Ciprian Mihali: Ultima şansă a României - curajul celor inteligenţi

"Lucrul cel mai grav care i s-a întâmplat României în ultimii ani, şi cu precădere din 2017 încoace, este desăvârşirea dominaţiei imbecililor în societate. Această desăvârşire nu se produce doar în momentul în care prostia multiformă ajunge să confişte puterea politică, ci şi atunci când, prin repetarea obsesivă a aceloraşi slogane, pe aceleaşi canale media cu scop precis de imbecilizare, s-a format o masă critică de oameni dependenţi de şi legitimând aceste discursuri".

"Senzaţia pe care o dă societatea românească în mersul ei actual este că – sătulă fiind, adică şi obosită, dar şi bine hrănită – renunţă pe zi ce trece la orice formă de inteligenţă publică menită să-i îmbunătăţească soarta şi se complace într-o ambianţă de autosuficienţă şi de glorificare a propriului buric naţional, ameninţat de toată lumea din cauza frumuseţii sale paradisiace. Noul discurs identitar, naţionalist-ortodoxist, antieuropean şi xenofob, este de fapt versiunea oficială a acestei prostii îngălate, ridicate la rang de artă discursivă", scrie, într-un amplu editorial publicat pe Republica, profesorul universitar Ciprian Mihali - filozof, fost ambasador şi actual director pentru Europa de Vest al Agenţiei Universitare.

Potrivit profesorului Mihali, în aceste condiţii, "este urgentă şi vitală pentru România o mobilizare a tuturor inteligenţelor oneste, indiferent de opţiunea politică, în favoarea unei reconstruiri raţionale a ţării. Cred că este nevoie ca bărbaţii şi femeile care au adunat o experienţă solidă de viaţă prin folosirea raţiunii lor să iasă din confortul pe care li-l oferă locul de muncă sau cariera şi să se pună în slujba binelui public o vreme. Profesori, medici, ingineri, jurişti, arhitecţi, oameni de afaceri, „experţi” de tot felul – liberali, socialişti, creştin-democraţi, conservatori – au datoria publică de a se manifesta ca persoane publice şi ca alternative credibile la dominaţia prostiei imorale, asumându-şi o condiţie politică excepţională, transpartinică, de lideri ai unei societăţi care trebuie extrasă din mediocritate.

Orice zi în care oamenii inteligenţi şi raţionali ai acestei ţări tac şi rămân pasivi este o zi în care asaltul ignoranţei se înteţeşte, iar oamenii simpli ajung să creadă că singura lor şansă de supravieţuire este să rămână supuşi şi neştiutori. Orice zi în care un arhitect tace şi nu se implică public este o zi în care o nouă monstruozitate va sluţi chipul unui oraş sau al unui sat. Orice zi în care un inginer nu ia atitudine publică este o zi în care un pod sau o cale ferată stă să se prăbuşească omorând oameni. Orice zi în care un jurist tace e o zi în care un infractor rămâne liber şi un nevinovat riscă amenzi şi închisoare. Orice zi în care un medic alege să nu spună nimic este o zi în care mor oameni în spitale ucişi de bacterii, ignoranţă şi autosuficienţă criminală. Orice zi în care un profesor tace, este un pas înainte pentru elevi slabi pregătiţi, pentru studenţi gata să părăsească ţara şi pentru noi plagiate."

Articolul integral poate fi citit aici.