Socialism, Eugenie şi Controlul Populaţiei

Thomas Malthus in secolul al 18-lea a publicat multe dintre ideile pe care Hitler le-a incorporat in schemele lui pentru o "rasa superioara".
Thomas Malthus in secolul al 18-lea a publicat multe dintre ideile pe care Hitler le-a incorporat in schemele lui pentru o "rasa superioara". (Malthus-Domeniul public; Hitler-Biblioteca Congresului)

"Nu există un răspuns fără să fie pusă o întrebare".

Termenul de soluţie finală va fi găsit în pasajele de comentarii asupra Socialiştilor Naţionali Germani (nazişti). Oricum, foarte puţini oameni stiu că întrebarea iniţială a fost dacă a fost întrebată şi nu de către cine. Pe lângă asta, şi mai puţini recunosc că Adolf Hitler nu a fost iniţiatorul întrebării sau al răspunsului.

În cazul inginerilor sociali care apăreau în secolele 19 şi 20, nimeni nu avea o influenţă mai mare decât Thomas Malthus. O persoană controversată azi şi mai mult în epoca sa, Malthus a scris un eseu intitulat "Principiul Populării" şi a ridicat pentru prima dată problema pericolului suprapopulării. Rezultatul catastrofic potenţial a devenit cunoscut sub numele de "catastrofa Malthusiana."

Dilema Malthusiana

Malthus, un cleric şi economist englez, a crezut că a recunoscut problema populării şi impactul acesteia asupra resurselor, mediului înconjurător, şi a societăţii în general. Cercetarea lui l-a făcut să concluzioneze că rata populării a crescut mai repede decât capacitatea societăţii de a produce resursele necesare susţinerii ei.

Implicaţia asupra structurii economice a unei societăţi era de asemenea în joc. A adăugat că multe familii nu ar avea cu ce să se întreţină, cu o creştere fără proporţii a muncitorilor pentru munca disponibilă. Cu foametea, bolile şi crimele ca rezultat al unei majorităţi împovărate, a pretins că trebuie să se acţioneze pentru a "controla populaţia".

Modele ulterioare au încurajat "celibatul voluntar" al "specimenelor rele" ale populaţiei, standardele sociale care privesc moralitatea claselor mai sărace, şi o restricţie asupra interacţiunii pentu unii, au fost câteva dintre soluţiile de mai devreme. Cât de devreme? Malthus a început ipoteza sa în 1798.

În realitate, "dilema" Malthusiană a fost de fapt o întrebare. O întrebare pusă elitelor sociale ale lumii. După ani, răspunsurile date de inginerii sociali au devenit din ce în ce mai îndrăzneţe dar fără nici o soluţie finală.

Chiar dacă Malthus nu este foarte cunoscut acum, influenţa lui asupra guvernelor la fel şi planurile de înfrângere a guvernelor actuale era imensă, atât în trecut cât şi în prezent. Teoriile lui Malthus au fost foarte agreate de minţile revoluţionare ale indivizilor precum Charles Darwin (iniţiatorul modelului evolutionar), Karl Marx şi Frederick Engels (autorii Manifestului Comunist şi al Das Capital), Lord John Maynard Keynes (fondatorul Băncii Mondiale, Fabian Socialist, şi directorul Societăţii Britanice de Eugenie), Mao Zedong (discipol al lui Karl Marx, fondatorul Partidului Comunist Chinez, şi criminalul a 60-80 milioane din oamenii săi), şi mulţi alţii.

Cum "întrebarea" legată de suprapopulare a continuat să fie pusă şi în secolul douăzeci, modalitatea care în mod sigur a reunit savanţii asupra subiectului a fost modelul eugeniei. (Vezi Hitler, Socialism şi Ordinea Rasială, partea a 2-a).

Până la începutul "Celei de-a 3-a Conferinţe Internaţionale de Eugenie" din New York în 1932, formele de control al populaţiei propuse şi de reducere a resurselor de consum au fost stabilite şi erau după cum urmează:

1. Controlul naşterilor prin metode de sterilizare a nedoriţilor, folosirea contracepţiei, şi avortul.

2. Eutanasia pentru cei bolnavi şi bătrâni.

3. Stabilirea politicii unui singur sau doi copii în ţările potrivite.

4. Promovarea abstinenţei pentru clasele mai sărace.

5. Organizaţii de "Planificare Familială" a celor educaţi.

6. Restricţionarea migraţiilor internaţionale.

7. Legi de protecţie a mediului şi promovarea conservationismului care a dus la "mişcarea verde."

Aparent, "Soluţia Finală" a fost găsită.

În acelaşi an, Margaret Sânger, membră a Partidului Comunist al Statelor Unite ale Americii, membră a Eugeniei Americane, şi fondatoare a "Planificării Parentale", a fost gazda Congresului Statelor Unite în favoarea partizanilor săi. Ea a reprezentat binefăcătorii ei, îndemnând la aprobarea "politicii unuia sau a doi copii", la fel şi o lege care cerea sterilizarea forţată a mai mult de 25 de milioane de americani. În mod extrem de surprinzător, cele două proiecte de lege au fost aproape aprobate de Congres.

Oricum, 34 de state au adoptat legi de sterilizare şi au forţat mai mult de 50.000 de americani să se supună.

Chiar dacă s-a confruntat temporar cu înfrângerea, lupta pentru implementarea legilor eugeniei socialiste abia începuse.

Socialismul şi eugenia inseparabile

În 1924 Adolf Hitler a scris infama sa carte despre controlul populării şi planificarea socială Mein Kampf, şi a acreditat eugeniştii americani ca fiind inspiraţia sa, scriind chiar şi o scrisoare de admiraţie autorului Madison Conrad pentru publicarea cărţii sale monumentale bazate pe eugenie, The Passing of the Great Race. În scrisoare, Hitler a numit cartea "biblia sa".

La un an după conferinţa Eugeniei Internaţionale din 1932, Socialiştii Naţionali au câştigat controlul majoritar a Reichstag-ului, parlamentul politic al Germaniei, iar Hitler a devenit cancelarul Germaniei.

Aproape imediat legi au fost aprobate pentru a legaliza avorturile cu o directivă clară asupra cui să fie aplicate forţat. Socialiştii germani au fost pe locul al doilea în istorie în atingerea acestui scop al planului eugeniei în urma socialiştilor ruşi în 1919.

În lunile următoare, metodele de control şi reducere a populaţiei râmase au fost implementate una câte una, cu avortul forţat, sterilizarea, şi eutanasia în cap de listă.

În final, a fost raportat că Partidul Socialist al Germaniei a efectuat peste 500.000 de avorturi pe an cât timp a fost la putere. O cantitate zguduitoare având în vedere că naziştii au domnit din 1933 până în 1945. Aceasta ar însemna un total de aproximativ 6 milioane de avorturi, atât forţate cât şi voluntare, într-o perioadă de 12 ani.

Filme de propagandă au fost produse de ministerul german pentru a popula practicile eugeniei şi pentru a informa în mod entuziast că asemenea legi americane şi britanice au fost deja adoptate. Recenzia Controlului Naşterilor, o revistă înfiinţată de Margaret Sânger, a fost citată regulat de partidul Nazist.

Sânger a fost extrem de lăudată de Hitler pentru munca sa în domeniul eugeniei şi pentru promovarea avortului ca un instrument de control al populaţiei. Numind-o des inspiraţia sa, Hitler s-a asigurat că ea lucra cot la cot cu cea mai importantă persoană din timpul mişcării Naziste, Dr. Ernst Rudin, pentru a planifica noua lor societate.

Dr. Ernst Rudin

Ernst Rudin a fost unul din fondatorii Partidului Socialist Naţional la naşterea sa în 1918. Ca director al "Institutului Kaiser Wilhelm" fondat de Rockefeller şi acţionând ca fondator al Societăţii de Eugenie Germană, Rudin a fost foarte probabil mai influent asupra lui Hitler decât oricine altcineva în Germania.

Mai mult, Dr. Rudin a fost ales preşedintele "Celei de-a 3-a Conferinţe Internaţionale de Eugenie" având participanţi din întreaga lume. În cele din urmă, a fost autorul politicii de "curăţire rasială" pentru Partidul Nazist în cartea sa Lege pentru Prevenirea Progeniturilor cu Boli Ereditare.

În 1933, Rudin a condus comitetul desemnat de guvernul Nazist numit "Comitetul Expert în Probleme Legate de Populaţie şi Politică Rasială." Ceea ce a scris în acel an nu a devenit doar politică de curăţire rasială a Germaniei Naziste, în mod ironic copiind politicile de eugenie acceptate internaţional, dar au fost şi publicate în revista lui Sânger Recenzia Controlului Naşterilor, fiind mult aclamat.

Istoria a înregistrat ororile care au urmat în urma adoptării acestei politici de curăţire rasială.

În anii care au urmat, socialiştii Germaniei au mărşăluit în Europa şi au mobilizat pe alţii să înceapă un război care să pună capăt tuturor războaielor. Rezultatul final al celui de-al Doilea Război Mondial a fost acela că politica de curăţire rasială a socialismului a costat vieţile a mai mult de 50 de milioane de oameni. Când este combinat cu măcelul altor revoluţii socialiste precum cea a Bolshevik-ilor în Rusia, a armatei roşii a lui Mao, polpot din Cambodgia, şi Cuba lui Castro, rata mortalităţii urcă în mod uluitor la 150 de milioane de oameni ucişi.

În aceasta se regăseşte utopia pe care Karl Marx o avea în minte?

Pentru mulţi, este o dicotomie uluitoare sa compari socialiştii ruşi cu cei germani dacă există un singur lucru în comun în nume.

Oricum istoria conservă adevărata poveste şi scopurile lor comune.

"Există ceva care mai mult ne leagă de Bolshevism decât ne separă de el".-Adolf Hitler