O melodie medievală "pierdută", recuperată după o mie de ani (video)
Experţii de la Universitatea din Cambridge au reconstruit neumele (notaţiile muzicale din Evul Mediu) pentru a recupera o piesă muzicală din secolul al XI-lea.
Foaia pierdută a piesei muzicale "Cântec de consolare". (Imagine: University of Cambridge)
Pentru prima dată după o mie de ani, în 23-24 aprilie 2016, a fost reascultată melodia "Cântec de consolare", o piesă muzicală din Evul Mediu, inspirată din De consolatione philosophiae (în latină) sau Consolatio Philosophiae, scrisă de Boethius (Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius / n. între anii 475 şi 480, Roma - d. 25 octombrie 525, Pavia) care se credea pierdută.
Recuperarea a fost posibilă în mare măsură datorită eforturilor depuse de un cercetător din cadrul Universităţii Cambridge, Sam Barret şi de un expert în muzică medievală, Benjamin Bagby.
Lucrarea a fost reconstruită pornind de la o neumă (neuma poate fi oricare dintre semnele din sistemele de notaţie muzicală care au înlocuit notaţia ecfonetică), un sistem de notaţie muzicală fără portativ din acel timp. Între secolele IX-XIII cele mai multe dintre piese erau înregistrate cu neume, de la pasajele clasice ale lui Horaţiu şi Virgil, la autori mai recenţi cum ar fi Boethius, până la cântecele de dragoste.
Cu toate acestea, sarcina de a interpreta astfel de lucrări în ziua de astăzi nu este la fel de simplă ca lectura partiturilor curente. Acum o mie de ani muzica înregistra melodia dar nu şi notele. Muzicienii se bazau pe tradiţiile orale şi memoria colectivă pentru a le executa. Dar această tradiţie a murit în secolul al XII-lea şi de atunci s-a crezut că este imposibil de recuperat.
Dar, aşa cum s-a întâmplat cu Piatra din Rosetta (o stelă egipteană, datând din anul 196 î.Hr.), care a permis descifrarea hieroglifelor egiptene, exista o piesă pierdută în acest puzzle muzical: o foaie care, în mod "accidental", a fost extrasă de un cercetător german, în anul 1840, dintr-un manuscris al filozofului Boethius. Această foaie a fost recuperată, de data aceasta chiar în mod accidental, de istoricul Margaret Gibson, în 1982, pe când se afla într-o vizită la Universitatea din Frankfurt. Acolo, în bibliotecă, se afla piesa care lipsea, iar Gibson i-a predat-o lui Sam Barret.
Din acel moment la ea au lucrat meticulos şi constant Sam Barret şi Benjamin Bagby, unul dintre fondatorii grupului Sequentia şi director al Proiectului Melodiilor Pierdute (Lost Songs Project), care ar fi responsabil şi de recuperarea repertoriilor cum ar fi Beowulf sau Carmina Burana.
Faimoasa piesă muzicală poate fi ascultată în videoclipul prezentat mai sus.
Surse: revista Quo, Wikipedia, You Tube, Lost Songs Project (http://lostsong.com/)
