Se confirmă prezenţa metanului pe planeta Marte

Craterul Gale situat pe planeta Marte
Craterul Gale situat pe planeta Marte (ESA)

Emisia de metan de pe Marte detectată în 2013 de către roverul Curiozity de la NASA a fost confirmată, în mod independent, de o echipă internaţională de cercetători, condusă de Marco Giuranna de la Institutul Naţional de Astrofizică (Istituto Nazionale di Astrofisica/INAF) împreună cu colegii de la Institutul Naţional de Geofizică şi Volcanologie (Istituto Nazionale di Geofisica e Vulcanologia/INGV) şi de la Agenţia Spaţială Italiană (Agenzia Spaziale Italiană/ASI), prin intermediul măsurătorilor diapozitivului italian PFS (Planetary Fourier Spectrometer) de la bordul sondei Mars Express al Agenţiei Spaţiale Europene. Echipa a identificat, de asemenea, o posibilă zonă de emisie, într-o regiune a planetei situate la aproximativ 500 de kilometri est de craterul Gale.

Căutarea metanului pe Marte este de o importanţă fundamentală, deoarece molecula ar putea avea origine biologică şi, prin urmare, ar putea servi ca indicator al prezenţei vieţii pe planeta Marte. Cu toate acestea, înainte de această dată, nicio detectare nu a fost confirmată prin măsurători independente.

"În sfârşit, avem prima informaţie că există metan pe Marte, transmisă de două instrumente independente şi foarte diferite: un rover pe suprafaţă şi un spectrometru în orbită în jurul planetei", afirmă Marco Giuranna , primul autor al articolului care descrie rezultatul cercetărilor, publicat în revista Nature Geoscience în articolul Independent confirmation of a methane spike on Mars and a source region east of Gale Crater.

Spectrometrul PFS, un instrument aflat la bordul sondei Mars Express, furnizat de Agenţia Spaţială Italiană, a detectat pentru prima dată prezenţa unor urme de metan în atmosfera marţiană în 2004. Astăzi, după 15 ani, acelaşi instrument raportează prezenţa metanului în atmosferă deasupra craterului Gale. Observaţiile PFS sunt din 16 iunie 2013. Cu o zi înaintea roverului Curiozity care a observat cantităţi similare de metan în acelaşi crater.

Dar echipa nu s-a oprit aici. Aceste rezultate, de fapt, au oferit o oportunitate unică de a identifica zona planetei de unde, probabil, a fost eliberat gazul.

"Am adoptat o abordare sinergică pentru integrarea observaţiilor PFS cu simulări atmosferice şi factori geologici, pentru a putea urmări sursa metanului. Cel mai important lucru este că două studii independente sugerează acelaşi loc de provenienţă", explică Giuranna.

"Am studiat contextul geologic marţian într-o regiune vastă în jurul punctului în care au fost detectate gazele, căutând structuri care ar putea fi asociate cu eliberarea metanului" - explică Giuseppe Etiope de la INGV din Roma. "Regiunea cea mai interesantă din punct de vedere geologic este tocmai aceea indicată de tipurile de circulaţie globală. Această zonă vastă include terenul Aeolis Mensae care prezintă, într-un sector numit Medusae Fossae Formation (MFF), numeroase crăpături şi un subsol bogat în gheaţă, cum ar fi permafrostul răspândit în zonele reci ale Pământului. Deoarece permafrostul poate conţine metan sau poate oferi o acoperire impermeabilă la trecerea gazelor, este posibil ca metanul să fie eliberat de-a lungul fracturilor în mod episodic, datorită topirii parţiale a gheţii, datorită suprapresiunii gazului care se acumulează în subsol, a evenimentelor seismice sau din cauza impactului meteoriţilor".

"Nu am descoperit în final originea metanului", conchide Giuranna. "Multe procese abiotice şi biotice pot genera metan pe Marte. Cu toate acestea, primul pas în înţelegerea originii metanului pe Marte este determinarea locurilor de eliberare a acestuia. O analiză detaliată a acestor locuri ne va ajuta, în cele din urmă, să dezvăluim originea şi semnificaţia metanului detectat".