Semnal de alarmă din sistemul judiciar: OUG pe Codurile Penale, o încălcare a MCV şi a jurisprudenţei CCR

Adoptarea unor ordonanţe de urgenţă pe modificările Codurilor Penale reprezintă o încălcarea a MCV şi ne-ar putea aduce o procedură de infringement şi plata de daune. Mai mult, un astfel de demers este contrar şi jurisprudenţei Curţii Constituţonale, au transmis trei asociaţii de magistraţi.
Justiţia
Justiţia (Captură web)

În contextul în care liderii PSD, întruniţi luni în CEx, au decis, în unanimitate, ca Guvernul să poată da OUG pe Codurile Penale, Asociaţia “Forumul Judecătorilor din România”, Asociaţia ”Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” şi Asociaţia ”Iniţiativa pentru Justiţie” atrag atenţia Guvernului că materializarea acestui demers ar constitui o încălcare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare, asumat la momentul integrării în UE.

"Prin Raportul emis în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, dat publicităţii în 13 noiembrie 2018, Comisia Europeană formulează mai multe recomandări, printre care: încheierea reformei Codului penal şi a Codului de procedură penală în această etapă, în acord cu îngrijorarea exprimată de către Comisia de la Veneţia în legătură cu faptul că „luate separat, dar mai ales având în vedere efectul lor cumulativ, multe modificări vor afecta grav eficacitatea sistemului de justiţie penală din România în combaterea diferitelor infracţiuni, inclusiv a infracţiunilor legate de corupţie, a infracţiunilor violente şi criminalităţii organizate", le reamintesc magistraţii guvernanţilor.

Mai mult, un astfel de demers ar putea avea consecinţe la nivelul declanşării unei proceduri de infringement împotriva ţării noastre (a se vedea exemplul Poloniei), ştiut fiind că orice hotărâre a CJUE în acest sens poate prevedea obligarea Statului român la plata daunelor cominatorii per zi de întârziere până la momentul conformării cu decizia Curţii.

Reprezentanţii celor trei organizaţii mai atrag atenţia că o astfel de măsură este contrară şi recomandărilor Comisiei de la Veneţia precum şi rapoartelor GRECO, atât în ceea ce priveşte procedura aleasă, cât şi referitor la conţinutul modificărilor.

"Adoptarea modificărilor legislative în materie penală şi procesual penală, aşa cum au fost vehiculate în spaţiul public, este în contradicţie cu obligaţiile României de transpunere a Directivei 2014/42/UE privind confiscarea bunurilor produse prin comiterea unei infracţiuni, având în vedere că dezincriminarea de facto a unor infracţiuni şi crearea unor mecanisme de impunitate conduc la nerecuperarea prejudiciilor şi ”albirea” de facto a produselor infracţiunii.

Mai mult, atragem atenţia Guvernului că Statul român participă la operaţionalizarea Parchetului European, în calitate de stat membru, şi are obligaţia respectării Regulamentului (UE) 2017/1939, modificările preconizate fiind de natură şa influenţeze atât funcţionarea acestei noi instituţii, cât şi orice altă formă de cooperare judiciară în materie penală, prin împiedicarea efectivă a derulării anchetelor penale şi prin eliminarea metodelor moderne de investigare, contrar tendinţei europene", susţin magistraţii, potrivit comunicatului de presă remis Epoch Times.

Mai mult, o ordonanţă de urgenţă în acest moment ar contraveni înseşi jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României, care, cu ocazia soluţionării conflictului juridic de natură constituţională între Parlamentul României şi Guvern, declanşat prin stoparea procedurii legislative de la Senat privind proiectul Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect, a stabilit următoarele, prin Decizia nr. 1431/03.11.2010:

„Legiferarea pe calea angajării răspunderii de către Guvern are caracter de excepţie. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, respectiv prin Decizia nr.1.557 din 18 noiembrie 2009, la această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis, atunci când adoptarea proiectului de lege în procedura obişnuită sau în procedura de urgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedură uzuală sau de urgenţă". Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că "angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. [...] Prin urmare, chiar dacă la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii, oportunitatea şi conţinutul iniţiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusivă a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut” - se arată în comunicat.

Cât despre blocajul pretins de Guvern că ar fi intervenit în finalizarea adoptării de către Parlament a modificării Codului penal şi Codului de procedură penală, organizaţiile judecătorilor şi procurorilor reamintesc că CCR observă, în aceeaşi decizie, faptul că art.75 din Constituţie nu stabileşte niciun termen cu privire la dezbaterea proiectelor de lege în Cameră decizională şi niciun criteriu pentru a aprecia cu privire la caracterul rezonabil al termenului în care se finalizează procesul legislativ în Camera decizională, reţinând că acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, ar echivala cu transformarea acestei autorităţi în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce priveşte atribuţia de legiferare.

În consecinţă, ca urmare a semnalelor vehiculate în spaţiul public privind iminenta adoptare a unei O.U.G. în sensul modificării celor două coduri, Asociaţia “Forumul Judecătorilor din România”, Asociaţia ”Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” şi Asociaţia ”Iniţiativa pentru Justiţie” solicită Guvernului să renunţe la orice intenţie de adoptare a vreunui proiect care să afecteze capacitatea instituţională de luptă împotriva infracţionalităţii, inclusiv pentru recuperarea prejudiciilor, şi care să pună în pericol valori sociale fundamentale într-un stat de drept.