Dictatorii isi primesc rasplata

Cartile vechi ale omenirii ne-au vorbit dintotdeauna de o ordine fireasca a lucrurilor, o ordine a naturii, un curs firesc al Marii Curgeri. Dar tocmai in aceasta aparenta monotonie (asa cum este perceputa de ochiul nostru) se ascunde sublimul, care niciodata nu a incetat sa-i dea fiecaruia ce merita, sa-l duca pe fiecare spre locul sau adevarat. Intelepciunea antica o numea Justitie Divina.

La un moment dat, in mersul nostru catre Civilizatie, am inceput sa putem prevedea cum se va misca o piatra si cum va cadea un mar. Ni s-a spus mai apoi cum sa cuprindem cu mintea mersul stelelor pe cer, ne-am apropiat de ele. Apoi am inceput sa cream propriile universuri in cipurile unui computer.

Pe parcursul tuturor acestor etape, am stiut ca exista legea cauzalitatii, la fel de bine cum stim sa respiram. Insa prinsi in acest joc in care am inceput treptat sa ne credem Dumnezei, am uitat cu desavarsire ca si noi ascultam de aceleasi legi. Chiar am inceput sa ironizam vechea intelepciune a omenirii. Ar fi o absurditate in economia naturii, ca omul - o fiinta de o asemenea complexitate - sa nu se supuna si ea legii cauzalitatii. Poate ca nu-i asa de simplu ca la azvarlitul unei pietre, si poate ca noi inca n-am explorat asemenea abisuri, ocupati cum eram cu observarea exteriorului nostru; dar daca cercetam atent observam deseori ca exista o rasplata pentru ceea ce facem.

Douazeci de ani s-au scurs de la o asemenea lectie nationala, pe care Istoria a dat-o ultimului cuplu de dictatori romani. Inscaunati de comunism, cu mandatul de a rasturna tot ce era normal in fiinta umana, acestia au distrus mai departe sufletele romanilor. Teroarea fizica a anilor `50 a fost bagata adanc in inimile tuturor.

La sfarsitul anilor `80 aproape ca isi vazusera visul implinit. Oamenilor le era frica de orice si se controlau singuri. Saracie, disperare, frig, cozi. Dispret netarmurit pentru viata, penurie nemarginita. Ne amintim cu totii de distrugerea bisericilor si a monumentelor istorice, de demolarea satului romanesc. Si peste toate acestea cultul desantat al personalitatii.

Un singur lucru n-au putut crede, si poate ca nu mai credeam nici unii dintre noi: ca pentru toate acestea exista o rasplata....

Dar zilele retributiei au sosit pe neasteptate. In acele zile, primii care i-au parasit au fost cei pe care-i hranisera ani de-a randul. Din cei mai de temut tirani, devenisera peste noapte simpli fugari. Cu numai cateva zile in urma aveau controlul armatei si securitatii, numai pentru a se trezi peste noapte parasiti in camp, facand autostopul. Si tot ei urmau sa aiba parte de ultimul proces stalinist din istoria Romaniei.

Ateu convins, Nicolae Ceausescu sustinea ca viata este judecatorul suprem. Dar in acea zi, judecatul a fost chiar micul cizmar, cu caciula lui de astrahan, prea mare pentru o demnitate atat de mica. Deloc intamplator, epoca terorii se termina chiar in ziua nasterii Domnului Iisus, pe care Impuscatii il urasera cel mai mult.

De atunci au trecut douazeci de ani, dar ranile si confuzia inca mai persista in sufletele romanilor. Marii mamuti industriali, cu care la vremea lor inselasera pe toata lumea, adevarate locuri de educare in stil comunist, inca mai inseala sufletele celor care cred ca atunci era mai bine. Peste noapte, acesti mamuti, nascuti din bezna gandirii unui dictator, au devenit campul de batalie al marilor privatizari dubioase, in care in buna parte au fost implicati tot fostii comunisti.

Iar poporul roman, cu traditiile distruse si fara busola, a ramas in bezna, insotit de multele focare de tensiune sociala, coruptie si nemultumiri. Habar n-are incotro s-o apuce. Este apatic, ocupat cu supravietuirea, si lipsit de orice farama de speranta.

Dupa douazeci de ani a venit vremea sa scoatem odata pentru totdeauna din inimile noastre stafia comunismului si sa incetam a-i mai acorda vreo conotatie pozitiva. Si sa transmitem intregii lumi, in special acelor regimuri totalitare din China, Coreea de Nord si Cuba care au l-au cunoscut pe fostul dictator roman si i-au fost prietene, ca Justitia Divina exista cu adevarat.