Lidership-ul României şi prădătorii din interior

Conferin
Conferin (Valeriu Antonovici)
Se încarcă player-ul...

România este incredibil de binecuvântată, în cei 25 de ani de ai de la căderea comunismului nu a avut parte de Prădători, le-a explicat marţi românilor analistul american Wess Mitchell, preşedintele think-tank-ului Center for European Policy Analysis.

Remarca oficialului american, ciudată dacă stai să te uiţi pe stradă, viza prădătorii de tipul lui Putin, pornit să restabilească puterea fostului Imperiu Sovietic Comunist şi "încununa" o conferinţă de presă despre lidership-ul pe care România ar trebui să şi-l asume într-o Europa de Est unde, potrivit americanilor, nu există multe poveşti de succes în materie de democraţie şi stat de drept. De parcă n-am simţi-o pe propria piele!

Înconjuraţi de o Ungarie condusă de un premier naţionalist şi filo-rus, de o Bulgarie dependentă energetic de ruşi şi mafii, de o Moldova fragilă şi de o Serbie care nu e încă membră NATO, România pare a fi singurul bastion în zona pe care americanii pot conta în noua luptă pentru reîmpărţirea influenţei pe harta Europei.

"Să nu vă asumaţi lidership-ul în zonă nu mai este o opţiune!" a mai afirmat Mitchell. Pentru a îşi asuma însă acest rol şi a deveni ceea ce se aşteaptă de la ea, România ar trebui să fie însă un adevărat stat de drept.

În noul context european, de la ţara noastră nu se aşteaptă numai să aloce armatei 2% din PIB ci să facă eforturi susţinute pentru a deveni un adevărat exemplu de succes al democraţiei în zonă: "SUA vrea o ţară bine guvernată, care să radieze stabilitate în zonă" a fost unul din mesajele transmis la conferinţă de americani.

Transparenţă, stabilitate, predictibilitate sunt elemente cheie pentru dezvoltarea României, au mai afirmat americanii, indicând ce anume avem de făcut pentru a "radia" stabilitate şi prosperitate în regiune..

Clasa politică, prădătorul din interior

Unde se regăseşte însă România pe acest drum, într-un moment când harta sferelor de influenţă se rescrie? Potrivit unui raport CEPA în jurul căreia a fost polarizată conferinţa cu americanii, în acest moment de cumpănă pentru Europa, la răscruce de drum, sau, mai exact, într-un punct critic.

Raportul CEPA, intitulat sugestiv "România în Punctul Critic", arată că la aprope 25 de ani de la revoluţia din 1989, "România încă se confruntă cu obstacole serioase care împiedică dezvoltarea şi valorificarea deplină a potenţialului politic şi economic. Principiile bunei guvernări în România, de la cum îşi aleg românii liderii şi îşi conduc companiile până la lupta anti-corupţie şi respectarea contractelor, continuă să rămână o problemă care plasează România în urma multora dintre vecinii Central Europeni.
Practic, trăim într-un pseudo-stat de drept în care politicienii nu se sfiesc să intervină în treburile justiţiei şi să genereze un sistem corupt. În condiţiile în care atât americani cât şi serviciile de la noi trag semnale de alarmă că lipsa de transparenţă şi de stabilitate, corupţia clasei politice au fost factori care au vulnerabilizat Ucraina, lecţie în de la care ar trebui să învăţăm, statul de drept în România este încă subminat de politicieni.

Aşa cum a remarcat Laura Ştefan - Expert Forum - la conferinţa de marţi, cu un război la graniţă, se încearcă totuşi suspendarea şefului de stat, guvernul dă ordonanţe după ordonanţe, făcând din predictibilitate un mit, se legiferează traseismului politic al aleşilor, ţara geme de corupţi, se doreşte o lege a amnistiei şi a graţierii pentru ei, premierul îl acuză de preşedinte de nazism, acelaşi premier merge în China în timp ce vicepremierul Dragnea face declaraţii "de amor" Partidului Comunist Chinez etc. În atari circumstanţe, se pune întrebarea: cât de binecuvântată este România, când pare a fi condus de o clasă politică de Prădători?

În condiţiile în care la conferinţa de presă desfăşurată ieri, s-a vorbit despre infestarea cu putinism a sistemului imunitar al Ungariei şi Bulgariei, fostul ambasador al SUA în România, Mark Gitenstein, înfierând discursul premierului ungar, Viktor Orban, care "anunţa" recent, la Tuşnad, sfârşitul democraţiei liberale şi lăuda modelul autoritarist din Rusia, China şi Turcia, cum trebuie percepută, în acest contex, poziţia lui Victor Ponta, fan declarat la modelului chinez şi admirator al lui Erdogan?

Interesul poartă fesul

Închizând ochii la asemănările frapante între discursurile premierului ungar şi cel al premierului nostru, care afirma recent că, pentru a se dezolta, România trebuie să se întrebe spre China şi Turcia, Mark Gitenstein s-a declarat ieri nerăbdător să colaboreze cu Ponta.

"Cred că prim-ministrul Ponta a avut dreptate în declaraţia sa de ieri, în care a spus că ameninţarea reală pe care o prezintă Rusia faţă de România este energia şi cred că este extrem de important ca România să continue să-şi întărească domeniul energetic, este cea mai mare sursă de putere pentru România în regiune. A doua sursă a puterii României este democraţia liberală şi succesul ei. Pentru că cele două ameninţări pe care Putin şi Rusia le prezintă sunt ameninţarea energetică şi o ameninţare la adresa valorilor şi a culturii", a declarat fostul diplomat pentru Hotnews.

"Ameninţarea energetică este legată de resursele puţine care trebuie gestionate şi cred că premierul are dreptate să încerce să facă acest lucru. Şi eu sunt nerăbdător să lucrez cu el şi cu oricare altcineva din Guvern care vrea să dezvolte aceste asseturi", a mai adăugat Gitenstein.

Cu un război la graniţă, se încearcă totuşi suspendarea şefului de stat, guvernul emite o diaree de ordonanţe, făcând din predictibilitate un mit, se legiferează traseismului politic al aleşilor, ţara geme de corupţi, se doreşte o lege a amnistiei şi a graţierii pentru ei, premierul îl acuză de preşedinte de nazism, acelaşi premier merge în China în timp ce vicepremierul Dragnea face declaraţii "de amor" Partidului Comunist Chinez

Dincolo de ipocrizia lui Ponta, recent întors din China, unde a încercat să pună în braţele Beijingului, condus de un regim comunist brutal, mai tot sistemul energetic românesc, de la construirea reactoarelor nucleare 3 şi 4 până la microhidrocentrale pe Prut, merită văzut şi ce înţelege Gitenstein prin "ajutor" şi "dezvoltare de asset."

Potrivit activiştilor de mediu, unul din principalele asset-uri vizate de americani este exploatarea resurselor din subsol şi, nu în ultimul rând, a controversatelor gaze de şist, în numele aşa-zisei independenţe energetice pe care România o are. Potrivit Eurostatului producem cu 30-45% mai mult gaz decât consumăm. Că autorităţile române susţin contrariu şi chiar importă gaze scumpe de la ruşi, în timp ce gazele autohtone se pierd undeva în sistemul care se vrea transparent, acesta este un alt aspect al problemei, mult prea complex pentru a intra în el acum.

Reamintim că, în urmă cu mai puţin de două luni, fiul lui Joe Biden, numitul Hunter, a fost numit în fruntea celui mai mare producător independent de gaze al Ucrainei, Burisma Holdings iar guvernul de la Kiev a început instalarea echipamentelor pentru extragerea gazelor de şist, în timp ce armata ucraineană participa la proces.

În mod normal, începerea operaţiunilor de extracţie ar fi durat mai mulţi ani, sau chiar un deceniu. Totuşi, după invazia forţelor pro-Rusia în estul Ucrainei şi începerea războiului civil, operaţiunile de fracking, care ar fi atras proteste semnificative, au putut începe în numai câteva luni.

În România, americanii şi-au arătat interesul pentru gaze de şist încă de dinainte de criza Ucrainei, gigantul Chevron instalându-şi o primă sondă la Pungeşti şi intenţionând să demareze explorări şi în alte câteva perimetre. Desigur, interesaţi de resurse sunt şi ruşii care şi ei au concesionat, indirect, perimetre în Vestul ţării pentru exploatări. Gazpromul va începe şi el explorări în România prin NIS care, la rândul său a concesionat de la canadienii East West Petroleum etc.

Merită menţionat că fracturarea hidraulică, tehnologia prin care se extrag gazele de şist este considerată extrem de nocivă pentru mediu şi om. Dintre consecinţele ei enumerăm poluarea pânzei freatice, adesea ireversibilă, scoaterea din circuitul agricol a unor vaste suprafeţe de teren, cutremure, îmbolnăviri ale oamenilor şi animalelor domestice.

În concluzie, pare perfect plauzibil ca România să continue să trăiască în "binecuvântare", condusă de un guvern de Prădători, iar americanii să ne apere de Putin, în timp ce pe plaiurile patriei răsar "frumoase" sonde pentru exploatarea gazelor de şist.

Pilonul de stabilitate din Est

În urmă cu şase decenii, când ruşii intrau peste noi cu tancul, americanii, pe care-i aştepta toată lumea, s-au tot lăsat aşteptaţi. Degeaba au privit înspre Vest românii, americanii nu au mai venit. Soarta României se negociase şi au urmat cei 25 de ani de comunism.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi acum, când, pentru americanii sunt aici, cu tot cu baza de la Kogălniceanu şi cu disponibilitatea de a ne apăra:" "Dacă România cade, nu cade doar ea, ci tot estul Europei. Nu mai există nimeni între graniţa cu Ucraina şi Austria", a declarat ieri Wess Michell.

Aşa cum declara Băsescu la finele ultimului summit NATO, libertatea nu este gratis. Desigur, însă se poate negocia din postura unei ţări pregătite să-şi asume acel lidership despre care au vorbit americanii, o ţară care alege drumul spre Vest, înscriindu-se pe calea devenirii unui stat de drept, sau din postura unei ţări conduse de un guvern obedient şi corupt, care veghează doar asupra propriului interes.