Crimele comunismului. Torţionarul Ion Ficior, în faţa judecătorilor pentru crime împotriva umanităţii

Fostul comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, torţionarul Ion Ficior, care a introdus şi coordonat un regim de detenţie extrem de sever, ca urmare a căruia 103 deţinuţii politici şi-au pierdut viaţa, a fost trimis în judecată, luni, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub acuzaţia de crime împotriva umanităţii, potrivit Realitatea TV.

La 24 octombrie 2013, Parchetul instanţei supreme a anunţat că a dispus începerea urmăririi penale faţă de Ion Ficior, acuzat că, în virtutea funcţiilor de comandant şi locţiitor de comandant, deţinute în perioada 1958-1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici aflaţi în Colonia de muncă Periprava.

"Din probele administrate în cauză până la acest moment a reieşit faptul că regimul de detenţie aplicat de către Ficior Ioan, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei Periprava, a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode directe şi indirecte precum: condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci şi aglomerare excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament", au arătat procurorii.

Deţinuţii de la Colonia Periprava erau puşi să muncească în condiţii extrem de grele, indiferent dacă erau inapţi sau bolnavi şi nu erau echipaţi corespunzător pentru muncile efectuate, deşi erau obligaţi să suporte condiţii meteorologice extreme. Aceştia erau obligaţi să depăşească norma de muncă cu orice preţ şi erau pedepsiţi crunt pentru nesupunere.

Procurorii au afirmat că "printre pedepsele aplicate se numără: izolarea (carcera), alergarea deţinuţilor cu calul şi bătăi crunte primite cu ciomagul".

Din cauza condiţiilor inumane din Colonia de muncă Periprava (foame, frig, bătăi zilnice, lipsa condiţiilor elementare de trai, neasigurarea condiţiilor medicale necesare deţinuţilor bolnavi) şi a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar şi pentru muncitorii de profesie, numărul deceselor era foarte mare, fiind înregistrate 103 decese în perioada 1958 şi 1963, când la conducerea unităţii a fost Ioan Ficior.

Toţi cei 103 deţinuţi fuseseră condamnaţi pentru delicte politice. Cele mai multe decese, respectiv 54, au fost înregistrate pentru grupa de vârstă 50-59 de ani. Cel mai tânăr decedat avea 19 ani, iar cel mai în vârstă, 71 de ani. Există 50 de persoane care au supravieţuit după ce au fost închise în Colonia de muncă de la Periprava. Dintre aceştia, 21 foşti deţinuţi politici au dat declaraţii în legătură cu regimul de teroare şi exterminare instituit de Ficior.

Procurorii susţin că, din prevederile cuprinse în actele normative ce reglementau organizarea şi funcţionarea sistemului penitenciar, a reieşit faptul că directorul de colonie coordona activitatea de detenţie şi răspundea de viaţa tuturor celor încarceraţi, mijloacele de subzistenţă fiind plasate la dispoziţia sa.

"Prin acte normative privind organizarea şi funcţionarea sistemului penitenciar, emise în perioada imediat următoare instaurării regimului comunist, s-au creat condiţiile introducerii unui regim de detenţie represiv, abuziv, inuman, discreţionar, împotriva categoriei deţinuţilor politici, persoane considerate o ameninţare directă sau indirectă la adresa noului regim politic", au explicat procurorii.

Potrivit anchetatorilor, chiar dacă nu era prevăzută în mod expres exterminarea deţinuţilor politici, regimul de detenţie instituit prin actele normative, respectiv reducerea raţiilor alimentare, izolarea, regimul de carceră, interzicerea legăturilor cu familia, a dreptului de a primi pachete, dar şi prin acţiuni ce depăşesc cadrul legal, cum ar fi lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistenţă adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv deţinuţilor, condiţii de detenţie inumane, rele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi, "conţine premisele exterminării persoanelor deţinute.

Fostul preşedinte executiv al IICCMER, Andrei Muraru, a susţinut că deţinuţii politici au decedat ca urmare a unor „boli ale mizeriei”, precum enterocolită cronică sau acută, tuberculoză, pneumonie, afecţiuni cardiace sau afecţiuni ale aparatului digestiv şi excretor, cauzate de lipsa hranei adecvate, programul de muncă extenuant şi lipsa acordării asistenţei medicale.

„Aveau o plăcere deosebită să ne bată, erau de o cruzime de neimaginat”

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Octav Bjoza, care a fost închis la Periprava, vorbind despre modul abuziv şi inuman în care conducea Ion Ficior acel lagăr de muncă, a relatat astfel cum îl maltrata Ficior pe un deţinut din lagăr: "L-a călcat în picioare cu cizmele lovindu-l în coaste, în cap, numai tumefieri avea săracul – aproape că nu i se mai deschideau ochii şi nu mai distingeai nimic pe faţa lui. Aşa erau cei care ne supravegheau, şefii de închisori şi lagăre. Aveau o plăcere deosebită să ne bată, erau de o cruzime de neimaginat, şi uneori am convingerea că nici soţia şi copiii, cei de acasă nu ştiau ce fac ei acolo".

"Am tăiat stuf în Delta Dunării şi de foame, mâncam şerpi cruzi. Foamea era cumplită, groaznică. Am diguit Balta Brăilei, construind digul. Norma pe zi era la pământ: 3,2 m cubi de pământ îmbibat în apă trebuiau săpaţi la o distanţă medie de 50 de metri de baza digului, pământul trebuia încărcat în roabă cu vârf, nu trebuia să fie mai goală, dusă roaba la dig, răsturnată şi în pas alergător înapoi la bază. Dacă roaba nu era cu vârf erai bătut cu bâtele şi primeai o ploaie de înjurături şi trimis înapoi la muncă.

La stuf norma era de 15 maldări de stufi, tăiaţi, legaţi şi transportaţi la malul Dunării sau la un canal. Stuful se putea tăia şi la circa 500-600 metri de bază, astfel încât transportul era pe distanţe mai lungi. Norma nu putea fi realizată. Ne băteau cu un lemn peste degetele îngheţate. Deplasarea la muncă se realiza printr-un culoar păzit de militari înarmaţi din 50 în 50 de metri", a povestit Bjoza.

Caroli Ioan, unul dintre supravieţuitorii lagărului morţii de la Periprava, a povestit cercetătorilor ICCMER că „dacă nu ne făceam norma, seara când ne întorceam la colonie, eram opriţi la poartă de gardieni şi bătuţi. Aveam mâncare două foi de varză cu zeamă. La prânz mâncam arpacaş sau iahnie de fasole. De foame mâncam şi sfeclă furajeră crudă…Am fost bătut de un căpitan pe nume Ficior. Persecuţiile şi bătăile la care eram supuşi se făceau pentru a ne lichida fizic. Aproape zilnic murea câte un deţinut…Exista şi o carceră unde erai obligat să stai permanent în picioare şi drept mâncare primeai apă cu sare”.

Un alt fost deţinut, fostul avocat Alexandru Roşcoban, a arătat că „deţinuţii erau nevoiţi să mănânce porumb crud…în fiecare zi la stuf mureau câte doi deţinuţi din cauza condiţiilor mizere în care munceau şi trăiau… Dacă nu făceam norma de muncă, gardienii ne băteau. Am fost bătut de gardieni cu cozi de lopată”.