoltarea de organe pe viu de la practicanţii Falun Gong a atras din ce în ce mai multă atenţie la nivel mondial, ceea ce îngrijorează liderii PCC.

"Alţii s-ar putea să nu creadă asta, dar noi o facem. Noi, cei din interior ştim cât de crud şi nemilos este cu adevărat PCC. PCC ar face orice", susţine scrisoarea.

Scrisoarea subliniază importanţa acuzaţiilor de recoltare de organe pe viu, afirmând că "Dacă recoltarea de organe pe viu de la practicanţii Falun Gong este expusă în mod deschis, acesta va fi sfârşitul PCC."

Reforma politică

La începutul lunii septembrie, Reuters a raportat despre discuţiile privind reforma politică ce au avut loc între Xi Jinping şi proeminentul reformator Hu Deping. Liderii de vârf din partid ştiu despre punctele de vedere exprimate de Xi în conversaţiile sale cu Hu Deping, a spus sursa.

Ideea lui Xi este că reforma politică nu trebuie să fie prea rapidă, pentru că ar putea duce la instabilitate, dar nici prea lentă. Reformele ar trebui să fie cuprinzătoare, din interiorul şi din afara partidului, de sus în jos, şi de la nivelul central al partidului spre autorităţile locale.

Xi consideră că dacă partidul nu înaintează într-un ritm mai rapid cu reforma politică la cel de al 18-a Congres al său, acesta va pierde dreptul de a avea orice cuvânt de spus cu privire la reforma politică în următorii cinci ani, că oamenii vor pierde definitiv credinţa în partid, afirmă sursa.

Xi speră să facă unele mutări importante pentru a atrage atenţia oficialilor de partid de la nivel local şi altor persoane care au fost complet dezamăgite de partid. În acest fel, Xi speră că oamenii vor avea încredere că el va pune în aplicare reforma, a spus sursa.

Imediat după ce Zhou Yongkang a predat autoritatea masivului aparat de securitate publică din China şi investigarea sa, Cotidianul Poporului a dedicat o pagină întreagă din ziarul de luni unui articol despre "reforma politică", aceasta fiind o manevră rară.

Pe 11 mai, ziarul The Epoch Times a relatat exclusiv despre confruntarea dintre Wen Jiabao şi Zhou Yongkang, în timpul unei reuniuni a Biroului Politic. În prezenţa veteranilor Partidului Comunist Chinez, premierul Wen a cerut anchetarea lui Zhou Yongkang. Atunci când Zhou Yongkang a insistat pentru o anchetă asupra soţiei lui Wen Jiabao, Zhang Peili, acesta din urmă a răspuns: "O anchetă nu va fi o problemă. Dacă familia mea sau eu am fi implicaţi în orice fel de deturnare de fonduri, aş demisiona imediat! "

Prăbuşirea iminentă a Partidului Comunist Chinez

Partidul Comunist Chinez se îndreaptă către prăbuşirea sa şi ar fi indicat ca SUA să acţioneze prompt în relaţiile sale cu China, punând accentul pe o relaţie mai puternică cu cetăţenii Chinei mai degrabă decât doar pe o relaţie cu guvernul său comunist. Acesta a fost mesajul clar evidenţiat într-un forum găzduit în Washington în 20 septembrie.

Conducerea chineză se destramă pe măsură ce regimul se pregăteşte pentru tranziţia de putere ce are loc o dată la un deceniu, spune Gordon Chang, autor al cărţii din 2001 “Prăbuşirea apropiată a Chinei”. Chang a fost invitatul principal la un forum organizat de ziarul The Epoch Times.

Pe lângă o divizare a conducerii, Chang spune că autoritatea guvernului central se erodează, armata se separă de controlul civil şi “poporul chinez, dintr-un capăt al ţării în celălalt, iese pe străzi pentru a protesta.”

În ciuda securităţii şi a poliţiei care instaurează reguli foarte stricte ori de câte ori are loc o ceremonie sau o aniversare în China, petiţionari şi activişti chinezi pentru drepturile omului au organizat proteste importante la aniversarea fondării Partidului Comunist Chinez (PCC), în iulie. Grupul de protestatari a strigat mai multe sloganuri, inclusiv "Jos Partidul Comunist!" şi "Răsturnaţi regimului comunist chinez monopartit!"

***

Când fostul şef al poliţiei din Chongqing, Wang Lijun, a fugit la Consulatul SUA din Chengdu pentru a-şi apăra viaţa, pe 6 februarie, el a pus în mişcare o furtună politică ce nu s-a diminuat. Lupta din spatele scenei se învârte în jurul poziţiei pe care oficialii o au faţă de persecuţia Falun Gong. Facţiunea cu mâinile însângerate – oficialii pe care fostul şef al PCC, Jiang Zemin, i-a promovat pentru a pune în aplicare persecuţia – urmăresc să evite tragerea la răspundere pentru crimele săvârşite şi să continue campania. Alţi oficiali refuză să ia parte în continuare la persecuţie. Evenimentele din prezent pun în faţa oficialilor şi cetăţenilor Chinei o alegere clară: să susţină sau să se opună persecuţiei Falun Gong. Istoria va înregistra alegerea pe care o va face fiecare persoană.

Reveniţi pe categoria În Focus „Regimul chinez în criză” pentru a citi colecţia de articole ale The Epoch Times despre regimul chinez în situaţii de criză. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege China actuală, chiar şi pentru observatorii ei veterani. Aici, încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia.