Originea hieroglifelor chinezeşti – mit şi cercetare ştiinţifică

La momentul actual se observă un mare interes pentru învăţarea limbii chineze. Hieroglifica chineză este una dintre cele mai vechi scrieri din lume. În plus, este singurul scris hieroglific, care a fost inventat în antichitate şi a supravieţuit până în zilele noastre. Scrierile altor civilizaţii antice ale Orientului Mijlociu, Asiei de Sud, Americii Centrale, nu a fost păstrate, de la ele rămânând doar câteva fragmente.

Astăzi nu există un singur punct de vedere despre originea şi evoluţia scrisului chinezesc. Cu toate acestea, de regulă, istoricii şi lingviştii au tendinţa să examineze naşterea limbii scrise în China din două perspective: cea mitologică şi cea ştiinţifică.

Explicaţia mitologică a originii hieroglifelor

Scrisul hieroglific chinez, ca patrimoniu cultural de mare valoare al Ţării de sub Cer, a fost întotdeauna asociat în mintea poporului chinez cu meritele unei personalităţi istorice anume. Prima menţiune despre hieroglifele tradiţionale chineze poate fi găsită în poveştile mitice despre Fu Xi, unul dintre fondatorii culturii chineze şi creatorul trigramelor, şi Shen Nong, fondatorul agriculturii şi medicinii.

Legendele chineze spun că Fu Xi (care a domnit între anii 2852 - 2737 î.e.n.), împăratul legendar al Chinei antice şi unul din cei Trei Conducători mitici, a revelat prima dată conţinutul celor opt trigrame (ba-gua). Într-o zi, plimbându-se pe malul râului Huang He (Fluviul Galben), Fu Xi a văzut Dragonul cel Mare, pe solzii căruia erau vizibile semne misterioase. Mai târziu, el a reflectat aceste caractere în cunoscutele opt trigrame. Toate acestea corespund anumitor concepte (cer, pământ, apă, tunet, vânt, foc, munte, izvor). Trigramele au format cele 64 de hexagrame, care au devenit fundamentul pentru crearea Cărţii Schimbărilor (Y Ching (易经)).

În ceea ce îl priveşte pe Shen Nong, savantul-filolog Xu Shen a scris: "Când Fu Xi a devenit domnitor al Universului, el a creat mai întâi cele opt trigrame, iar Shen Nong folosea noduri pe frânghii pentru nevoile de guvernare şi transmiterea indicaţiilor." Declaraţii similare pot fi, de asemenea, întâlnite în "Y Ching", la Lao Tzi şi la Chuang Tzu, figuri istorice cunoscute. Pentru a înregistra evenimentele, oameni legau noduri. Pentru consemnarea unui eveniment important se folosea un nod mare, respectiv, un nod mic însemna un eveniment mai puţin important. Astfel, putem presupune că Fu Xi şi Shen Nong au fost creatorii primelor protoieroglife, care simbolizau obiecte reale.

Mai departe, în mitul despre dezvoltarea hieroglifelor chineze se atestă că istoriograful oficial al celebrului Împărat Galben (Huang Di), Tsang Sze, este creatorul scrisului chinez hieroglific care s-a păstrat până în zilele noastre. Legenda spune că Chang Tzu a văzut o dată un zeu, pe chipul căruia erau caractere specifice care semănau cu litere. Asta l-a determinat pe Tsang Sze să creeze hieroglifele.

O altă versiune a legendei spune că, în timpul vânătorii, Tsang Sze a văzut o broască ţestoasă pe carapacea căreia era cioplit un desen iscusit cu dungi albastre. Studiind structura imaginii, istoricul a ajuns la concluzia că semnele încrustate ar putea avea valoare şi semnificaţie, cu ajutorul lor oamenii ar fi putut comunica între ei şi ţine o evidenţă a evenimentelor.

Tsang Sze a reflectat mult la asta şi a realizat că pentru a se referi la un obiect sau fenomen nu este neapărat să desenezi obiectul în sine, este suficient un simbol. În baza observaţiilor comportamentului păsărilor, animalelor, insectelor, peştilor, amplasării stelelor şi constelaţiilor, formei plantelor şi obiectelor, Tsang Sze a creat caractere scrise, care au devenit primele caractere chinezeşti - zi (字).

Ce spune ştiinţa despre originea hieroglifelor chinezeşti

Abordarea ştiinţifică a studiului evenimentelor istorice, desigur, nu permite acceptul mitului creării primelor caractere de Tsang Sze, ca începutul creaţiei hieroglificii chinezeşti. Originea şi dezvoltarea oricărei scrieri trece printr-o etapă lungă de evoluţie şi nu poate fi creată doar de o singură persoană. Cu alte cuvinte, din punct de vedere ştiinţific, caracterele chinezeşti au fost create pe parcursul întregii istorii chinezeşti de întregul popor.

În acesta abordare, Tsang Sze este o figură istorică reală, dar nu este creatorul caracterelor chinezeşti, ci primul om care a fost capabil să colecteze şi să sistematizeze caracterele care deja existau la acel moment, haotic în toată China. Susţinătorii acestei abordări prezintă numai probe indirecte, deoarece nu există dovezi directe despre existenţa hieroglifelor în timpuri îndepărtate.

Sunt dovezi că protohieroglifele existau deja cu mai mult de 6000 de ani în urmă. În a doua jumătate a secolului XX multe tipuri de inscripţii pe ceramică au fost găsite în diferite locuri în China, Banpo lângă Xi'an, precum şi în oraşul Hualotszy, provincia Chan'an. Aceste semne au o anumită regularitate şi ordine. După scrierea lor grafică, ele amintesc primele hieroglife chinezeşti. Mulţi oameni de ştiinţă chinezi sunt dispuşi să creadă că istoria hieroglifelor chinezeşti numără peste 6000 de ani.

În prezent, există multe descoperiri arheologice care indică faptul că originea caracterelor chinezeşti îşi are rădăcina în trecutul îndepărtat. De exemplu, recent, arheologii au descoperit în Tszyahu, provincia Henan, o cochilie de broască ţestoasă cu inscripţii care datează din 6600-6200 î.e.n. O altă descoperire a fost făcută în oraşul Damaydi, regiunea Ningxia, unde au fost găsite semne gravate iscusit pe stânci, care datează din 6000-5000 î.e.n.