Italia acuză recoltarea forţată de organe din China. Adoptă legea împotriva traficului de organe

Primul semnatar al proiectului de lege a fost senatorul Maurizio Romani (IDV), care şi-a început iniţiativa după ce a ascultat discursurile lui David Matas, avocat canadian nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 2010. Matas, împreună cu alţi investigatori independenţi, a studiat fenomenul de recoltare forţată de organe de la prizonieri de conştiinţă din China: acestor deţinuţi (cea mai mare parte deţinuţi politici şi religioşi) care se află fără nici o protecţie în lagărele de muncă şi în diverse centre de detenţie, le sunt extrase organele (inclusiv ficatul şi inima) şi sunt transplantate apoi altor cetăţeni chinezi sau străini (fenomen numit turism pentru transplant).

Atrocităţile sunt acum documentate de mai multe studii de specialitate care includ, de asemenea, confesiuni ale unora dintre făptaşi, şi au condus la înfiinţarea organizaţiilor internaţionale "Doctori împotriva Recoltării Forţate de Organe" şi "Parlamentari împotriva Recoltării Forţate de Organe". Noua lege ce tocmai a fost adoptată, prevede închisoare de la trei la doisprezece ani şi o amendă de la 50.000 la 300.000 de euro pentru oricine vinde, cumpără sau procură organe în mod ilegal în Italia. Şi, în cazul în care infracţiunea este comisă de către o persoană care exercită o profesie în domeniul medical, aceasta îşi va pierde dreptul de a-şi exercita profesia.

De asemenea, sunt pasibili de pedeapsă de la 3 la 7 ani şi o amendă similară cu cea anterioară, cei care organizează sau promovează excursii efectuate cu scopul proliferării traficului de organe.

Legea italiană se alătură astfel eforturilor depuse de alte ţări precum Spania, Taiwan şi Israel. Din moment ce China continuă să îşi exploateze pentru organe prizonierii de conştiinţă, care de cele mai multe ori sunt persoane nevinovate persecutate pentru credinţa lor, precum practicanţii Falun Gong, creştinii din bisericile clandestine, uigurii şi tibetanii – celelalte state pot cel puţin să se asigure că pedepsesc pe oricine se dovedeşte a fi un complice la această atrocitate pe teritoriul lor naţional.

"În Italia nu avem puterea de a opri aceste abuzuri - a explicat Maurizio Romani (senatorul italian care a propus legea impotriva traficului de organe – n.r.) în timpul dezbaterii din Senat în martie 2015 - dar avem datoria de a face toate eforturile pentru a nu fi complici."

Fenomenul traficului de organe afectează multe ţări. De obicei face parte din ambientul criminalităţii si al pieţei negre, dar în China se desfăşoară în spitale militare, cu complicitatea şefilor lagărelor de concentrare şi a autorităţilor judiciare. Această nouă formă de "canibalism", aşa cum este definită de senatorul Romani, este adevărată mai ales în contextul persecuţiei în masă a Falun Gong, în care zeci de milioane de chinezi sunt "vinovaţi" de practicarea de exerciţii similare celor ale artelor marţiale şi care respectă o filozofie nonviolentă şi apolitică bazată pe principiile adevăr, compasiune, toleranţă. Aceşti oameni sunt torturaţi în mod regulat în lagăre de muncă, iar şefii lagărelor primesc premii atunci când reuşesc să "transforme", sau să forţeze prin tortură fizică şi psihologică pe cineva să renunţe la credinţa sa. Acest comportament al autorităţilor chineze se explică prin faptul că regimul de la Beijing nu vede cu ochi buni nicio practică ce nu se află sub controlul direct al partidului comunist, în special în cazul în care acestea sunt foarte populare.

Practicanţii Falun Gong au rezistat paşnic începând din 1999, informând publicul în străinătate, pe străzi, în faţa ambasadelor sau a clădirilor guvernelor, despre persecuţia cu care se confruntă în China. Recoltarea forţată a organelor lor este cea mai mare atrocitate la care sunt supuşi, ei suferind continuu din cauza încălcărilor grave ale drepturilor omului în China.

În faţa presiunii internaţionale - precum rezoluţiile Parlamentului European şi Congresului SUA - autorităţile chineze au promis în mod repetat că vor pune capăt recoltării forţate de organe, dar din cercetările efectuate, experţii nu văd niciun semnal real în acest sens, cu excepţia unui sistem de donare voluntară - practic inexistent înainte de anul 2010, din motive culturale - şi care pune la dispoziţie organe pentru un număr nesemnificativ de transplanturi.

Potrivit unor estimări, numărul victimelor de transplanturi de organe este de ordinul sutelor de mii, dacă nu de ordinul milioanelor.