Lansarea cărţii Simonei Preda "Patrie română, ţară de eroi": îndoctrinarea copiilor în comunism

Pe 20 noiembrie, în cadrul Târgului Gaudeamus, la Editura Curtea Veche a avut loc lansarea cărţii de debut a autoarei Simona Preda, o lucrare intitulată Patrie română, ţară de eroi, prefaţată în manieră apreciativă de către Vladimir Tismăneanu. La eveniment au fost prezenţi mai mulţi invitaţi de marcă, anume: istoricul literar Elena Siupiur, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti Adrian Cioroianu, prozatoarea Doina Jela şi criticul literar Daniel Cristea-Enache.

O carte aparent "luminoasă", vorbind despre copilărie, este una care descrie, totuşi, vasta îndoctrinare perfidă a copiilor sub regimul ceauşist, reţinem din remarcile prozatoarei Doina Jela, în prezentarea cărţii nou-apărute. Pentru oamenii de peste 50 de ani, această carte are “rolul unei imense madlene proustiene”, al unui declanşator al memoriei. Revin în minte poezii despre Ceauşescu “cu fruntea văpaie”, ca şi imaginea celor “trei grăsani”, “cea mai perversă prezentare a Revoluţiei Sovietice, un fel de Ferma animalelor pe dos”, cei trei grăsani fiind, în fapt, duşmanii de clasă decretaţi de Partidul Comunist, aparţinând trecutului care ‘încătuşase’ poporul ‘proletar’, elemente ce urmau a fi eliminate de comunismul roşu. Este o carte care relevă atât o perioadă a tristeţii, cât şi un moment al trezirii oamenilor la cumplita îndoctrinare aplicată celor mai vulnerabile fiinţe din societate: copiii.

Istoricul Elena Siupiur descrie, dintr-o perspectivă academică, încadrarea cărţii într-o “tendinţă nouă în istoriografia românească, tendinţă activată mai ales în spaţiul universitar (...) aceea de cunoaştere, interpretare şi înţelegere a lumii comuniste aşternute peste România vreme de 45 de ani, cunoaşterea motivaţiei, acţiunii şi efectelor” acelei lumi. Totodată, doamna Siupiur atrage atenţia asupra impactului creat de “toxicitatea comunismului asupra diferitelor grupe de vârste”, amplu expus în această lucrare a Simonei Preda.

În ceea ce priveşte trecutul dinaintea anului 1989, “majoritatea rememorărilor sunt pline de clişee”, explică Adrian Cioroianu. Într-o astfel de ceaţă a amintirilor posibil edulcorate odată cu deformarea lor prin trecerea timpului, este necesar un astfel de studiu, putem uşor observa. Domnul Cioroianu afirmă că, într-adevăr, într-un atare context, “e rolul istoricului care trebuie să vină, să pună puţină ordine” în haosul aducerilor-aminte, “să arate cum începe fiecare proces, să arate că un efect nu are niciodată o singură cauză în istorie”. Totodată, în privinţa amplificării procesului de receptare la nivel de masă a acestei lucrări aparţinând Simonei Preda, limbajul nu putea rămâne cel al tezei sale de doctorat, dezvoltate şi prelucrate pentru a deveni cartea Patrie română, ţară de eroi. Aici, a fost o dovadă de talent şi abilitate a autoarei de a face limbajul şi conceptele accesibile unui public mai larg, putem reţine din prezentarea domnului Cioroianu. În acelaşi timp, obiectivităţii ştiinţifice a unui istoric a fost necesar să i se adauge, în mod armonios, o latură subiectivă, o anumită implicare, care să creeze legături de empatie cu marea plajă de lectori ai cărţii. Astfel, Simona Preda a intercalat propriile experienţe, gânduri şi trăiri în cele scrise printre secvenţele cu elemente de analiză, documente, date istorice şi aspecte ale retoricii manipulative de tip comunist.

Acestor observaţii li s-au adăugat remarcile aplicate ale criticului Daniel Cristea-Enache, care a remarcat caracterul de inadecvare a discursurilor clişeistice, care îi cataloghează pe tineri drept complet dezinteresaţi de trecutul recent, antedecembrist. În epoca ceauşistă, copiii erau incluşi în proiectul regimului dictatorial de atunci de creare a unei “monstruoase” construcţii, cea a “omului nou”. Printre publicaţiile însărcinate cu îndoctrinarea celor mici, a şcolarilor şi a preşcolarilor, se numărau Scânteia pionierului, Cravata roşie, Luminiţa, Arici şi Pogonici, publicate săptămânal sau lunar în tiraje la nivelul a zeci de mii, sau chiar a sute de mii de exemplare. Imaginea “bucuriilor” celor mici din epoca ceauşistă este dublată de cea a divertismentului părinţilor acestora, Cristea-Enache realizând plastic un tablou al unor astfel de “bucurii”: “2 ore pe zi program la televiziune, un singur post TV, cu acele 2 ore de program unic, impregnate, îmbibate şi alocate de figurile celor doi din cuplul prezidenţial (...) personajele obsedante ale acelor ani”.

Remarca din încheierea discursului succint al criticului literar are o anumită aplicabilitate şi merită reţinută. Publicul prezent este îndemnat, atunci când întâlneşte persoane nostalgice, tânjind după imaginea idealizată şi edulcorată a trecutului comunist, astfel: “să îi trimiteţi pe aceşti oameni să citească aceste cărţi despre o istorie pe care au trăit-o, dar fără s-o înţeleagă".

În finalul lansării, a luat cuvântul autoarea însăşi, Simona Preda, explicând titlul despre a cărui semnificaţie multă lume este curioasă: Patrie română, ţară de eroi. Acest titlu face referire la o “mişcare pionierească din 1982”. Lucrarea a pornit, aşa cum a comentat şi doamna Siupiur, de la teza de doctorat a Simonei Preda, sub coordonarea istoricului Lucian Boia. În procesarea şi adecvarea tematică şi discursivă a conţinuturilor, autoarea mărturiseşte prezenţa, în planul secundar cercetărilor de natură istorică, apelul la propriile amintiri şi la literatură. Totodată, cartea oferă publicului larg un răspuns la o întrebare ce poate fi adresată de copii celor care au copilărit şi crescut în atmosfera acelei culturi de partid, în acel mediu de îndoctrinare totalitară, cu ambiţii totalizante - un răspuns la întrebarea propriei fiice, de vârstă şcolară, despre ceea ce citea mama sa când era copil. În ansamblul său, cartea mai are o calitate, o virtute subiacentă: cea de condamnare simbolică a comunismului, acum, când ne aflăm la 25 de ani de la prăbuşirea sa, după revoluţia din 1989, idee pe care o extragem din încheierea discursului Simonei Preda.