Frumuseţea şi istoria anticelor inele cu diamante

Inel
Inel (pixabay.com)

Vizitând mai multe magazine specializate, găsim multe inele de logodnă, dar celor în căutarea unui mic tezaur unic le recomandăm căutarea inelelor antice, înainte de a face vreo selecţie.

Inelele antice de logodnă sunt aproape întotdeauna unice, deoarece în acea epocă nu existau mediile de producţie în masă de astăzi. Ele sunt căutate pentru ceva mai mult decât calitatea diamantelor, oferind spre strălucire şi o bucată mică de istorie. Există mulţi factori pentru evaluarea unui inel : perioada de creaţie a piesei, momentul şi forma în care a fost desenat, materialele folosite şi de asemenea piatra preţioasă. Fiecare inel are propria sa istorie şi această istorie este exprimată de elementele ce o compun.

Obiceiul dăruirii inelului de logodnă începe în perioada Egiptului Antic. Inelul de logodnă se purta pe al patrulea deget de la mâna stângă, deoarece egiptenii credeau că în acest deget există o venă ce merge direct la inimă.

Conform istoriei inelului de logodnă, este posibil ca primele inele să fi fost făcute din piele, plante sau alte materiale biodegradabile, care serveau nu doar la simbolizarea uniunii cuplului, ci şi a conexiunii lor cu pământul. Cu trecerea timpului, inelele din metal au devenit mai elaborate, încorporând în final şi pietre preţioase ce adăugau un plus de frumuseţe.

Se spune că primul inel de logodnă cu diamant a fost cel pe care Arhiducele Maximilian de Austria i l-a dăruit logodnicei sale Maria de Burgundia în anul 1477. În acea vreme diamantele erau considerate ca având puteri magice în dragoste, puritate şi fidelitate.

Perioade diferite

Cele trei perioade cunoscute sunt perioada Victoriană, cea Eduardiană şi Art Deco. Fiecare are caracteristicile sale unice bazate pe materialele disponibile în acea epocă, tendinţele modei şi poziţia femeilor în societate.

Epoca Victoriană are numele derivat de la Regina Victoria. Regina Victoria şi Prinţul Albert au avut o dragoste puternică şi romantică, iar inelele din acea epocă erau cunoscute a fi simbolul iubirii adevărate.

Epoca Victoriană se extinde până spre finele anilor 1800, iar toate inelele victoriene aveau o structură de aur galben cu diamante montate în argint. Argintul folosit mărea greutatea şi permitea strălucirea culorii diamantelor. Anumite inele de logodnă din epoca Victoriană aveau o foarte frumoasă lucrătură în aur, dar în general toate se focalizau să prezinte cât mai bine piatra. Se utiliza nu numai diamantul, ci şi rubinul, topazul, ametistul, safirul, acvamarinul, smaraldul etc..Cele mai cunoscute inele din epoca victoriană au ca design şarpele, astfel că lucrătura era spectaculoasă.

Epoca Eduardiană este caracterizată prin mari schimbări sociale şi decadenţă. Etalarea luxului, setea de călătorii şi inovaţiile tehnologice, sunt câteva dintre elementele ce definesc perioada cuprinsă între 1901-1910.

Secolul 20 a adus perioada Eduardiană şi sosirea platinei în bijuterii. Platina permite bijutierilor să accentueze forma feminină, creând modele splendide şi complexe. Acest metal uşor este mult mai tare decât aurul şi a permis bijutierilor acelui timp să deseneze piese cu filigran, dantele, funde şi ghirlande. Piesele erau delicate şi graţioase - reflexia femeii din acea epocă.

În 1914, perioada Eduardiană ajunge la un abrupt final prin începerea Primul Război Mondial. Foarte mulţi bărbaţi au plecat la război, lăsând femeile să facă diferite munci cât şi îngrijirea casei. Asta face ca bijuteriile să stagneze, lăsând metalele pentru confecţionarea obiectelor de război.

După război, începe epoca Art Deco şi astfel un nou stil de bijuterie. A fost mult entuziasm după război, ceea ce s-a reflectat în perioada Art Deco. Piesele erau îndrăzneţe, ţipătoare şi geometrice, incluzând desen şi culori interesante: o odă a femeii ce a ieşit din război cu o atitudine mult mai puternică după ce a lucrat în fabrici şi a fost capul familiei. Moda acestei epoci reflectă de asemenea o nouă atitudine vestimentară - stilul flapper- ce înlocuieşte stilul conservator al vestimentaţiei prealabile războiului.

Designul de bijuterii se va inspira din formele geometrice caracteristice stilului, utilizând triunghiul, trapezul, hexagonul şi mai ales zig-zag-uri. De asemenea, luxul şi strălucirea se traduc în acest domeniu prin folosirea celor mai preţioase pietre pentru inele şi pandantive, într-o societate care nu mai cunoştea limite economice. Astfel pe lângă diamante se mai folosesc: safire, onix, rubine, perle, cuarţ, metal cromat, fildeş etc... atât pentru preţiozitatea lor cât şi a culorilor lor vii. Platina va ocupa un loc aparte, iar culorile preferate rămân galbenul şi albul.

Când începe recesiunea, metalele sunt înlocuite cu altele mai accesibile cum ar fi bachelita, metalul emailat şi chiar plasticul. Este epoca anilor 20 şi Cartier este firma care deţine supremaţia, realizând modelele cele mai diverse şi desăvârşite pentru perioada Art Deco.

Diamantul

Diamantele erau pietrele favorite în inelele de logodnă ale anticilor. Dar este important de scos în evidenţă că inelele antice au diamante cu o tăietură antică, ce strălucesc foarte diferit faţă de pietrele de astăzi. Uneltele de tăiat diamantele nu erau precise, diamantele erau tăiate cu mai puţină perfecţiune, dar aveau mai mult caracter. Metodele victoriene de tăiat piatra au lăsat pietrei o caracteristică de cantitate, groasă, masivă de care mulţi au înţeles apoi să se bucure. În marea majoritate a magazinelor de bijuterii nu se pot găsi acest tip de pietre unice. Luminozitatea de asemenea joacă un rol cheie. În timpul epocii victoriene, lumea utiliza lumânări şi lumina zilei pentru a vedea bijuteriile, pentru că nu exista electricitate.

Tăietura antică a pietrelor are puţine faţete, permiţând ca frumuseţea inerentă a pietrei să strălucească. În prelucrarea pietrelor moderne se caută o formă ce dă mai multă strălucire din cauza luminii reflectate.

La fel ca multe alte obiecte de colecţie, mobila, ceasurile sau maşinile, valoarea de antichitate nu este ceva ce se poate evalua imediat.

Înţelegând istoria, modul de viaţă şi forma în care se foloseau bijuteriile în acea epocă, o piesă din acea perioadă aduce cu ea o frumoasă filă de istorie ce nu poate fi găsită în zilele noastre.