Noi boli afectează urşii polari pe măsura schimbării climatului
Urşii polari sunt tot mai afectaţi de schimbarea climatului. Habitatele lor scad şi inabilitatea sistemelor lor imunitare de a reacţiona la patogenii apăruţi ca urmare a temperaturilor mai ridicate fac ca urşii să fie vulnerabili. (Courtesy of Alan Wilson)
Scăderile în gheaţa arctică ca urmare a încălzirii globale a cauzat pagube şi în cazul populaţiilor de urşi polari, lăsându-i cu un habitat mai restrâns şi cu o dificultate tot mai mare în găsirea mâncării. Dar savanţii au descoperit acum o ameninţare mai mare, şi potenţial mai letală, pentru aceşti urşi.
Ei au descoperit că sistemul imunitar al urşilor polari este incapabil să se ajusteze la noii patogeni apăruţi ca urmare a temperaturilor în creştere.
Profesoara Diana Weber de la New College în Florida, alături de un mare grup de cercetători internaţionali, a studiat sistemul imunitar a 98 de urşi polari în Canada.
“Datorită încălzirii din zona Arctică noi vedem boli şi paraziţi care nu au existat aici înainte”, a scris Weber într-un email.
Deja s-a documentat că patogenii s-au deplasat înspre zona Arctică ca urmare a încălzirii globale. Speciile de la latitudini mai joase care au fost excluse înainte de către frig îşi extind acum teritoriul la latitudini mai mari şi aduc cu ele boli şi paraziţi.
“Există un număr de boli observate acum la animalele arctice ce nu au fost văzute înainte sau nu erau atât de răspândite. Expunerea la patogeni ar putea reduce şansele de supravieţuire a urşilor polari”, a spus Weber.
Profesorul Axel Janke de la Centrul din Frankfurt pentru Cercetarea Biodiversităţii şi a Climatului a scris într-un email: “În funcţie de evoluţia schimbării climatului, urşii polari vor pierde zone semnificative ale habitatului lor şi [vor fi expuşi] posibil la o cantitate mai mare de patogeni.”
Cercetarea s-a concentrat în mod specific pe genele care codează histocompatibilitatea complexă majoră (MHC), care face parte din sistemele imunitare ale tuturor vertebratelor.
Cercetarea a arătat că urşii polari au o variaţie redusă, ceea ce înseamnă mici diferenţe în ADN-ul lor în privinţa MHC-ului. Dacă animalele au o variaţie ridicată, aceasta ar permite sistemelor lor imunitare să recunoască noii patogeni din mediul lor şi să organizeze un răspuns imunitar la patogeni; dar aceasta nu este cazul urşilor polari deoarece ei au o variaţie redusă.
“Această variaţie redusă în MHC la urşii polari va afecta adaptarea animalelor la noii patogeni apăruţi în zona Arctică”,a spus Weber, adăugând că există posibilitatea că urşii să ajungă pe lista animalelor aflată pe cale de dispariţie.
Conform lui Weber, ursul polar cel mai probabil are o diversitate MHC redusă deoarece mediul Arctic rece ţine deoparte majoritatea patogenilor.
Conform lui Janke, urşii polari au supravieţuit trei perioade interglaciare (perioade de încălzire).
“Probabil, în timpul fiecărei perioade de încălzire populaţia a decăzut şi doar câteva sute de urşi au supravieţuit de fiecare dată”, a explicat Janke. “Până acum, nu ştim unde şi în ce număr au supravieţuit urşii polari în perioadele interglaciare trecute, dar este posibil ca ei să fi supravieţuit în unele zone mici care ar putea deveni habitate potrivite în viitor.”
Weber a concluzionat: “Cheia este să reducem pierderea de gheaţă, deoarece această pierdere ajută patogenii să pătrundă şi mai mult în zona Arctică.”
