Cutremurele din regiunea Vrancea. Cel mai mare cutremur s-a produs în 1802

Regiunea seismogenă Vrancea reprezintă cea mai activă zonă epicentrală din România, sursa a numeroase cutremure. Cutremurele majore vrâncene, prin efectele lor uneori catastrofale, au fost menţionate şi cunoscute din cele mai vechi timpuri. Informaţii vagi despre efectele lor datând încă din primul mileniu, înainte de anul 1000 d.H. Şi acest lucru se explică prin faptul că aceste cutremure se manifestă violent pe arii foarte întinse, semnalându-se urmări distrugătoare la distanţe relativ mari faţă de epicentru.

În zona Vrancea au loc peste 90% din totalul cutremurelor produse în România. Aceste seisme cauzate de deplasarea plăcilor tectonice se produc la o adâncime destul de mare, 130 -200 km adâncime, şi pot ajunge la magnitudini devastatoare, de până la 7,8-7,9 grade pe scara Richter.

Cele mai puternice cutremure din România au avut loc în anii 1802 (7,9 grade), 1812 (6,5 grade), 1829 (7,3 grade), 1838 (7,5 grade), 1908 (7,1 grade), 1940 (7,7 grade), 1977 (7,4 grade), 1986 (7,1 grade), iar în anul 1990, la 30 şi 31 mai, au avut loc două cutremure (6,9 grade şi respectiv 6,4 grade). Cutremurul din anul 2004 a avut o magnitudine de 6 grade pe scara Richter, dar nu a produs victime sau pagube materiale.

Ca localizare geografică, regiunea Vrancea ocupă o arie limitată în zona de Curbură a Munţilor Carpaţi, incluzând judeţele Buzău şi Vrancea. Cele mai importante şi mai numeroase cutremure îşi au originea în zona muntoasă şi subcarpatică a Curburii, în Munţii Vrancei şi ai Buzăului, precum şi în zonele subcarpatice adiacente acestor munţi. Acestea sunt cutremurele de adâncime intermediară sau subcrustală, generate în focare situate la adâncimi cuprinse între 60-220 km. Seismele mai importante s-au produs, totuşi, între 80-170 km adâncime, deşi cel mai adânc cutremur vrâncean cunoscut a avut loc la o adâncime de circa 210-220 km.

În afară de aceste cutremure (denumite seisme subcrustale sau intermediare), în Vrancea se mai produc şi cutremure normale, de tip crustal sau superficial, la adâncimi mai mici de 60 km, cu o frecvenţă mai mare la circa 15-40 km adâncime. Aceste cutremure sunt, însă, subordonate ca magnitudine şi frecvenţă cutremurelor vrâncene de mare adâncime. Ca localizare geografică, seismele crustale se produc atât în zona Carpaţilor Curburii, cât şi în afara arcului carpatic, în zona de câmpie şi de deal din faţa Curburii, în special în Câmpia Râmnicului, în Câmpia Siretului Inferior şi în partea de sud a Podişului Bârladului.

Originea cutremurelor vrâncene este legată de zona de interacţiune sau de convergenţă între mai multe blocuri tectonice, sub-plăci care, direct sau indirect, sunt influenţate, în dinamica lor, de mişcările unor plăci tectonice majore, cu caracter continental (în speţă, cea Euro-Asiatică, cea Africană şi, într-o manieră indirectă, cea Indo-Australiană). În zona de contact a mai multor microplăci tectonice convergente la Curbura Carpaţilor, se generează tensiuni în interiorul unui bloc litosferic scufundat, bloc provenind dintr-o veche placă tectonică aflată în proces de subducţie până acum circa 10 milioane de ani în urmă. Din cauza presiunilor exercitate din mai multe direcţii, se produc ruperi în interiorul respectivului bloc, acestea fiind la originea mişcărilor seismice vrâncene. Cutremurele crustale sunt legate de o serie de sisteme de falii şi fracturi situate în scoarţa terestră în zona adiacentă Curburii Carpatice, falii activate de tensiunile rezultate din mişcarea sub-plăcilor convergente în Vrancea.

Cauzele acestor mişcări ale scoarţei terestre din România sunt de cele mai multe ori naturale, însă specialiştii nu exclud nici intervenţia omului. Studiile efectuate pe teritoriul ţării în ultimii 100 de ani au arătat că majoritatea cutremurelor din România sunt de origine tectonică, fiind generate prin eliberarea energiei potenţiale acumulate în anumite structuri geologice din scoarţa terestră. Foarte puţine seisme au avut alte cauze, precum alunecări de teren, explozii sau exploatări miniere.

Cutremurele din regiunea Vrancea. Explicaţii de la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului

Directorul ştiinţific al al Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP), Mircea Radulian, explică:

"Din secolul 19 încoace a fost un grup de trei cutremure majore, în 1802, 1829, 1838, dar seismul din 1802 a fost considerat cel mare cutremur produs în România, în zona Vrancei, cu 7,9 grade pe scara Richter şi cu pagube majore. Ca să vă dau un exemplu din relatările vremii, atunci au fost grav avariate toate bisericile din Bucureşti, iar acesta s-a resimţit destul de bine chiar şi la Moscova. În ceea ce priveşte victimele, situaţia a fost puţin diferită de ceea ce se întâmplă azi. Deşi nu există date, victimele nu au fost atât de multe pentru că relatările spun că s-a produs într-o zi de duminică, după slujba din biserică şi acest lucru a salvat multe vieţi omeneşti. Ulterior a fost o pauză, o activitate seismică mai mică, iar cutremurele înregistrate au fost apropiate de 7 grade. În secolul XX a urmat un alt grup de cutremure, cel din 1940, din 1977 şi cel din 1986, însă primele două, cu magnitudini de 7,7 şi respectiv 7,4 grade, au avut efecte majore. După 1990, au fost cele două cutremure din luna mai, la interval de 12 ore unul de altul unul, de 6,9 şi de 6,4 grade pe Richter, iar, dacă venim mai încoace, a fost seismul de 6 grade, în anul 2004, care nu a produs pagube. În cazul cutremurelor vrâncene pagubele se produc la peste 7 grade. Pe măsură ce magnitudinea este mai mică, nu mai sunt pagube, dar acestea sunt simţite, chiar şi cele de 5 grade".

Directorul institutului consideră că apariţia mai multor cutremure într-o zi nu reprezintă un motiv de îngrijorare, însă poate deveni mai alarmant când este depăşită o anumită cifră sau când nu sunt cutremure deloc.

"Noi privim statistic. De multe ori apar grupate 2 - 3 cutremure pe zi, chiar până la 5. Este o caracteristică a zonei Vrancea, dar nu este un motiv de îngrijorare faptul că apar câteodată grupate, însă media este de unul pe zi. Noi intrăm în alertă dacă, de exemplu, fie sunt foarte multe, peste 5 cutremure, dar nu s-a întâmplat în ultimii ani, ori nu sunt deloc, atunci este o situaţie mai alarmantă. Este o activitate extrem de complexă, şi nu se poate calcula matematic, ci doar statistic.

Statistica este bună pentru cutremure mici şi moderate, dar dacă ne referim la cutremure mari, lucrurile se complică, pentru că nu sunt aşa multe. Statistica spune că există o oarecare frecvenţă, dar asta nu înseamnă că nu poate să apară oricând un cutremur mai mare. Începând cu secvenţa din 2013, de la Galaţi şi continuând cu 2014 şi 2015, cred că este o activitate mai activă, nu numai în Vrancea, ci şi în zona arcul subcarpatic, chiar dacă nu este de mare intensitate. Pământul are perioade, nu este chiar aşa de constant, dar ar fi îngrijorător dacă ar fi o creştere permanentă a acestei activităţi, atunci ar putea fi anumite semne de întrebare", a explicat Radulian.

Cutremurele din regiunea Vrancea. Ce va fi în 2015?

Activitatea seismică din zona Vrancea se va încadra în 2015 în media de 15-20 de cutremure de adâncime pe lună, după un an 2014 caracterizat de o activitate seismică ceva mai intensă, dar în limite normale, conform datelor statistice ale Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP).

"Pe baza statisticilor pot să va spun cu destul de mare încredere că vom avea cutremure în zona Vrancea în 2015, intre 15-20 de cutremure pe lună, cutremure adânci. Pentru cele de suprafaţă este puţin mai dificil de evaluat pentru că acestea apar mai sporadic şi este greu de prezis, dar cu siguranţă vor fi şi câteva din acestea de suprafaţă, dar nu consider ca vor fi mai mari decât cutremurul înregistrat în luna noiembrie a anului trecut de 5,7 grade pe scara Richter", a declarat, directorul ştiinţific al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP), Mircea Radulian.

Cutremurele din regiunea Vrancea. Unde se resimt

Cutremurele din Vrancea determină, practic, seismicitatea României, întrucât sunt cele mai frecvente seisme produse şi resimţite în ţară, şi au cele mai mari magnitudini. Cutremurele de mare adâncime din Vrancea pot atinge magnitudini maxime de 7,6-7,7 grade pe scara Richter, în timp ce seismele crustale vrâncene au magnitudini mult mai mici, rareori atingând 5,2-5,4 grade pe scara Richter.

Capitala României resimte puternic aceste seisme pentru că se află pe unda de şoc, dar şi din cauză că este situată pe un sol format din aluviuni, instabil şi cu depozite de roci noi, de altfel, fiind şi cea mai vulnerabilă zonă urbană din România.

"Bucureştiul este cea mai vulnerabilă zonă urbană care este afectată de seismele din Vrancea, dar şi alte localităţi precum Iaşi, Craiova, Ploieşti, Focşani şi chiar şi localităţile din nordul Bulgariei sau din Republica Moldova. Cutremurele vrâncene produc avarii mari, pe o arie foarte mare, aceasta fiind o altă caracteristică a lor. Efectele sunt foarte mari pe o anumită direcţie faţă de Vrancea, respectiv nord-est către Moldova şi sud-vest către Câmpia Română. Din păcate, Bucureştiul este exact pe această direcţie. Dacă era situat în Transilvania, din acest punct de vedere, ar fi fost mult mai bine", a explicat Mircea Radulian citat de Agerpres.

Bucureştiul rămâne şi una dintre capitalele europene cu cel mai ridicat grad de risc seismic.

Specialiştii afirmă că seismele din Vrancea se caracterizează printr-o activitate de replici destul de mică, faţă de alte zone seismice, atât ca mărime cât şi ca număr şi ca durată. În Vrancea se produce, în medie, un cutremur la două zile, adică în jur de 15-20 pe lună. Reţeaua INFP detectează în prezent şi cutremurele mai mici de două grade pe scara Richter.

De altfel, nu toate zonele ţării prezintă acelaşi nivel de risc seismic sau acelaşi grad de expunere la cutremur. S-a remarcat faptul că în special Moldova şi Muntenia au fost, în multe cazuri, zguduite cu o violenţă mai mare de cutremure, în timp ce în Transilvania, de exemplu, efectele mişcărilor seismice au fost, în general, mai reduse. Studiile recente de hazard seismic şi de zonare seismică a teritoriului României au confirmat că nivelul riscului seismic este considerabil mai ridicat în sudul şi estul ţării, în timp ce în Transilvania şi în extremitatea de vest a României riscul seismic este ceva mai scăzut.

În afară de regiunea Vrancea, pe teritoriul României au fost identificate mai multe zone epicentrale, care determină gradul de seismicitate al ţării, acestea fiind zona Făgăraş-Câmpulung, zona Banat, Dobrogea, platforma continentală a Mării Negre, Crişana, Maramureş, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Română.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.