Stăncuţele recunosc persoanele şi îşi amintesc de cele care reprezintă un pericol [video]

Stăncuţa (Corvus monedula, sin. Coloeus monedula) are o dimensiune de 35 cm şi penajul de culoare neagră, numai ceafa şi dosul gâtului fiind cenuşii. Este o pasăre migratoare, din genul Corvus, famila Corvidae. Unele populaţii cuibăresc în ţinuturi sălbatice şi altele antropofile cuibăresc în localităţi. Prezintă un comportament social elaborat, ceea ce le ajută să găsească hrană şi să se reproducă. Dar nu numai atât, faptul că trăiesc într-un grup le oferă şi protecţie, conform celor relatate într-un studiu publicat săptămâna aceasta în Royal Society Open Science.

Studiul, elaborat de experţii de la Universitatea din Exeter (Marea Britanie), dezvăluie că aceste păsări recunosc şi îşi amintesc de persoane individuale şi răspund diferit în funcţie de faptul dacă le consideră o ameninţare sau nu. În plus, orice tip de pericol detectat îl împărtăşesc cu semenii lor pentru a-i preveni.

În elaborarea studiului, cercetătorii au analizat comportamentul a numeroase stăncuţe distribuite în 34 de cuiburi din Campus Penryn de la Universitatea Exeter, în zona Cornwall, unde se află Centrul de Ecologie şi Conservare al acestei universităţi.

Şi-au dat seama că, atunci când o stăncuţă reproducea un semnal de avertizare în momentul în care vedea o persoană necunoscută identificată ca o ameninţare, celelalte stăncuţe din jur se întorceau rapid la cuiburile lor. Mai exact, au făcut-o de două ori mai repede decât stăncuţele care nu auziseră apelul pericolului.

„Oamenii pot oferi unele beneficii stăncuţelor, cum ar fi hrana din hrănitoarele pentru păsări, dar în unele cazuri, oamenii sunt, de asemenea, percepuţi ca o ameninţare”, explică Victoria Lee, cercetătoare la Centrul pentru Ecologie şi Conservare de la Universitatea din Exeter şi autor principal al lucrării.

De asemenea, expertul adaugă că „a fi capabil să faci deosebirea între persoanele periculoase şi cele inofensive este probabil benefic şi, în acest caz, vedem că stăncuţele sunt capabile să identifice persoanele periculoase şi fără să aibă o experienţă periculoasă precedentă”.

Conform unor studii recente, aceasta se datorează unei densităţi neuronale mai mari în partea anterioară a creierului, care este asociată cu comportamentul inteligent. Acest lucru explică, printre altele, marea lor capacitate de a-şi aminti feţele, de a comunica în moduri sofisticate, de a coopera, de a stabili cu alţii relaţii pe termen lung şi de a simpatiza pornind de la propria experienţă.

Frecvente mai ales în nordul şi estul Europei şi în Asia, pe lângă America de Nord, stăncuţele sunt păsări marcate de multe culturi ca simbol al înţelepciunii, deoarece împărtăşesc cu oamenii capacitatea de a-şi adapta comportamentul folosindu-se de propriile percepţii.

Articolul de referinţă ştiinţific: Social learning about dangerous people by wild jackdaws; Victoria E. Lee, Noémie Régli, Guillam E. McIvor and Alex Thornton; Published:25 September 2019 https://doi.org/10.1098/rsos.191031