Expresii idiomatice chinezeşti: “răscruce de drum, oaie rătăcită” (歧路亡羊)



Unul dintre oamenii care plecaseră pentru a ajuta la găsirea oii rătăcite s-a întors cu mâna goală, spunându-i lui Yangzi că erau atât de multe răspântii încât nu a ştiut ce cale să urmeze.
Unul dintre oamenii care plecaseră pentru a ajuta la găsirea oii rătăcite s-a întors cu mâna goală, spunându-i lui Yangzi că erau atât de multe răspântii încât nu a ştiut ce cale să urmeze. (Jane Ku/Epoch Times)

Expresia idiomatică “a o lua pe o cale greşită într-o situaţie complicată” îşi are originea într-o povestire chinezească străveche despre căutarea unei oi rătăcite.

Figura centrală a povestirii este Yangzi, un faimos filosof şi cărturar care a trăit în statul Wei în Perioada Statelor Combatante (475-221 î.Hr.).

Într-o zi, vecinul lui Yangzi şi-a pierdut una dintre oi, angrenându-şi întreaga familie, alături de mulţi alţi oameni din comunitate pentru a ajuta la găsirea animalului. El s-a dus la Yangzi pentru a-i cere ajutorul, iar filosoful şi-a trimis toţi studenţii şi slujitorii pentru a-şi ajuta vecinul la căutarea oii.

Asemenea rudelor şi prietenilor acestuia, Yangzi şi-a dat seama că un mare grup de oameni se adunase pentru a se alătura căutărilor.

“De ce este nevoie de atâţia oameni pentru a căuta o singură oaie rătăcită?” l-a întrebat filosoful pe vecinul său.

“Pentru că sunt multe răspântii” a fost răspunsul dat de acesta.

La căderea nopţii, atunci când toată lumea s-a întors, Yangzi i-a întrebat: “Aţi găsit oaia?”

Iar unul din slujitorii săi i-a răspuns: “Erau multe răspântii, fiecare ducând la altele noi. Neştiind pe ce cale să o apuc, am renunţat.”

Ceilalţi au căzut de acord, la rândul lor, că motivul pentru care s-au întors a fost acelaşi.

Yangzi era filozof, iar pe vremea aceea cărturarii erau conştienţi că trebuiau să ofere ajutor oamenilor în nevoie. A căzut pe gânduri, în tăcere, pentru un timp îndelungat, arătându-se foarte serios şi lăsându-şi astfel studenţii în încurcătură, ei neînţelegând la ce anume se gândea profesorul lor.

Atunci, după ce a cântărit situaţia în profunzime, cărturarul le-a predat următorul principiu studenţilor săi: “Când sunt prea multe căi lăturalnice care se îndepărtează de cea principală, devii incapabil să găseşti oaia rătăcită, putând să te rătăceşti tu însuţi.”

“Într-un mod asemănător, când un student are prea multe interese care se abat de la ţelul său principal, el poate cu uşurinţă să îşi irosească timpul.”

“Există numai o sursă pentru întreaga cunoaştere, însă, căile de a dobândi această cunoaştere sunt numeroase. Numai prin urmarea căii principale de întoarcere la adevărul ultim se poate un om feri de rătăcire.”

“Dacă nu reuşeşti să găseşti direcţia corectă, nu vei realiza nimic, exact ca aceia care nu au reuşit să găsească oaia rătăcită.”

Această povestire se găseşte într-o lucrare taoistă clasică intitulată Liezi[1]. Expresia “歧路亡羊” (qi lu wang yang) care apare în istorisire, cu sensul său literal “răscruce de drum, oaie rătăcită”, a ajuns mai târziu să fie folosită ca o expresie idiomatică. Ea descrie rătăcirea, devierea sau o stare de confuzie de nedepăşit, o situaţie complicată, în care posibilităţile, sau opţiunile, sunt prea numeroase.

Expresia idiomatică ilustrează ideea conform căreia, atunci când cineva care caută adevărul se confruntă cu multe variante de alegere şi chestiuni întortocheate, tinde să se rătăcească sau să devieze în lipsa hotărârii de a urma calea corectă.


Notă:

[1] Cartea Liezi (列子, lie zi) este o operă clasică taoistă de primă importanţă, alcătuită din opt capitole, în majoritatea lor, intitulate după numele unor figuri faimoase din istoria sau mitologia chineză, din 2698 î.Hr. până la 350 d.Hr.