Mesaj pentru Toader: "Există priorităţi mai presante decât ca violatorii sau criminalii să primească mii de euro despăgubire"

Există priorităţi mai presante decât ca politicienii corupţi, interlopii, tâlharii, violatorii sau criminalii să primească câteva mii de euro despăgubire pentru timpul petrecut în penitenciar, i-a transmis joi ministrului Justiţiei, în cadrul unei scrisori deschise, senatorul Vlad Alexandrescu.

Scrisoarea vine în contextul în care Tudorel Toader vrea ca foştii deţinuţi care au fost închişi în condiţii necorespunzătoare şi nu au beneficiat de legea recursului compensatoriu să primească, la o durată medie a pedepsei executate de 4 ani, în jur de 8-12 mii de euro, potrivit estimărilor făcute de sindicaliştii din penitenciare pe baza cifrelor avansate de ministrul Justiţiei.

Vă prezentăm mai jos textul scrisorii:

Domnule Ministru Tudorel Toader,

Înţeleg din declaraţiile dumneavoastră că doriţi să promovaţi un proiect de lege prin care să fie acordate despăgubiri financiare pentru perioada în care deţinuţii şi-au ispăşit pedepsele în condiţii necorespunzătoare. Înţeleg preocuparea unui ministru al Justiţiei de a ameliora condiţiile din penitenciare şi sunt de acord că drepturile deţinuţilor sunt protejate de Constituţie în egală măsură cu drepturile oricărui alt cetăţean. În schimb, nu pot să înţeleg cum se face că, pentru ultimele trei guverne ale României, prioritatea maximă a rămas satisfacerea intereselor persoanelor urmărite penal, trimise în judecată sau condamnate.

De la ordonanţe de urgenţă date în miez de noapte până la proiecte legislative votate pe repede-înainte, de la scăderea pedepselor şi până la acordarea de sume compensatorii, interesul faţă de acest segment al populaţiei pare să fi ocupat în politicile şi în inimile guvernanţilor un loc mai presus decât cel al ţării însăşi. În calitate de membru al Senatului României, consider că Guvernul României, incluzându-vă şi pe dumneavoastră, ar trebui să-şi reevalueze priorităţile.

În acest sens, doresc să vă atrag atenţia şi asupra altor categorii de persoane care au suferit prejudicii poate chiar mai mari şi mai greu măsurabile, de care statul român nu pare atât de preocupat: aceste prejudicii sunt cauzate, de cele mai multe ori, de incompetenţa statului român şi de corupţia generalizată.

1. La începutul anului, fotografia de mai jos, din Spitalul de Boli Infecţioase ”Victor Babeş” din Timişoara, făcea turul internetului arătându-ne (a câta oară?) în ce fel de locuri ne internăm bolnavii. Nu este nici singurul spital care oferă asemenea condiţii mizere, după cum nici mizeria nu este singura problemă gravă a spitalelor noastre. Infecţiile, mucegaiul, lipsa medicamentelor şi a personalului, toate acestea, împreună, au creat un sistem de sănătate în care ne pierdem viaţa, dar pentru care plătim o viaţă întreagă. Când vine vorba de pacienţii distruşi de mizeria spitalelor, statul se face că nu vede. Pe aceeaşi oameni nu se grăbeşte niciun ministru să-i despăgubească.

Spitalul de Boli Infecţioase ”Victor Babeş” din Timişoara (Vlad Alexandrescu / Facebook)

2. Alaltăieri seară a apărut ştirea despre un bărbat de 61 de ani ce ademenea minore dintr-un centru de plasament, trimiţându-le unor amici de-ai săi şi plătindu-le pentru a întreţine relaţii sexuale. E numai una din sutele de poveşti teribile pe care le-am auzit despre copiii abandonaţi ai României. O viaţă întreagă, trăită în frică, în singurătate, fără ajutor de specialitate şi fără perspectivă, trecând printr-un lung şir de 18 ani de abuzuri ale angajaţilor statului. Toţi aceşti copii nevinovaţi sunt condamnaţi încă de la început să nu aibă un viitor. De aceşti copii victimizaţi statul nu vrea să audă. Pe ei, nu vrea nimeni să-i despăgubească.

3. Din 2007 până în 2017, peste 3 milioane de români au plecat din ţară. Majoritatea pleacă din cauza sărăciei, mulţi lăsându-şi în urmă familia pe care o întreţin prin banii trimişi acasă. Ce rămâne în urma lor? Familii destrămate, copii crescuţi fără părinţi, părinţi care-şi văd copiii o dată pe an. E o tragedie atât de răspândită, încât e tot mai clar că o întreagă generaţie va fi marcată într-o măsură mai mare sau mai mică de această traumă. Nici aici, statul nu doreşte să-şi asume vreo responsabilitate. Nici pe ei nu vrea nimeni să-i despăgubească. Pentru cei mai mulţi, nu există despăgubiri în bani. Suferinţa lor nu poate fi nici evaluată în bani, nici reparată cu bani. Statul român şi-ar putea propune să amelioreze şi nivelul lor de trai, al celor necondamnaţi penal, al celor de dincoace de gratii, astfel încât asemenea cazuri să nu mai facă partea din realitatea cotidiană.

Există priorităţi mai presante decât ca politicienii corupţi, interlopii, tâlharii, violatorii sau criminalii să primească câteva mii de euro despăgubire pentru timpul petrecut în penitenciar. Există destui cetăţeni fără legătură cu mediul penitenciar, pe care statul român îi mai poate încă ajuta. Mai bine mai târziu, decât niciodată.

Cu deosebită tristeţe,

Senator Vlad Alexandrescu