Monstruoasa „galaxie-Yeti”, ascunsă în interiorul Universului şi descoperită recent, nu ar trebui să existe [video]

Galaxia, de o sută de ori mai activă decât Calea Lactee, pe care cercetătorii o compară cu miticul om al zăpezilor, nu ar trebui să existe, conform teoriilor actuale.
„Galaxia-Yeti”
„Galaxia-Yeti” (screenshot tramite video Youtube)

O echipă de astronomi din Statele Unite ale Americii şi Australia tocmai au descoperit, întâmplător, amprentele unei galaxii monstruoase, niciodată văzute până acum care, potrivit opiniei generale, nu ar trebui să existe. „Monstrul” galactic se găseşte în Universul timpuriu, la o distanţă enormă de Pământ.

Ca şi cum ar fi vorba despre un autentic „Yeti cosmic”, comunitatea ştiinţifică a considerat până acum acest tip de galaxie drept imposibil, având în vedere lipsa de dovezi care să-i demonstreze existenţa. Dar autorii lucrării prezente au reuşit, pentru prima dată, să facă o fotografie cu „fiara”. Lucrarea a fost publicată în The Astrophysical Journal şi reprezintă un progres în studiul formării celor mai mari galaxii din Univers.

Astronomul Christina Williams de la Universitatea din Arizona (SUA) şi autoarea principală a lucrării explică cum a observat „un discret punct de lumină” în timp ce trecea în revistă imaginile ultimelor observaţii făcute cu ALMA (Atacama Large Millimeter Array), o salbă de 66 de telescoape radio desfăşurate în Chile. Potrivit cercetătorului, strălucirea părea să apară „de nicăieri”, ceva ca şi cum ai observa o fantomă în mijlocul întunericului cel mai profund.

„A fost ceva foarte misterios”, explică Williams, „deoarece lumina nu părea să fie legată de nicio galaxie cunoscută. Când am descoperit că această strălucire era invizibilă la orice altă lungime de undă am fost foarte emoţionată, deoarece asta însemna că galaxia era departe şi probabil ascunsă de nori mari de praf”.

Un semnal la 12.500 de milioane de ani-lumină

Cercetătorii estimează că semnalul detectat de Williams se află la o distanţă de aproximativ 12,5 miliarde de ani lumină, ceea ce înseamnă că, atunci când şi-a început călătoria spre noi, Pământului încă îi mai lipseau aproximativ 8 miliarde de ani să se nască. Este vorba, aşadar, despre un semnal din „copilăria” Universului. După cum sugerează articolul, emisia observată s-ar datora probabil strălucirii particulelor de praf din norii încălziţi de formarea stelelor în interiorul unei tinere galaxii. Aceşti nori de praf ascund lumina stelelor, făcând ca galaxia să fie total invizibilă.

Conform afirmaţiilor făcute de către Ibo Lavvé, de la Universitatea australiană din Swinburne, coautor al cercetării, „am descoperit că, în realitate, este vorba despre o galaxie monstruoasă, enorm de masivă, cu tot atâtea stele precum Calea noastră Lactee, dar plină de activitate, formând noi stele la un ritm de 100 de ori mai mare decât propria noastră galaxie”.

Potrivit autorilor, această descoperire ar putea rezolva un mister astronomic antic. De fapt, studiile anterioare au descoperit deja că unele dintre cele mai mari galaxii din Universul tânăr au crescut şi s-au maturizat foarte repede, lucru care, în teorie, nu ar trebui să fie posibil, deoarece galaxiile ar trebui să aibă nevoie de mult timp pentru a creşte.

Însă realitatea este evidentă şi în timpul acestor observaţii s-au găsit galaxii foarte masive şi mature, când Universul nu depăşea 10% din vârsta sa actuală (care este de aproximativ 13,7 miliarde de ani). Şi mai deconcertant este faptul că aceste galaxii par să iasă de nicăieri: nu a fost posibilă niciodată observarea lor în timpul procesului de formare.

Acum, cercetătorii aşteaptă cu nerăbdare lansarea, în martie 2021, a noului telescop spaţial James Webb, de o sută de ori mai puternic decât Hubble. "James Webb - spune Williams - poate privi prin vălurile de praf, astfel încât să putem afla cât de mari sunt aceste galaxii îndepărtate şi cât de rapid cresc. Doar atunci putem înţelege de ce prin intermediul modelelor actuale nu le putem explica”.

Articol ştiinţific de referinţă: Discovery of a Dark, Massive, ALMA-only Galaxy at z ~ 5–6 in a Tiny 3 mm Survey. Published 2019 October 22 • © 2019. The American Astronomical Society