După oprirea guvernului "şantajabil" şi "mafiot" , "cel mai cinstit guvern" din istoria României se confruntă deja cu dileme morale pe lângă problemele de incompatibilitate apărute imediat după naşterea sa.
Să le luăm pe rând.
Premierul declara, înainte de a fi premier, că după votarea moţiunii de cenzură "perioada de transferuri trebuie să înceteze, că cei care suntem acum şi ne batem acum aceştia vor fi şi candidaţii USL, nu alţii care vin la final".
Nu numai că perioada de transferuri nu a încetat dar se aud deja voci nemulţumite în USL din cauza aglomerării cu oameni pe care nu ştiu încă unde să-i plaseze. Tot mai mulţi liberali cârtesc când vine vorba ca foştii PDL-işti să li se alăture în formaţiunea liberală.
Unde mai pui că, după spusele şefului de partid, devenit premier, bătălia nu se dă cu ultimii veniţi. Dar ce mai contează dacă aceştia vor primi ceva oase de ros pentru că îngroaşă rândurile deocamdată? Au părăsit guvernul şantajabil şi au migrat la vecini, respectând măcar principiul “nimic nu se pierde, totul se transformă”. Format din oamenii "guvernului şantajabil", USL-ul s-a transformat iată, în însuşi guvernul şantajabil.
Au părăsit guvernul şantajabil şi au migrat la vecini, respectând măcar principiul “nimic nu se pierde ci totul se transformă”. Format din oamenii guvernului şantajabil, USL-ul s-a transformat iată, în însuşi guvernul şantajabil.
Lucrurile stau nu mult diferit la UNPR, ca fond al problemei. Ca formă acesta a adoptat formula semnării unui Protocol de colaborare cu PSD. Pentru “stabilitatea României”, bineînţeles. Aşa a declarat miercuri la Palatul Parlamentului Preşedintele UNPR, Gabriel Oprea.
Cum s-au repliat toţi, fie individual ca cei din PDL, fie cu toţii ca UNPR-ul, fie făcând ochi dulci precum UDMR-ul, căutând fiecare culcuş la umbra puterii, s-ar putea spune că cei care au mai rămas prin alte partide formează un fel de rezistenţă.
Încearcă să se convingă, cel puţin pe ei înşişi, că nimeni nu ar avea vreun motiv să-i mişte din funcţii din moment ce pe ei nici nu-i deranjează funcţia pe care o ocupă... din datorie. Vasile Blaga, de exemplu, ţine să precizeze că nu este cununat cu funcţia (de preşedinte al Senatului), deci, logic, "nu mă deranjează că o ocup". "Dimpotrivă, încerc să mă achit cât mai bine de ea. Nu cred că au nici cel mai mic motiv (să solicite înlocuirea de la şefia Senatului - n.r.). Eu îmi fac treaba şi mi-o voi face şi în continuare", declara cuminte preşedintele Senatului.
Cu toată cuminţenia sa, a avut curajul să declare că PDL nu va vota un guvern din care PDL nu face parte. Şi pentru a completa lunga listă cu incompatibilităţi a noului guvern, a avut curajul să critice nominalizarea lui Titus Corlăţean ca ministru al Justiţiei, (care se ştie că este pupilul lui Adrian Năstase) afirmând că este o propunere "fortuită", care ar putea conduce la blocarea accesului României în spaţiul Schengen.
Dar lista incompatibilităţilor e lungă, cu diferite grade de conflicte de interese, afaceri cu statul sau acuzaţii de incompatibilitate.
Începută zilele trecute cu Victor Alistar, ministrul delegat pentru strategii guvernamentale, găsit incompatibil şi cu interdicţie de a ocupa o funcţie publică şi până la Corina Dumitrescu, ministrul Educaţiei, care reprezintă interesele fabricilor de diplome şi care se află în proces cu ministerul pe care îl va conduce tocmai din încercarea de a bloca reforma, mai exact clasificarea universităţilor.
Lista neagră (cum o numeşte Revista 22) îl mai conţine şi pe Dan Nica, ministrul Comunicaţiilor, care are dosar de corupţie legat de Poşta Română, în care foştii miniştri Tudor Chiuariu (Justiţie) şi Zsolt Nagy (Comunicaţii) au fost deja trimişi în judecată. Nica şi fostul ministru al Economiei Varujan Vosganian au fost cercetaţi pentru abuz în serviciu, în cazul înstrăinării unui teren al Poştei Române.
Dan Nica a pierdut mandatul de la Interne din 2009 în urma unui scandal legat de arhiva serviciului secret al ministerului, "Doi şi-un sfert", şi din cauza suspiciunilor că pregătea fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009.
Lista îi mai cuprinde şi pe Mircea Diaconu, ministrul Culturii, urmărit penal pentru conflict de interese; pe Corneliu Dobritoiu (PNL), ministrul Apărării, afaceri cu imobile ale Armatei, pe Lucian Isar, ministru delegat pentru mediul de afaceri, pentru atac speculativ asupra leului; pe Andrei Marga (PNL), ministru de Externe, pentru nepotisme şi profit din conflict de interese în universitate; pe Ovidiu Silaghi, ministrul Transporturilor, cercetat de DNA pentru trafic de influenţă; pe Daniel Constantin, la Agricultură, numit „omul lui Voiculescu”.
Mai este şi Ioan Rus, ministru de Interne, fost vicepremier al guvernului în cabinetul Năstase, acuzat de presă, în 2003, că a beneficiat, prin intermediul firmei sale Napoca, de fonduri Phare şi de contracte finanţate din fonduri publice şi că societatea Napoca a câştigat licitaţii organizate chiar de către ministerul condus pe atunci de Ioan Rus.
Până şi colegul său de partid, Radu Mazăre, nu crede că Ioan Rus e îndreptăţit să ocupe o funcţie ministerială în Guvern. Comentariul lui Radu Mazăre în acest sens e irezistibil : „Şi l-a asumat premierul la pachet, a spus «E al meu, e damblaua mea». Poţi să accepţi un om ca dambla a unui prim-ministru [...] Păi îl acceptăm, ce să facem ... O să votez guvernul”, a conchis Mazăre înţelegător.
În afară de miniştri, nu putem fi siguri că deputaţii nu pot fi şi ei damblaua cuiva sau faţada cuiva cu multe interese.
De exemplu, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) solicită Camerei Deputaţilor revocarea din funcţie a doi deputaţi: Sergiu Andon (PC) şi Florin Pâslaru (PSD). Primul este declarat incompatibil, deoarece a acordat, în calitate de avocat, asistenţă juridică unui învinuit într-un dosar de corupţie, iar al doilea în conflict de interese.
Pentru a mai distrage atenţia de la problema cinstei guvernului, Ponta a făcut scandalul tipic de genul „greaua moştenire” deplângând situaţia „mult mai rea” în care fostul guvern a lăsat ţara: „acum, când Florin Georgescu (ministrul de Finanţe desemnat - n.r.) a început să se uite pe hârtii” nu a găsit banii de salarii. Atunci a intrat în pielea Salvatorului declarând încrezător ca banii trebuie găsiţi, chiar de-ar fi să taie fondurile „baronilor pedelişti”.
Dar cu tot avântul său roşu revoluţionar, tot va trebui să se conformeze deciziilor FMI. Şi în acelaşi timp trebuie să-şi amintească ce declara la Realitatea TV în urmă cu două luni, când ameninţa Guvernul Ungureanu şi pe preşedinte că dacă îşi vor permite să crească salariile acum, USL-ului nu-i rămâne de făcut decât să le taie în 2013, când vor veni la putere.
Oricum va fi, vom asista în următoarele luni la tururi de forţă în care Ponta şi guvernul său se vor bate pe viaţă şi pe moarte pentru popularitate, cum altfel decât pentru „binele ţării”. Ne putem aştepta deja la exagerări şi greşeli flagrante în contradicţie cu declaraţiile de bună-credinţă care vor umple imaginile micilor ecrane.
Milioane de tone de cereale din China sunt contaminate cu metale grele
Cărţi ticăloase
Tendinţe nebăgate în seamă în 2012
Încălcările drepturilor omului din China, sub lupa Parlamentului European
Două filme care trebuie văzute de cei doi candidaţi americani înainte de alegeri
Cum a stricat USL relaţia României cu Germania
Vina anormalităţii noastre
Urmează staţia Moscova?