Oamenii de ştiinţă japonezi au detectat unde seismice secundare la mare adâncime

Oamenii de stiinţă japonezi specializaţi în studiul cutremurelor au declarat recent că au detectat unde seismice secundare în urma unui microcutremur produs la mare adâncime, determinând şi cauza - o furtună puternică şi îndepărtată.

Furtuna din Atlanticul de Nord, care a avut loc între Groenlanda şi Islanda, este cunoscută sub numele de "bombă climatică"
Furtuna din Atlanticul de Nord, care a avut loc între Groenlanda şi Islanda, este cunoscută sub numele de "bombă climatică"

Rezultatele, publicate în revista americană Science, ar putea ajuta experţii să descopere mai multe informaţii despre structura internă a Pământului şi să îmbunătăţească detectarea cutremurelor şi a furtunilor oceanice.

Furtuna din Atlanticul de Nord, care a avut loc între Groenlanda şi Islanda, este cunoscută sub numele de "bombă meteorologică" sau "bombă cu ceas", mică dar puternică, ce câştigă putere pe măsură ce presiunea creşte.

În timpul furtunii, valurile au lovit puternic fundul oceanului provocând acest microcutremur.

Folosind echipamente seismice - atât pe uscat cât şi pe fundul oceanului - care de obicei detectează eroziunea scoarţei Pământului în timpul cutremurelor, cercetătorii au descoperit ceva nemaiîntâlnit până acum: mişcări telurice cunoscute sub numele de unde seismice secundare (S). Microseismele sunt cutremure de pământ de intensitate mică, înregistrate numai de aparate foarte sensibile.

Folosind peste 200 de staţii ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Ştiinţele Pământului şi Prevenirea Dezastrelor, din districtul japonez Chugoku, cercetătorii Kiwamu Nishida şi Ryota Takagi "au detectat cu succes nu doar microseisme declanşate de o furtună intensă şi la distanţă, în Atlanticul de Nord, cunoscută sub numele de "bombă meteorologică", dar, de asemenea, microseisme de undă S", potrivit studiului. "Descoperirea marchează o premieră, fiind prima dată când oamenii de ştiinţă au detectat un microseism de undă S".

Undele seismice secundare sunt atât de slabe încât apar în intervalele de frecvenţă cuprinse între 0,05 şi 0,5 hertzi.

Studiul publicat în revista Science oferă detalii despre modul în care cercetătorii au urmărit direcţia undelor şi distanţa până la originea lor, precum şi direcţiile în care s-au propagat.

Descoperirea "oferă seismologilor un nou instrument pentru a studia structurile mai profunde ale Pământului", au declarat Peter Gerstoft şi Peter Bromirski de la Universitatea California din San Diego, într-un articol în revista Perspective.

Mai multe informaţii: revista Science, “Weather bomb” induced seismic signals