În Sri Lanka cine critică guvernul este un trădător

Un copil tinand deasupra sa portretul presedintelui sri lankez Mahinda Rajapakse in timpul demonstratiei de 1 mai in Colombo, 1 mai 2011. Guvernul a folosit manifestatiile de 1 mai pentru a monta o retorica anti ONU. Organizatia a acuzat guvernul sri lankez de crime impotriva umanitatii in razboiul cu tamilii, incheiat in 2009
Un copil tinand deasupra sa portretul presedintelui sri lankez Mahinda Rajapakse in timpul demonstratiei de 1 mai in Colombo, 1 mai 2011. Guvernul a folosit manifestatiile de 1 mai pentru a monta o retorica anti ONU. Organizatia a acuzat guvernul sri lankez de crime impotriva umanitatii in razboiul cu tamilii, incheiat in 2009 (LAKRUWAN WANNIARACHCHI / AFP / Getty Images)

"Cine mă critică este un trădător". Aşa gândeşte, cu consecinţe grave pentru drepturile omului, preşedintele din Sri Lanka, Mahinda Rajapaksa.

În mai 2009, după o ofensivă militară sângeroasă, a fost pus capăt conflictului care dura de decenii cu Tigrii Tamil (LTTE), în insula din sud-estul Indiei, represiune care a mers mână în mână cu consolidarea puterii politice a preşedintelui Rajapaksa.

Un raport publicat la sfârşitul lunii aprilie de către Amnesty Internaţional, oferă o gamă impresionantă de ameninţări, hărţuire, arestări, condamnări şi chiar ucideri a jurnaliştilor, judecătorilor, activiştilor pentru drepturile omului, oponenţilor politici, sindicaliştilor şi a tuturor celor care îndrăznesc să critice public guvernul. În Sri Lanka stăpâneşte încă frica.

Represiunea de după război s-a dezvoltat în patru etape.

După încheierea conflictului, Legea pentru prevenirea terorismului din 1979 a fost utilizată pe scară largă, extinzând şi mai mult puterile forţelor de securitate, deja extraordinare şi arbitrare, de a aresta.

În septembrie 2010, data intrării în vigoare al celui de-al XVIII-lea amendament constituţional, au intrat sub controlul direct al preşedintelui toate instituţiile de guvern.

În acelaşi timp, mass-media controlate de guvern au început să folosească în mod regulat termenul de "trădător". Acest lucru a dus la un val de atacuri, agresiuni şi crime împotriva jurnaliştilor.

Acel puţin care, în ultimii patru ani, a rămas din jurnalismul independent, acum este în pericol de a dispărea cu totul. Vina este aceea de a fi pus la îndoială comportamentul forţelor armate în primăvara anului 2009, când ofensiva finală împotriva Tigrilor Tamili a provocat mii de decese în rândul populaţiei civile, şi de a insista încă să urmeze reuniuni ale organismelor internaţionale în care se condamnă acţiunile guvernului.

Un fir roşu de sânge leagă crime nerezolvate ale lui Lasantha Wickramatunge, editor al publicaţiei Sunday Leader, ucis în 2009, tentativa de omor asupra unui jurnalist al aceluiaşi ziar, Faraz Shauketaly, împuşcat în spate de către un străin în luna februarie a acestui an.

Nu le merge mai bine nici publicaţiilor online, între atacurile fizice şi cibernetice, raidurile asupra redacţiilor şi atacuri misterioase, blocarea şi retragerea licenţelor.

Apoi a fost rândul justiţiei. Judecătorii care au emis hotărâri judecătoreşti în favoarea victimelor încălcărilor drepturilor omului, au fost în mod deschis intimidaţi. În luna ianuarie a acestui an, guvernul a iniţiat o procedură de punere sub acuzare a şefului sistemului judiciar, judecătorul Shirani Bandaranayake, în ciuda opiniei contrare a Curţii Supreme.

În luna noiembrie, în capitala Colombo va avea loc conferinţa şefilor de guvern din Commonwealth. Sri Lanka va prelua preşedinţia organismului pentru pe o perioadă de doi ani.

Amnesty Internaţional a cerut ca lucrările Congresului Commonwealth să nu se ţină în Sri Lanka dacă guvernul nu opreşte represiunea în curs de desfăşurare şi nu deschide investigaţii în toate cazurile de încălcări ale drepturilor omului comise în ultimii patru ani.