Minunata şi miraculoasa lavandă [video]

Când spunem lavandă, gândul ne duce la regiunea Provence din sudul Franţei. Primele culturi de lavandă au apărutîn anii 1870-1875 în Franţa, întâi pe cale generativă (din seminţe), apoi pe cale vegetativă, prin butăşirea tufelor mai viguroase. Câmpurile imense spun povestea plină de farmec a acestei plante de munte ce are proprietăţi deosebite, care au făcut înconjurul lumii. Turiştii călătoresc anual să admire aceste culturi înflorite în ”sezonul de levănţică”, ce degajă un miros exotic de neuitat.

Lavanda înfloreşte vara, între mijlocul şi sfârşitul lunii iunie, iar recoltarea are loc de la sfârşitul lui iulie până la mijlocul lui august. Regiunea cea mai căutată este Luberon, unde turiştii pot face tururi cu bicicleta, tururi private la distilerii şi pot participa la festivalurile de lavandă din Sault şi Valerias. Dar parfumul de lavandă poate fi descoperit şi în micul orăşel de provincie Constelle, unde se află şi Muzeul Lavandei, cât şi în Montelimar, unde ”Sărbătoarea lavandei” atrage anual peste 40.000 de turişti care vor să admire pieţele pline cu bucheţele mov parfumate.

Pe vremea romanilor şi a grecilor antici, lavanda a avut nume diferite. Grecii îi spuneau Nardus, iar romanii Lavandarius. Se presupune că locul ei de origine ar fi Orientul Mijlociu, respectiv vechiul oraş sirian Naarda, dar acum este cultivată peste tot în lume. Numele de lavandă vine de la cuvântul latin ”lavare” a spăla, ceea ce ne conduce la concluzia că era folosită în scopuri de curăţenie şi îngrijire corporală. Egiptenii o foloseau pentru a produce cosmetice, pentru îmbălsămarea regilor şi preoţilor. Grecii îşi ungeau tălpile pentru ca parfumul să împrospăteze tot corpul, iar pe cale internă esenţa elimina indigestia, durerile de cap, usturimea din gât, iar extern era folosită pentru curăţarea rănilor şi arsurilor. Romanii foloseau levănţica deoarece mirosul puternic îndepărta insectele, pentru spălarea rufelor, îngrijire personală, împrospătarea caselor, ca condiment în bucătărie, tratarea rănilor, cât şi pentru problemele de stomac şi rinichi. În Evul Mediu, planta a fost folosită pentru a trata primele reacţii de ciumă. Oamenii din acea perioadă purtau la încheietura mâinii buchete de flori pentru a se feri de molimă.

Lavandă pe câmp (Pixabay.com)

Mai târziu, după aproape 1000 de ani, regiunea Provence începe să capete nuanţa mov, levănţica fiind adusă din Insulele Canare unde creştea liber. Ne apropiem de începutul anilor 1600, când florile de lavandă atrag atenţia caselor regale, acestea fiind introduse în Anglia în timpul Reginei Elisabeta I, apoi a devenit floarea preferată a Reginei Maria Henrietta, soţia Regelui Charles I. În epoca victoriană (1837-1901), Regina Victoria a folosit parfumul de lavandă în întreaga rezidenţă, deoarece ea cerea ca la spălarea hainelor, a pereţilor şi chiar pe mobilă să fie folosit extractul de lavandă, care îndepărta şi tot felul de insecte. Începând cu anii 1900, interesul pentru această floare ajunge la cote maxime, deoarece Rene Maurice Gattefosse face primele cercetări ştiinţifice despre efectele benefice ale lavandei, introducând oficial aromoterpia ca metodă de combatere a stresului. Istoria lavandei aminteşte cum creştinii foloseau această floare ca talisman împotriva răului şi a deochiului. Ulterior a devenit una din florile asociate cu ziua Sf. Ioan.

Exista o poveste despre lavandă în anii 1700, când ciuma invadase Europa: patru hoţi din Franţa jefuiau mormintele celor ce muriseră de ciumă şi totuşi încă mai trăiau. Poliţia nu le-a acordat atenţie crezând că vor muri curând din cauza acestei boli, dar hoţii jefuiau în continuare. Când au fost prinşi, poliţia a dorit să le cunoască secretul: ei foloseau un oţet din diferite plante, dintre care lavanda era elementul principal care îi proteja de molipsirea de ciumă.

Floare de lavandă (Pixabay.com)

Lavanda este un arbust de 1 metru înălţime, foarte aromat cu frunze înguste şi lungi, florile având culorile mov, roz sau alb. Există mai multe specii ale acestei plante dar cea mai recunoscută pentru calitatea uleiului esenţial este „Lavandula Angustifolia”. Lavanda are efect calmant, relaxant, recomandabil pentru migrene, ameţeli, oboseală, insomnie (conferă calitate somnului, care devine mai odihnitor, întărind rezistenta psihică), depresie, stări de nervozitate şi de anxietate, hiperexcitabilitate, sensibilitate psihică (stres, frică, angoasă), sindrom premenstrual. Lavanda este prin excelenţă o plantă antistres, care acţionează direct la nivelul sistemului nervos central.

Este indicată de asemenea în tratarea aritmiei cardiace, e adjuvant în ischemia cardiacă aparută pe fond de stres, Bucuraţi-vă de această minunată plantă care este o excepţie a naturii prin multitudinea beneficiilor pe care ni le oferă, cât şi de parfumul deosebit ce este de neînlocuit şi în acelaşi timp nepreţuit.