Pleşu: Vom sfârşi prin a ne cere scuze că am abandonat comunismul şi că am "calomniat" Securitatea

Unul dintre puţinele lucruri care erau, până la un punct, clare era că perioada comunistă, comunismul în general, n-a fost în regulă, însă acum, tot mai des, este lansată în spaţiul public ideea că lucrurile nu erau, sub nea`Nicu, chiar aşa de rele, a remarcat scriitorul Andrei Pleşu, într-un articol intitulat "N-am înţeles nimic", publicat luni în secţiunea de bloguri a publicaţiei Adevărul.

"Am asistat, de curînd, exoftalmic, la o emisiune de televiziune, în care erau invitaţi foşti miniştri ai "împuşcatului". Rezulta că, pe vremea lor, totul era minunat, că ţara era pe culmi şi că revoluţia din 1989 ("aşa-zisa!") a stricat tot, a blocat o evoluţie glorioasă spre un viitor luminos. Nimic despre sărăcie, despre presa omagială, despre libertatea de expresie. Era bine!

Pe alt post, invitatul de onoare era ginerele lui Ceauşescu, dispus să ne explice că socrul lui fusese, de fapt, genial şi că Nicuşor, cumnatul lui, a fost asasinat de securitate (ca şi Gheorghe Ursu!). Un parlamentar de azi, care şi-a făcut, după revoluţie, un portret de vajnic luptător anti-comunist, recomandîndu-se, în CV-uri, ca semnatar al cîtorva sute de "proteste" împotriva totalitarismului ceauşist, se înscrie în PSD şi apare deunăzi, la "România TV", deplîngînd tratamentul necreştinesc la care a fost supus "dictatorul".

S-a vorbit şi despre marile merite ale lui Ceauşescu în materie de politică externă, despre blocuri, metrou şi bilete sindicale la Sovata. O tînără generaţie de intelectuali pare să fi decis că nu poţi fi "de stînga" (ceea ce mi se pare o opţiune nu doar legitimă, dar şi necesară), fără să fii împotriva "anti-comunismului", adică uşor pro-comunist. Mi se spune că interdicţia proprietăţii private sub comunism e o legendă (de fapt, ea era garantată prin Constituţie), că a sta la coadă ca să cumperi cîteva ouă sau un iaurt, nu e chiar o catastrofă, şi că liberalismul occidental e mult mai rău.

O dovedeşte, lucid, dl Melenchon, ideologul noului "socialism ştiinţific", care spune apăsat, acum, în 2017, că singura soluţie e întoarcerea la Marx şi Engels. Evident, nu suntem criminali. Nu vrem înapoi la Stalin. Dar vrem înapoi la Lenin, la naţionalizare, la planificarea de stat, la dictatura proletariatului. Avem la îndemînă cîteva modele care ar trebui recuperate: puţin Bolivar, puţin Chavez etc. (...)

Dacă se va merge în această direcţie, vom sfîrşi prin a ne cere scuze că am bombănit Gulag-ul, că am abandonat (căznit şi accidentat) comunismul, că am "calomniat" Securitatea, că n-am înţeles şi continuăm să nu înţelegem beneficiile unui regim cu rezultate strălucitoare. Vom lua distanţă faţă de multipartitism, faţă de Occident, faţă de noii noştri ”aliaţi”, care, de fapt, complotează să ne distrugă. Ne rămîne doar şansa de a cere, cît mai curînd, azil politic pe undeva prin Cuba, prin Coreea de Nord, sau măcar prin China. (...)

În acest context, mi se face dor de camera confort III în care locuia, la Păltiniş, domnul Noica, suportînd, iarna, o temperatură de 11 grade şi mă auto-denunţ ca "reacţionar de dreaptă": n-am înţeles efectele galopantei noastre industrializări, n-am înţeles miracolul colectivizării, farmecul unic al "Cîntării României", al manifestaţiilor spontane de 1 Mai şi 23 August, n-am înţeles ”realizările” Tamarei Dobrin şi ale Suzanei Gâdea, n-am perceput patriotismul lui Emil Bobu şi al lui Nicolae Pleşiţă. N-am înţeles nimic! Stau pe margine şi mîrîi resentimentar. (...)"

Pentru a citi integral articolul intraţi aici.