Cine e Strada? Propunerea lui Iohannis, Divide et impera sau deschidere reală către dialog?

Vestea că preşedintele va invita la discuţii un grup “un grup care reprezintă atât societatea civilă, cât şi ceea ce se numeşte strada" se poate dovedi un măr otrăvit. Cine e Strada şi ce vrea ea?
Revendicări ale oamenilor din Piaţa Universităţii, Protest anti Sistem în Piaţa Universităţii, ziua a treia, 5 noiembrie 2015
Revendicări ale oamenilor din Piaţa Universităţii, Protest anti Sistem în Piaţa Universităţii, ziua a treia, 5 noiembrie 2015 (Epoch Times)

"Pe cine va invita Iohannis la consultări?" a fost una dintre întrebările care s-au auzit frecvent joi seară în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Mai toată lumea ridica din umeri, nimeni nu ştia nimic concret, în schimb zvonuri circulau din plin: că ar fi invitate inclusiv persoane care nici n-au fost în Piaţă dar sunt membre de partid, că vor fi chemate ONG-uri "de-ale lui Soros" care nu au dreptul să vorbească pentru români, că vor fi împinşi la discuţii "băieţii din servicii în deghize" etc.

Practic, vestea că preşedintele va invita la consultări un grup care reprezintă atât societatea civilă, cât şi ceea ce se numeşte strada" a reuşit să işte o mulţimi de întrebări şi suspiciuni printre protestatari, invitaţia Preşedintelui riscând să se transforme într-un măr al lui Paris, un măr care să dividă Piaţa, acum unită de o dorinţă sinceră de schimbare, dorinţa de a trăi într-o Românie fără corupţie.

În tot acest ghem de suspiciuni generat de anunţul lui Iohannis nu trebuie uitat însă că, aşa cum remarca ieri sociologul Mircea Kivu una dintre vocile respectate ale acestei societăţi, principala problemă care se ridică este nu atât cine merge la Iohannis, ci care este mesajul ce va fi transmis.

"Astăzi au fost foarte multe discuţii despre cine ar trebui şi n-ar trebui sa reprezinte societatea civilă. Cred că întâi ar trebui să ne întrebăm ce ar trebui să spună cei ce ne reprezintă, că după aceea e simplu, e chestie de dicţie.", declara joi sociologul Mircea Kivu, prezent la protestele din Piaţa Universităţii, adăugând că societatea civilă, prin natura ei nu este structurată şi nu prea avem cum să îi găsim nişte reprezentanţi.

Veniţi şi ei în Piaţă, reprezentanţii CeRe, ONG care contribuie la coagularea grupurilor de iniţiativă cetăţeneşti au emis şi o opinie într-un registru similar: "Strada nu are lideri sau reprezentanţi, în piaţă sunt cereri şi grupuri diverse, unite de nemulţumirea faţă de cum a funcţionat sistemul până acum, ignorând vocile cetăţenilor. Forţându-i să îşi desemneze reprezentanţi, riscăm să vulnerabilizăm o mişcare civică. Oamenii din stradă au puterea să se organizeze cum vor ei", opinează CeRe.

Şi organizarea a început pe diferite paliere şi niveluri. La staţia de metrou de la Piaţa Universităţii, membri ai Comunităţii Uniţi Salvăm au strâns ieri zeci de pagini cu revendicări ale cetăţenilor veniţi la proteste. De la pedepse mai mari pentru abuz de putere şi fapte de corupţie, depolitizarea presei, anchete şi confiscarea averilor în cazuri de corupţie, revizuirea legii electorale pentru a se putea schimba clasa politică, îmbunătăţirea sistemului educaţional până la expresii ale unor frustrări precum "Fără spitale pline de gândaci", mai toate sunt lucruri de care, într-o formă sau alta, Sistemul va trebui să ţină cont.

La rândul lor, ONG-uri care de ani de zile luptă pentru o schimbare în societate, au emis şi ele o listă de revendicări ce pot constitui fundamentul care să permită o reformă reală.

Astfel, "România fără Ei" propune câteva măsuri fără de care este greu de presupus o reformă reală a clasei politice. Dintre măsurile cerute de ei care vizează eliminarea monopolului marilor partide pentru o reprezentare corectă şi depolitizarea administraţiei locale şi centrale, enumerăm:

"Modificarea de urgenţă a Legii Electorale în sensul respectării Constituţiei pentru eliminarea discriminării între cetăţenii care nu sunt membri de partid faţă de cei din partide, prin

a. Eliminarea pragului electoral;

b. Asigurarea neutralităţii politice a comisiilor de vot şi a birourilor electorale;

c. Interzicerea candidaturilor persoanelor condamnate pentru corupţie;

d. Alegeri în două tururi;

e. Candidaturi independente pe liste;

f. Timp egal de antenă;

g. Vot real prin corespondenţă şi la alegerile locale;

2. Modificarea de urgenţă a legii partidelor: Organizarea liberă a cetăţenilor pentru participarea în alegeri;

3. Demisia parlamentarilor şi organizarea alegerilor conform noii legi electorale;

4. Membrii Guvernului să reprezinte cetăţenii, nu partidele".

De asemenea, ieri, printre oamenii strânşi în Piaţă, circulă o listă de revendicări a cărora "paternitate" nu se ştie dar care pot constitui şi ele un ferment al viitoarei schimbări.

Cităm câteva dintre ele:

"Parlament unicameral cu maxim 300 de deputaţi, vot uninominal la parlamentare, pentru ca cetăţenii să poată vota un om, nu o listă de oameni din care cunoşti doar unul, ridicarea imunităţii parlamentare în toate cazurile solicitate de procurori, înăsprirea pedepselor pentru marea corupţie şi subminarea economiei naţionale, înfiinţarea unei agenţii naţionale de recuperare a prejudiciilor în cazul aplicării confiscării extinse, adoptarea legii lustraţiei în forma sa iniţială, prin actualizarea punctului 8 al Declaraţiei de la Timişoara: "Niciun fost activist de partid, turnător, sau securist, să nu aibă dreptul de a participa la viaţa politică".

În concluzie, propuneri care să existe schimbare există şi ele pot reprezenta fermentul unei schimbări. Vor mai veni şi alte propuneri şi mesaje, pe măsură ce oamenii îşi vor cristaliza idei despre cum ar trebui să arate România post-proteste şi care sunt paşii de urmat pentru curăţarea ţării de corupţie, căci dorinţa de a scăpa de corupţie, corupţia care i-a ucis pe Bogdan Gigină şi pe cei 32 de tineri de la Colectiv, este, finalmente, ceea ce i-a scos în stradă pe români.

Iar Strada nu va putea fi rezumată la doi oameni, trei sau cinci. Dialogul Preşedinţiei cu ţara, dacă într-adevăr dialog se doreşte, ar trebui să fie unul permanent iar canalele de comunicare să rămână deschise în permanenţă, şi după ziua de azi.

Aşa cum remarca ieri un protestatar, politicienii trebuie să ştie "că e cineva acolo care îi presează, că nu sunt singuri, nu sunt de capul lor, să înţeleagă ce înseamnă să îi reprezinţi pe oameni şi să fii atent la reacţia lor." Iar Strada nu trebuie privită ca mulţimea care votează, ci ca mulţimea de a cărei voinţă şi bunăstare trebuie să se ţină cont, mulţimea care, sătulă de corupţie nu vrea să se mai lase manipulată şi controlată de Sistem.