Lider al Partidului Dreapta din R.Moldova: ”Numărul celor care doresc unirea este mult mai mare de 20%” (video)

Prezent la Bucureşti, Dan Nicu, membru al Biroului Politic al partidului unionist Dreapta, a explicat într-un interviu acordat Epoch Times care este strategia unioniştilor pentru realizarea unirii, cum se poate soluţiona problema transnistreană prin schimbarea formatului şi de ce R.Moldova este un stat ilegitim.
Dan Nicu, membru al Biroului politic al partidului Unionist Dreapta
Dan Nicu, membru al Biroului politic al partidului Unionist Dreapta (Eugen Horoiu/Epoch Times)
Se încarcă player-ul...

Epoch Times: Cu prilejul zilei de 27 martie, unioniştii au organizat mai multe manifestări la Chişinău. Care este ideea cu Sfatul Ţării şi ce prevede Declaraţia celui de-al Doilea Congres al Diasporei Unioniste?

Sfatul Ţării 2 este o încercare de a coagula eforturile persoanelor din societatea civilă din România, R.Moldova, dar şi din Europa Occidentală, din diasporă, toată comunitatea mondială care militează pentru unirea cu România. Deocamdată este un corp informal, fără personalitate juridică, dar grupează persoane care au fost alese în cadrul Congresului de duminică prin vot unanim care şi-au propus să implementeze o foaie de parcurs a unirii cu acţiuni politice şi economice pentru câţiva ani.

Aceste acţiuni includ o participare tot mai mare a statului şi a mediului de afaceri din România. Este vorba despre un lobby intens pentru ca statul român să-şi asume şi acele acţiuni de ordin economic care urmează să se întâmple. Unul din punctele forte ale acestui program este un lucru care a fost deja asumat – susţinerea financiară de către Bucureşti a comunităţilor locale din R.Moldova care sunt înfrăţite cu unităţi administrative similare din România – comune, oraşe.

Se tot vorbeşte în ultima vreme despre unirea R.Moldova cu România. Totuşi sondajele arată că doar 20% dintre cetăţenii R.Moldova ar vota pentru unire. Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că a discuta acum despre unire i se pare un demers puţin serios, iar în Parlamentul de la Chişinău, ca reacţie la marşul unionist, PD, PCRM şi PSRM au votat o Declaraţie de susţinere a suveranităţii R.Moldova. Pe ce vă bazaţi când spuneţi că a venit momentul pentru unire? Există voinţa politică pe cele două maluri ale Prutului şi masa critică în rândul populaţiei necesară pentru îndeplinirea acestui ideal?

De fapt, declaraţia a fost elaborată de PCRM condus de Voronin şi a fost acceptată de liderul PSRM, Igor Dodon şi de liderul formal al PDM, Marian Lupu.

Problema este că în R.Moldova subiectul unirii cu România a fost evitat, inclusiv în sondaje, mult timp tocmai pentru a nu se pune în pericol existenţa statului moldovean, însă aici există foarte mulţi oameni care se consideră români şi ar accepta unirea cu România, dacă li s-ar spune că ea este realizabilă. Demersurile unioniştilor vin să arate populaţiei şi clasei politice de pe cele două maluri ale Prutului că unirea poate fi făcută şi este un demers serios. Atunci când numărul celor care-şi doresc reunificarea va ajunge la cote profund majoritare, mizăm pe faptul că ambele clase politice îşi vor asuma acest deziderat.

Acel 20% din sondaje nu reflectă nici pe departe numărul persoanelor care ar susţine unificarea dacă li s-ar arăta cum poate fi realizată. Numărul acestora şi al celor care-şi asumă deschis unirea ar da o cotă de 50% din populaţie. Acţiunile care au loc la nivelul societăţii civile şi a partidelor unioniste aum vizează tocmai convingerea cât mai multor oameni să fie de partea reunificării. Nu ne dorim ca acest lucru să se întâmple prin violenţă sau prin suprimarea instituţiilor din R.Moldova, ci ca cetăţenii moldoveni să conştientizeze că traseul de evoluţie istorică al acestei părţi a naţiunii Române este unirea politică cu România în secolul 21.

Vom face campanii de convingere şi informare despre beneficiile unirii, dar nu ne dorim această unire strict din raţiuni pecuniare şi economice, ci noi provenim din familii care s-au considerat româneşti şi în perioada URSS, şi în pofida tuturor vicisitudinilor prin care a trecut teritoriul dintre Prut şi Nistru, a rămas acolo flacăra unionismului. Noi ştim că orice este clădit pe minciună şi manipulare, antiromânismul, nu poate dura. Sentimentul moldovenesc este românesc, este un aspect regional al romanităţii. Cel mai important argument este că am fost privaţi de ţara noastră în 1940.

Este R.Moldova un stat eşuat în prezent în opinia Dvs.?

R.Moldova este un stat fictiv, după cum l-a definit Mircea Druc. Ea este continuatoarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească, creată prin rapt teritorial în 1940, cu încălcarea Constituţiei URSS în vigoare, care interzicea guvernului să creeze state noi. URSS nu putea decât să primească în componenţa ei state deja existente, ori RSS Moldovenească a fost conform decretului din august 1940 creată pe un teritoriu rupt de la România, prin ocupaţie militară. După 1991, R.Moldova a păstrat mai multe trăsături constituţionale şi instituţionale ale acestui stat ilegitim. De exemplu, numerotarea legislaturilor, prima legislatură începe cu 1941, cu acel Soviet Suprem ales într-un regim totalitar, într-un teritoriu ocupat în care avuseseră loc nişte intervenţii distructive împotriva întregii populaţii. Avuseseră deja loc, crime, masacre, începuseră deportările, s-a organizat o foamete similară cu cea din Ucraina din 1932-33.

Aceste lucruri se discută de multe ori în R.Moldova, se reamintesc periodic în conferinţe ştiinţifice şi istorice, dar este timpul ca urmaşilor populaţiei trecute prin aceste furci caudine în anii 40-50 să li se restituie ţara, România. Cetăţenii R.Moldova au obosit de 25 de ani de tranziţie interminabilă care nu duce nicăieri.

Ce cerinţe a formulat Congresul Diasporei Unioniste pentru autorităţile de la Bucureşti?

În primul rând, este vorba despre faptul că clasa politică de la Bucureşti să înceapă să discute despre acest obiectiv. Pe plan politic avem partide la Chişinău care vor încerca să ducă în Parlament opţiunea unionistă, astfel încât să avem un clivaj unionişti-antiunionişti, iar numărul primilor să crească până vor ajunge majoritari.

Cei 20% din sondaje nu reflectă nici pe departe numărul persoanelor care ar susţine unificarea dacă li s-ar arăta cum poate fi realizată. Numărul acestora şi al celor care-şi asumă deschis unirea ar da o cotă de 50% din populaţie.

Ce veţi face cu Rusia? Ambasadorul Rusiei la Bucureşti susţinea că unirea nu este nici pe agenda Moscovei, nici pe cea a Bucureştiului. Cum poate fi soluţionată problema transnistreană? Petrişor Peiu de la Fundaţia Universitară a Mării Negre, propunea ca aceasta să fie abordată direct într-un dialog tripartit Bucureşti-Moscova-Chişinău, prin renunţarea la formatul 5 2 (Transnistria, R. Moldova, Ucraina, Rusia şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), alături de SUA şi UE, ca observatori externi) şi trecerea la formatul 2 1 (Moscova, Chişinău şi Bucureşti). Credeţi că acest format va da rezultate mai bune şi că excluderea UE, OSCE, a SUA şi a Ucrainei din această ecuaţie este o idee bună?

SUA şi UE erau doar observatori, ceea ce înseamnă că n-au fost niciodată pe deplin acceptate ca participanţi în formatul de negociere, ceea ce face ca eforturile lor să nu fie asumate de celelalte părţi. În plus, prezenţa Transnistriei în format este rezultatul unor concesii pe care clasa politică le-a făcut Moscovei, de la semnarea armistiţiului dintre R.Moldova şi Federaţia Rusă de către preşedinţii Boris Elţîn şi Mircea Snegur. Moscova, deşi este parte în conflict, s-a impus şi ca un mediator, deşi nu poate juca aceste roluri simultan.

Formatul 2 1 este mai bun pentru ca actualul 5 2 include Rusia, Transnistria controlată de Moscova, Ucraina, care până nu demult a avut un regim pro-rus sub Viktor Ianukovici. Preşedintele Viktor Iuşcenko a încercat să facă ceva în acest sens, dar n-a putut din cauza suportului care n-a venit din partea SUA şi a UE, pentru ca acestea erau doar observatori. România, ca stat membru al UE şi NATO, ar putea să facă mult mai mult în negocieri cu Rusia.

Dar totuşi, lucrurile s-au schimbat în Ucraina, iar relaţia României s-a resetat cu noua putere de la Kiev. Nu este o greşeală să excludeţi Ucraina, acum când aceasta se poziţionează altfel?

În prezent, Ucraina este o ţară pro-occidentală care aspiră la un anumit grad de integrare în structurile occidentale. Foaia de parcurs este perfectibilă. Personal, cred că şi Ucraina trebuie să facă parte din acest format de soluţionare a conflictului transnistrean pentru că Ucraina este ţara care ne desparte de Federaţia Rusă.

Beneficiile acestui nou format ar fi că R.Moldova nu s-ar mai confrunta cu alte 3-4 părţi ostile. Acum la Kiev sunt forţe pro-europene, dar nu se ştie ce va fi altă dată. Se poate prezuma totuşi că din cauza războiului din est, Ucraina se va menţine pro-occidentală mai mult timp. Includerea României în acest format ar fi benefică deoarece ea este un aliat natural al Chişinăului pentru ca acesta să aibă mai mult succes în negocierile cu Federaţia Rusă.

Sunteţi în conducerea unui partid nou-înfiinţat unionist Dreapta. Cu ce se diferenţiază acest partid de partidele care s-au declarat până acum unioniste în R.Moldova?

Dreapta şi-a asumat prin documentele sale programatice iniţiale obiectivul său politic major de reunificare a R.Moldova cu România. Ea se diferenţiază de celelalte partide care nu s-au născut unioniste. Partidul Naţional Liberal de exemplu şi-a asumat la un moment dat acest obiectiv, dar nu viza unificarea dintr-o bucată. Partidul Dreapta nu va mai avea alte obiective decât de a uni R.Moldova cu România.

Şi în PL există mulţi oameni care-şi doresc unirea, dar totul s-a oprit la cum facem acest lucru şi la oferirea unei priorităţi a căii europene asupra unirii. Experienţa ultimilor ani a arătat că acest lucru nu este posibil. De când şi-a declarat independenţa, pârghiile puterii în R.Moldova au fost în mâna foştilor nomenclaturişti, aripa tânără a Partidului Comunist, care a preluat conducerea prin Petru Lucinschi, secretar general al Partidului Comunist al Moldovei, filială a PCUS, care a devenit preşedinte între 1996-2000. Aceşti oameni nu au fost interesaţi de revenirea la patria-mamă, România, ci de perpetuarea controlului lor politic şi economic asupra unui teritoriu pe care l-au construit ca stat şi care a servit ca instrument de îmbogăţire pentru o grupare de câteva mii de persoane. În acest timp peste un milion de cetăţeni din cei 4 milioane au fost forţaţi să-şi caute de lucru în afara R.Moldova şi să finanţeze, prin remitenţe, puterea de cumpărare a populaţiei de acasă.

Pentru mai multe informaţii despre strategia partidului Dreapta la alegerile prezidenţiale şi despre guvernul din umbră propus de această formaţiune, urmăriţi varianta integrală video a interviului de mai sus.