Muzeul Fortuny, minunatul secret al Veneţiei

Palatul Fortuny din Veneţia
Palatul Fortuny din Veneţia (Stefano Remo / Wikipedia Commons)

Palatul Fortuny, un edificiu gotic veneţian situat lângă San Marco, este o adevărată bijuterie ce trece neobservată de turiştii care vin pentru două-trei zile la Veneţia, grăbindu-se să vadă Piaţa San Marco şi Palatul Dogilor.

Palatul a fost construit la sfârşitul secolului al XV-lea de nobilii Pesaro, ce au trăit aici până în secolul al XVIII-lea. Pentru un timp, palatul a fost sediul Academiei şi Filarmonicii Orfei, şi de aici numele de Palatul Pesaro Orfei, cum era cunoscut la acea vreme.

La începutul secolului al XX-lea, Mariano Fortuny y Madrazo a cumpărat palatul pentru a-şi instala acolo propriul atelier. Aici a muncit şi şi-a pus în valoare talentul, ocupându-se de fotografie, modă, scenografie, tehnică scenică, pictură şi creaţie textilă. Datorită muncii depuse, artistul a făcut din acest palat un loc dedicat disciplinelor de comunicare vizuală, în particular de experimentare şi inovaţie, totul în armonie cu spiritul şi cultura proprietarului.

Muzeul găzduieşte în interior o adevărată colecţie de mătase plisată (Delphos), desenele pentru diverse scenografii, lămpi diverse, tablouri, obiecte personale şi cărţi. Tot în muzeu se găseşte şi dovada admiraţiei pe care i-o purta Mariano Fortuny lui Wagner, pe care l-a descoperit pe când studia în Germania.

Întregul muzeul stă mărturie unei epoci prezidate de gustul pentru materiale preţioase - catifea, brocart, pânze strălucitoare şi, nu în ultimul rând, superba mătase pe care o colorează şi o plisează, dându-i senzualitate şi măreţie. Locul este magnific, nu doar pentru posibilitatea de a păşi prin încăperile unui gigantic palat veneţian garnisit cu obiecte de lux, ci şi pentru că expoziţiile temporare sunt întotdeauna extraordinare. Preţul biletului de intrare este cuprins între 6 şi 8 euro, însă orice efort de timp şi bani va fi răsplătit în momentul în care cineva trece pragul acestui muzeu.

Viaţa, opera de artă şi celebrele Delphos

Mariano Fortuny y Madrazo (1871- 1949) a fost pictor, gravor, fotograf, designer textil, designer de modă şi scenograf. Se naşte într-o familie ce făcea parte din lumea artei: tatăl său, pe nume Mariano Fortuny, a fost pictor spaniol, considerat, alături de Eduardo Rosales, unul din puriştii spanioli foarte importanţi ai secolului al XIX-lea după Goya, iar mama sa, Cecilia de Madrazo venea tot dintr-o familie de pictori.

Când Mariano Fortuny y Madrazo avea vârsta de trei ani, tatăl său moare (la 36 de ani), iar mama sa decide să se mute la Paris. Aici Mariano îşi desăvârşeşte talentul artistic pictând cu Jean-Joseph Benjamin-Constant. Studiază desenul şi chimia, atât în Franţa, cât şi în Germania.

În 1889 se mută la Veneţia, unde, după puţin timp, cumpără Palazzo Pesaro degli Orfei, ce va deveni ulterior muzeul ce-i va purta numele. În 1897, la Paris, o cunoaşte pe Henriette Negrin cu care se va căsători.

Ca tânăr artist călătoreşte în toată Europa, investigând diferite domenii artistice şi culturale, precum pictura, fotografia, sculptura, arhitectura, scenografia sau tehnicile de iluminat în arta scenică. Începe să expună din 1894 în Londra, apoi la Paris (1899), Milano (1900) şi Barcelona (1922).

Ca personalitate polifaţetică a timpului său, Fortuny a reflectat în opera sa stilul modernist, dar şi cel spiritual eclectic. A colaborat cu Scala din Milano pentru costume şi scenografie.

Foarte importante şi speciale au fost creaţiile sale în lumea modei. A readus pasiunea pentru Grecia Antică creând un stil personal de mare succes, caracterizat prin tunici largi (Delphos) făcute din material lejer, cu pliuri foarte fine, pentru a căror realizare a inventat şi o maşină.

De asemenea s-a implicat în desenul textil, creând anumite culori în material pentru a-l face să pară antic. Inovaţiile sale şi schiţele de modă pot fi văzute în Sala Fortuny a Muzeului de Vestimentaţie din Madrid, lângă alte materiale şi rochii orientale ce l-au încântat şi pe care le-a şi colecţionat.

Mariano Fortuny y Madrazo a murit în 1949 în palatal său veneţian. Soţia lui a donat oraşului Veneţia atât palatul, cât şi câteva colecţii de haine şi obiecte personale, după ce a fost refuzată de statul spaniol.

Tunicile sale sunt astăzi clasice

În domeniul modei, al ţinutei vestimentare, Mariano Fortuny este autorul unor celebre ţinute ce vor rămâne în istorie, ceea ce l-a transformat într-un clasic datorită vestitei sale creaţii, tunica Delphos - un veşmânt învăluit în somptuoase reflexe aurii ce ne conectează direct cu orientul şi cu frumuseţea sa magică.

O tunică de profil clasic, ce pare a fi smulsă de pe trupuri de muze, care fără îndoială îl vizitau pe artist în fiecare dimineaţă înainte de a se aşeza în faţa hârtiei albe pe care trebuia să lucreze.

Cu simplitate mistică, rochia Delphos acoperea corpul femeii cu două bucăţi de mătase plisată, în acest plisaj fiind agăţat un interminabil cordon format din mărgele de Murano, ce evidenţia corpul femeii, transformând-o într-o fiinţă grandioasă.

Poate cromatismul extraordinar de antic şi secretele de tratare chimică sunt ceea ce atrag în mod deosebit la aceste creaţii. Veşmintele şi toate accesoriile erau create pentru a fi purtate de noua femeie a acelor vremuri, femeie ce era în sfârşit eliberată din corset.

Împreună cu soţia sa, Mariano Fortuny călătoreşte în Grecia pentru a cunoaşte îndeaproape frumuseţea clasică, cea care-l va inspira în creaţiile sale.

Superba rochie de mătase plisată Delphos a fost creată de Mariano Fortuny y Madrazo între 1914-1949, dar şi acum emoţionează şi cucereşte prin fineţe, somptuozitate, măreţie şi splendoare.

Metoda de a plisa mătasea a fost un secret bine păstrat, aceasta implicând căldură, presiune şi tije ceramice pentru plisaj. Mărgelele de Murano, perlele, şnururile de mătase şi restul accesoriilor servesc ornamental dar şi funcţional, ele fiind adevărate ancore pentru veşmântul din mătase, dând strălucire şi eleganţă femeii ce îl poartă.

Se poate afirma că elegantul model (lucru ce s-a şi spus de multe ori) este un simplu veşmânt. Şi aşa este, pentru că Delphos, cum a scris Guillermo de Osma, cu independenţa valorilor sale de formă, este plăsmuirea reală a unei utopii. În primii ani ai secolului al XX-lea, multe voci culte s-au ridicat împotriva unei mode ce apăsa şi deforma corpul femeii, şi cereau un veşmânt sănătos, raţional, modern şi frumos, ce nu ar trebui să ascundă formele corpului, ci puteau dezvălui calităţile sale extraordinare.

Artişti avangardişti, precum pictorul Leon Bask sau designerul de costume de la Baletul Rus, Serghei Diaghilev, vedeau în corpul uman doar frumuseţea, iar îmbrăcămintea nu trebuia să ascundă trupul. La toate cerinţele avangardiste, răspunsurile au fost date de un artist educat în tradiţia frumuseţii antice: Mariano Fortuny. El a fost cel care a transformat utopia în realitate şi a creat acest veşmânt modern şi revoluţionar – Delphos - ce se poartă, peste corpul gol, ca o a doua piele, modelând şi potenţând mişcările corpului, descoperindu-i toată senzualitatea.

Cu acest veşmânt, M. Fortuny a deschis drumul unei noi mode, iar opera sa merită recunoaştere din partea tuturor. Primele rochii Delphos au fost replici ale tunicii ce străluceşte pe faimosul Vizitiu din Delphi, statuie din bronz datând din anul 476 î.C.

În principiu, aceste veşminte sunt aproape la fel, dar niciunul nu este identic cu celălalt, toate piesele fiind unice, ele reprezentând o noutate revoluţionară pentru anii ’20 ai secolului trecut.

Comercializarea veşmintelor Delphos

Chiar Mariano Fortuny considera rochiile Delphos adevărate opere de artă, el fiind de asemenea foarte conştient că aceste piese au marcat istoria şi evoluţia modei. Din acest motiv artistul s-a preocupat personal de modul cum erau vândute aceste creaţii. Superbele Delphos erau împachetate în hârtie de mătase şi puse apoi în cutii rotunde de culoare crem, desenate chiar de artist, cu numele lui înscris cu negru pe capacul cutiei.

De regulă, veşmintele se vindeau direct din palatul veneţian, dar începând cu 1920, anul inaugurării primului magazin din Paris, rochiile Delphos se puteau achiziţiona în diverse locaţii deschise în regim de franciză în cele mai importante oraşe europene şi nord-americane.

Pe de altă parte, Mariano Fortuny a iniţiat, cu o notabilă eleganţă, o subtilă campanie publicitară care a ajutat enorm la succesul şi cunoaşterea modelului în rândul femeilor din înalta societate a vremii. S-a ocupat personal de fotografierea veşmintelor Delphos, de punerea lor în elegante rame în reşedinţa sa din Veneţia, pictând-o în repetate rânduri pe soţia sa strălucind în aceste rochii.

Multe femei elegante au pozat purtând rochii Delphos în prestigioase reviste de modă. În plus, chiar prietenii artistului, scriitorii Marcel Proust şi Gabrielle D’Annunzio, au prezentat poetic aceste veşminte în operele lor, transformându-le în obiecte de cult în lumea intelectualităţii.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pepagina noastră de Facebook.