O femeie vorbeşte limba bengaleză veche fără să o fi învăţat dinainte. Amintiri dintr-o viaţă anterioară?

Amintiri dintr-o altă viaţă.
Amintiri dintr-o altă viaţă. (Shutterstock.)

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi nevisate până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Există tot felul de poveşti despre reîncarnare, dar aceasta este una neobişnuită.

În anul 1970, cercetătorul Ian Stevenson, renumit pentru studiile sale despre reîncarnare, a întânit o femeie care putea vorbi fluent o formă a limbii bengaleze folosită în urmă cu aproximativ 150 de ani. Limba bengaleză modernă conţine aproximativ 20% din cuvinte împrumutate din limba engleză, i-a spus profesorul bengalez P. Pal lui Stevenson. Dar această femeie a purtat lungi conversaţii cu profesorul Pal fără a folosi nici măcar un singur cuvânt din engleză. Pe de altă parte, a folosit mai multe cuvinte din limba sanskrită, exact cum făceau şi bengalezii din perioada 1810 – 1830, ce era perioada ipotetică de timp a vieţii sale anterioare.

Ea a vorbit fluent limba, ca şi cum ar fi fost crescută în Bengalul de Vest, o regiune din care avea multe amintiri, în ciuda faptului că nu fusese niciodată acolo, în această viaţă - în care s-a născut şi a crescut în Nagpur, India, unde se vorbea marathi, precum şi puţin din hindi şi engleză.

Când Uttara Huddar avea 32 de ani, o nouă personalitate a ieşit la iveală, spunându-şi Sharada. Huddar nu mai vorbise despre o viaţă anterioară până în acel moment. Avea un dublu masterat atât în Engleză cât şi în Administraţie Publică şi era, de asemenea, lector la Universitatea din Nagpur, până când au început să apară schimbarile din corpul său, transformându-se într-o aşa numită femeie reîncarnată.

Sharada, această nouă personalitate, nu putea vorbi sau înţelege niciuna dintre limbile pe care Uttara le putea vorbi înainte. Sharada nu a recunoscut pe nimeni din familia sau dintre prietenii Uttarei, şi a fost de asemenea derutată de multitudinea de instrumente inventate după Revoluţia Industrială. Membrii familiei Uttarei nu cunoşteau niciun pic din limba bengaleză şi nu erau deloc familiarizaţi cu mâncarea tradiţională sau cu alte lucruri pe care le dorea Sharada.

Împreună cu colegii săi cercetători, Stevenson a petrecut câteva săptămâni investigând povestea acestei femei care s-a întins pe parcursul câtorva ani. Ei au verificat locurile din Bengal pe care ea şi le-a amintit (unele dintre ele în actualul Bangladesh). Descrierile ei au fost corecte în ceea ce priveşte distanţa dintre locuri, descrierea geografică etc.). Ea a dat numele complete ale membrilor familiei sale, inclusiv numele tatălui ei, Brajanath Chattopaydhaya.

Stevenson a descoperit că originea familiei Chattopaydhaya provine din zona pe care Sharada a descris-o ca fiind acasă. Acesta a observat că Sharada a numit şi a descris corect relaţia ei cu cei cinci membri ai familiei, inclusiv cu tatăl şi bunicul său. Aceştia au trăit în secolul al XIX–lea conform descrierilor făcute de Sharada.

“Arborele genealogic este exclusiv al unui bărbat. Din moment ce niciun nume de femeie nu apare în această genealogie, nu putem spune că persoana din declaraţiile Sharadei a existat. Dar legătura dintre originea şi declaraţiile ei cu privire la relaţiile cu membrii de sex masculin ai familiei, pare dincolo de orice coincidenţă”, a scris Stevenson într-o lucrare publicată în “Jurnalul Societăţii Americane pentru Cercetare Psihică", din iulie 1980, intitulat "Un raport preliminar privind un caz neobişnuit de tip reîncarnare cu xenoglosie". Xenoglosia se referă la abilitatea de a vorbi sau a scrie într-o limbă necunoscută pentru respectivul vorbitor sau scriitor.

Pe când era copil, Huddar a avut o puternică fobie de şerpi. Mama ei a spus că, în timp ce era însărcinată cu ea, a visat în repetate rânduri că a fost muşcată de picior de un şarpe. Sharada şi-a reamintit că atunci cand era gravidă în şapte luni, în timp ce culegea flori, un şarpe a muşcat-o de picior. A spus că şi-a pierdut cunoştinţa, cu toate că nu a menţionat foarte clar că îşi aminteşte să fi murit. La acea vreme, avea 22 de ani, şi “părea să nu realizeze când s-a scurs timpul”, a spus Stevenson.

Sharada a preluat corpul lui Huddar pentru câteva zile sau săptămâni, timp în care familia lui Huddar a început să observe că aceste perioade corespund cu anumite faze ale lunii. Niciuna dintre ele nu şi-a amintit acţiunile celeilalte, făcându-l pe Stevenson să afirme că a fost, poate, mai mult un caz de posedare decât de reîncarnare:

„Amnezia pe care fiecare personalitate pare să o fi avut legată de evenimentele care i se întâmplau celeilalte, chiar dacă nu a fost totală, sugerează mai mult sindromul posedării decât un caz de reîncarnare, a scris el. Aceasta implică faptul că Sharada este o personalitate reîncarnată, constând în aspecte ce privesc o persoană reală care a trăit şi a murit în primii ani ai secolului al XIX-lea, şi care, după aproape 150 de ani s-a întors să domine şi să controleze corpul Uttarei”. A continuat: „Oricum şi alte detalii sunt în concordanţă cu interpretarea cazului ca fiind unul de reîncarnare. În primul rând, Uttara a avut fobie de şerpi când era mică şi mai târziu şi-a arătat simpatia pentru Bengal şi bengalezi.”

„Tatăl ei a fost un admirator entuziast al bengalezilor pentru că a simţit că bengaleziii au făcut o treabă mai bună în protejarea faţă de forţele britanice, şi de asemenea a fost implicat în mişcarea naţionalistă indiană. Se poate să fi moştenit de la el acest interes pentru Bengal. Ea a învăţat câteva cuvinte bengaleze într-o oră de liceu (predată de cineva care nu vorbea bengaleza şi care folosea pronunţia marathi). Dar nu există indicaţii care să confirme faptul că a studiat atât de bine bengaleza, încât să ajungă la un nivel avansat, cu intonaţia şi fluiditatea unui vorbitor nativ. Faptul că versiunea de bengaleză pe care a vorbit-o este cea de acum 150 ani, împreună cu cunoştinţele despre cultură şi mâncare, aduce dovezi convingătoare în acest sens”, a explicat Stevenson.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Societate, cultură