Die Zeit: Occidentul complice la traficul de organe din China

Un ziar notabil din Germania arată că Occidentul este adânc implicat în dubiosul şi profitabilul trafic de organe care se desfăşoară în China.

Conform ziarului german Die Zeit, în China, organele prizonierilor executaţi, sau care aşteaptă execuţia, sunt extrase şi vândute pentru transplant inclusiv pacienţilor din vest. Spitalele vestice, companiile farmaceutice şi doctorii susţin astfel transplanturile de organe din centrele chineze fară să pună întrebări.

Raportul din limba germană, numit ”Herz auf Bestellung” sau ”Inimă la comandă”, scris de Martina Keller, expune execuţiile la comandă din China şi încearcă să trezească conştiinţa doctorilor care acţionează împotriva codurilor etice ale profesiei lor.

În timp ce merg pe linia subţire aflată ”între cooperare şi complicitate,” participanţii ajung să fie prinşi în conflicte morale, ambiţii profesionale şi bani, iar mulţi aleg să rămână tăcuţi atunci când vine vorba despre acest subiect, ne mai spune Keller.

”O fiinţă umană moare, chiar la timp, pentru alta să trăiască în continuare. În sistemul transplanturilor chinezesc, acest lucru este posibil. În numele progresului, în numele banilor – inclusiv a banilor occidentali,” descrie raportul.

Articolul ridică următoarea întrebare, ”Unde trebuie Vestul să spună stop pentru a nu deveni complice?”

Prizonieri executaţi

”Peste 10.000 de rinichi, ficaţi, inimi şi plămâni sunt transplantaţi anual, arată articolul scris un fost ministru adjunct al sănătăţii, Huang Jiefu (el însuşi un chirurg de transplanturi) în jurnalul ştiinţific The Lancet în decursul anului trecut. Conform statisticii sale, aproape 60% din organe provin de la prizonieri executaţi, mărturia să deschisă şocând,” relatează Die Zeit.

Până în ultimii ani, guvernul a respins orice acuzaţie internaţională pe subiectul practicilor suspecte ale transplanturilor chineze, iar numărul execuţiilor din China este ţinut un secret de stat.

”Surse din interior ne relatează cum spitalele cooperau cu închisorile, acestea trimiţând propriile echipe pentru recoltări. Nu putem exclude faptul că doctorii participă la execuţii,” mai arată rapoartele.

Liste scurte de aşteptare

Pacienţii din ţările occidentale obţin, datorită execuţiilor din China, rinichi, ficaţi şi inimi noi în timpi record, nemaiauziţi în Vest, susţine raportul.

Die Zeit a realizat un interviu cu domnul Shtiglits Mordechai în vârstă 63 de ani din Tel Aviv, care a zburat în noiembrie 2005 către Shanghai, pentru a primi o inimă nouă la Spitalul Zhongshan. În acel spital, acesta s-a întâlnit cu pacienţi din Canada, Australia şi Hong Kong iar cu toţi aşteptau organele noi, salvatoare.

”În China se poate obţine o inimă nouă în două sau trei săptămâni. Dacă eşti norocos, precum Mordechai Shtiglits, uneori chiar mai repede”, mai scrie Keller. După o săptămână de la aterizarea sa în Shanghai, un chirurg chinez l-a informat pe Mordechai că îşi poate primi inima a doua zi, spunându-i, de asemenea, că provine de la un ”donator” în vârstă de 22 de ani, victimă a unui "accident de trafic".

Rapoartele susţin că această situaţie este foarte improbabilă. Chiar dacă mai mult de 60.000 de chinezi mor anual în accidente de trafic, doctorii chinezi nu pot afla anterior dacă o persoană va muri într-un accident. Pe lângă acestea, China, până şi în ziua de astăzi, nu are un sistem central pentru o distribuire rapidă a organelor.

Recoltarea de organelor de la prizonieri executaţi este ilegală pe tot mapamondul, conform Die Zeit, iar transplanturile sunt create pe principiul unei donaţii voluntare. Prizonierii, totuşi nu sunt în poziţia de a lua o decizie liberă. Acesta este felul în care Asociaţia Mondială a Doctorilor şi Societatea Internaţională a Transplanturilor înţeleg această situaţie.

Doctorul Jacob Lavee, directorul departamentului de transplanturi de inimă al Spitalului Sheba, l-a îngrijit pe Mordechai Shtiglits pentru mai mulţi ani până ce acesta a primit noua sa inimă în China. Lavee a mai spus că aproape îşi pierduse speranţa pentru pacientul său. Dar când Shtiglits la anunţat că se va duce în China pentru un transplant de inimă în două săptămâni, Doctorul Lavee i-a zâmbit spunându-i: ”asta nu poate fi posibil.”

"Poţi extrage un rinichi sau o parte din ficat de la un donator în viaţă", mai explică Doctorul Lavee. ”Dar când cineva primeşte o inimă, înseamnă că altcineva trebuie să moară,” a declarat acesta pentru Die Zeit.

Articolul îl citează pe expertul în etică din New York Arthur Caplan, co-autor al cărţii ”Organele Statului: Abuzurile Transplanturilor din China”. ”Autorităţile spitalelor trebuie să caute în mod expres donatorii potenţiali, examinându-le sănătatea, grupa sângelui şi a ţesutului, iar apoi aceştia trebuie executaţi cât timp turistul este în China. Asta este crimă la comandă.”

Falun Gong

Traficul de organe tolerat de guvern este înfricoşător, după cum sunt şi execuţiile susţin organele pentru transplanturi. Dar asta nu este tot – mai există o suspiciune chiar mai gravă. Avocatul Canadian David Matas şi David Kilgour, fostul Secretar de Stat al Canadei, amândoi nominalizaţi în 2010 la Premiul Nobel pentru Pace, au adunat atent dovezi încă din anul 2006.

Cei doi canadieni au încercat pe cât posibil să menţină toate cercetările lor independente de declaraţiile practicanţilor Falun Gong, conform articolului din Die Zeit.

Aceştia n-au adunat dovezi numai despre deţinuţii Falun Gong care au fost examinaţi medical în închisori, despre cei care au dispărut fără urmă din tabere, sau despre cei a căror organe lipseau din cadavre. Cei doi au intervievat de asemenea şi pacienţi străini ce au primit un transplant de ficat sau de rinichi în China.

Cei doi au reuşit chiar să intervieveze foşti complici în legătură cu recoltarea de organe a deţinuţilor Falun Gong. Canadienii au documentat telefoanele date de anchetatori care au pozat drept pacienţi sau rude ale acestora, anchetând astfel centrele şi instituţiile chineze de transplanturi cât şi existenţa organelor extrase special de la aderenţi Falun Gong – practicanţii Falun Gong fiind consideraţi în particular donatorii potriviţi, în timp ce restul deţinuţilor erau deseori infectaţi cu Hepatită B.

În cartea lor, cei doi au citat de asemenea şi o conversaţie telefonică din Martie 2006 cu spitalul Zhongshan efectuată la patru luni după ce Mordechai Shtiglits îşi primise noua inimă de la acel spital, după cum arată raportul Die Zeit. La întrebarea apelantului, dacă organele transplantate aparţin practicanţilor Falun Gong şi dacă acestea mai sunt disponibile pentru transplanturi, un medic a răspuns: "Ale noastre sunt toate de acest fel."

Articolul lui Keller îl citează pe Manfred Nowak, profesor de drept internaţional la Universitatea din Viena şi Raportorul Special pe cazuri de Tortură al ONU până în anul 2010, care declară că acuzaţiile celor doi canadieni sunt "bine documentate şi foarte grave" şi un indiciu important este creşterea puternică a numărului de transplanturi în China, care coincide cu începerea persecuţiei împotriva Falun Gong.

În numele Naţiunilor Unite, Nowak a trimis un apel urgent către guvernul chinez pentru a obţine informaţii exacte cu privire la cifrele tuturor organelor transplantate. Potrivit lui Nowak, China a respins toate acuzaţiile ca fiind propagandă, dar nu le-a explicat niciodată.

Colaboraţionism vestic

În altă parte în lume, astfel de ştiri provoacă groază," mai scrie Die Zeit. "Dar ceea ce aproape nimeni nu ştie este că Occidentul este profund implicat în sistemul chinez".

Companiile farmaceutice aprovizionează piaţa chineză cu medicamente imuno-supresoare şi efectuează cercetări în domeniul transplanturilor, care probabil că folosesc organe preluate de la deţinuţii executaţi. Spitalele vestice şi doctorii susţin centrele chinezeşti de transplanturi fără a pune întrebări, arată Die Zeit.

Consilieri occidentali ai guvernului chinez pretind că au ajutat la îmbunătăţirea practicii de transplanturi din China, în acelaşi timp ce îşi urmăreau interesele financiare de acolo.

Este un fapt cunoscut că "echipele morţii", echipele de doctori chinezi care administrează injecţia letală condamnaţilor la moarte, funcţionează cu aşa numitele "autobuze ale morţii" - autobuze transformate în laboratoare de execuţie şi extragere de organe.

Aceste autobuze sunt fabricate în Occident. Un dealer auto din China distribuie o marcă europeană de asemenea "lagăre Auschwitz" mobile, echipate cu aparate pentru supraveghere medicală şi perfuzii - un simbol sinistru al cooperări strânse dintre călăi şi medici, raportează Die Zeit.

Cu asemenea implicaţii, mulţi dintre colaboraţioniştii Vestici aleg să rămână tăcuţi.

Companiile farmaceutice

Conform unei prezentări din Madrid a aceluiaşi ministru adjunct al Sănătăţii Huang Jiefu, transplanturile de organe au experimentat o creştere remarcabilă, transplanturile de rinichi crescând între 1997 şi 2005, de la 3000 la 8500 pe an şi cele de ficat de la 2000 la aproximativ 3000 pe an. Această creşteră majoră a fost posibilă şi datorită medicamentelor imuno-supresoare mai noi şi mai performante.

Medicamentele sunt aduse din Occident, ne mai informează Die Zeit.

Compania elveţiană Sandoz a aprovizionat China încă de la mijlocul anilor 1980 cu Cyclosporin A, medicament esenţial pentru supravieţuirea pacienţilor care au suferit transplanturi. Roche şi Novartis, deţinătorii actuali ai Sandoz, precum şi compania japoneză Astella furnizează medicamentele anti-rejecţie în China, conform Die Zeit.

Aceste corporaţii ştiau de acuzaţiile aduse împotriva Chinei: la acel timp Garda Drepturilor Omului (NGO) publicase un raport detaliat, mai informează Die Zeit.

La sfârşitul anului 2005, Roche a început să producă medicamentul Cellcept în China. În timpul unei festivităţi pentru deschiderea unei fabrici din Shanghai, conform unui raport al ziarului Handelsblatt, şeful Roche, Franz Humer, a explicat de ce a ales să producă medicamentul Cellcept în China dintre toate celelalte locuri: spre deosebire de Japonia, China nu are "etici sau inhibiţii culturale" împotriva domeniului medical de transplant.

Industria farmacologică din Vest este, de asemenea, responsabilă pentru studiile de cercetare în China, a declarat Die Zeit. Revistele de cercetare au publicat nouă studii clinice făcute pe aproximativ 1.200 de transplanturi, în timpul cărora companiile Wyeth şi Pfizer din SUA, Novartis şi Roche din Elveţia, precum şi Astellas din Japonia, testau medicamentele. În total, aceste companii au colaborat cu 20 de spitale din China pentru aceste studii.

Calificând chirurgi chinezi

În revista Transplant Hepatic, Huang Jiefu scria că "echipe întregi de transplant din Republica Populară Chineză " au beneficiat de formare în străinătate. El însuşi şi-a perfecţionat abilităţile în Australia.

Între timp, centrele medicale australiene au impus unele cerinţe atunci când formau chirurgi chinezi, scrie Keller. De exemplu, doctorul Stephen Lynch din cadrul spitalului Alexandra, oraşul Brisbane, le cere aplicanţilor să furnizeze o asigurare scrisă din partea directorilor clinicilor de la care provin, sau unui responsabil din guvernul provinciei. Asigurarea trebuie să declare că abilităţile dobândite nu vor fi utilizate în programele de transplant care folosesc donaţii de la prizonierii executaţi.

Cu toate acestea, medicii germani sunt mai puţin scrupuloşi, raportează Die Zert. Centrul de Inimă German din Berlin, unde aproape 2.300 de inimi au fost transplantate de la fondarea sa în 1986, lucrează împreună cu peste 30 de spitale din China, inclusiv centre de transplant. În 2005, asistentul personal al directorului medicilor, Roland Hetzer, a raportat cu mândrie pentru Radio China Internaţional despre puternica cooperare dintre cele două tabere.

La deschiderea unei conferinţe pentru operaţii de inimă, ce a avut loc în Shanghai în luna mai 2012, Hetzer a anunţat: ”Peste 500 de doctori... din China au participat la munca noastră din Berlin de-a lungul timpului. O parte dintre chirurgi au terminat o pregătire de cinci ani. Toţi aceştia au făcut o treabă bună la reîntoarcerea în ţara lor,” citează Die Zeit.

Keller aduce o interpretare diferită: ”În Germania, doctorii chinezi au obţinut abilităţile ce le permit să opereze transplanturile de organe de la prizioneri executaţi în China – obţinând astfel capacităţile necesare pentru abuzurile în materie de drepturile omului.”

Liu Zhongming este unul dintre chirurgii ce au lucrat în Berlin mai mulţi ani, scrie Keller. În prezent el este directorul executiv al Institului Inimii Chinez-German din Shanghai, înfiinţat în 2000 de Centrul Inimii Germane şi Spitalul de Est din Shanghai. Spitalul este cel mai apropiat co-operant al germanilor în China.

Calificările lui Liu sunt prezentate pe website-ul Institutului Inimii: este responsabil pentru cercetări medicale în "transplanturi de inimă, inimă artificială şi transplantul combinat cord-pulmonar”.

În total, câte inimi au fost transplantate la Institutul Inimii Chinez - German ? Care este sursa acestor organe ? La aceste întrebări puse de Die Zeit, Liu nu a răspuns.

Weng, un reprezentat vechi a lui Hetzer şi medic senior la Centrul German al Inimii, are aceeaşi poziţie ca Liu, de director executiv al Institutul Inimii Chinez - German. De mai multe ori pe an, acesta călătoreşte în China, conform lui Die Zeit.

Weng, de asemenea nu a reuşit să răspundă întrebărilor din partea Die Zeit. Şi nici Hetzer.

Oprirea traficului de organe

De la întoarcerea din China a lui Mordechai Shitglits, doctorul Jacob Lavee s-a implicat politic pentru a opri mai mulţi cetăţeni israelieni să obţină inimi din China, spune Keller. În 2008, o lege a transplanturilor a fost pusă în vigoare pentru a interzice companiilor de asigurări medicale să plătească contraloarea transplanturilor făcute în ţări străine - dacă este implicat traficul de organe. Din acel moment, nici un pacient din Israel nu a mai apelat la transplanturi din China.

Dr. Lavee mai declară pentru Die Zeit că a fost victima unor abuzuri online din cauza faptului că a blocat pacienţii să meargă în China.

”Sunt foarte mândru despre aceste acuzaţii,” declară Lavee.

Dar Lavee nu a ajuns la capătul misiuni sale deoarece turismul internaţional pentru organe în China continuă, în timp ce conducerea chineză - cel puţin oficial – încearcă să facă reforme, ne relatează Die Zeit.