Ştiinţa şi inexplicabilul

Timp de milenii, cultura umanităţii a fost pătrunsă de credinţa originii divine a fiinţei umane. În ultimul secol, însă, percepţiile comune ale civilizaţiei actuale au deviat rapid de la înţelegerile iniţiale. Deşi religiile lumii nu au încetat să existe, acestea pot să existe doar pentru că nu interferează cu ştiinţa. Ştiinţa a devenit religia cea mai influentă, care oferă propriile sale răspunsuri căutărilor şi preocupărilor omului modern.

Einstein era convins că universul a fost creat într-un mod extrem de inteligent. Ştiinţa contemporană neagă în mod categoric existenţa divină şi nu îi permite omenirii să-şi lărgească viziunile asupra universului şi a locului omului în acest univers. Majoritatea civilizaţiilor şi naţiunilor din timpurile anterioare, fie că este vorba de slavi, egipteni sau maiaşi, au avut propriile lor înţelegeri profunde asupra lumii şi a originii fiinţei umane. Anticii credeau în existenţa sufletului, precum şi în fiinţe iluminate şi din acest motiv au dus un mod de viaţă corespunzător.

Astăzi, comunitatea ştiinţifică respinge toate aceste lucruri. Oamenii pot acum să zboare în cosmos şi să folosească ingineria genetică, însă nu au găsit încă răspunsurile la întrebările fundamentale. De obicei înţelegerile ştiinţifice sunt foarte superficiale iar omenirea modernă îşi pierde treptat şi irecuperabil conştiinţa. Înaintând cu înverşunare şi încăpăţânare şi posedând diverse percepeţii umbrite, fiinţele umane distorsionează masiv principiile morale şi normele etice.

Albert Einstein a permis ştiinţei să facă un salt uriaş înainte. Cu toate acestea, era ferm convins că universul a fost creat într-un mod extrem de inteligent. Acesta spunea cândva: ”Religia mea constă într-o admiraţie umilă a spiritului superior nelimitat, care se revelează în detaliile neînsemnate pe care suntem capabili să le percepem cu mintea noastră slabă şi limitată”.

Ştiinţa nu are curajul să recunoască ceea ce nu poate explica şi fiind blocată de limitele spaţiului vizibil, ea îi conduce pe oameni, făcându-i să uite de ceea ce este mai important.

Einstein, pleda pentru importanţa salvgardării normelor morale ale omenirii. Într-o scrisoare adresată surorii sale, Maya (1935), Einstein nota: "Într-un final, fundamentul tuturor valorilor umane - rămâne a fi virtutea. Despre o percepere clară a acestui fapt, în epoca primitivă, ne vorbeşte măreţia de neegalat a lui Moise. Ce contrast izbitor cu oamenii de azi!"

Cu siguranţă, asemenea cugetări nu intră în sfera de competenţe a ştiinţei. Cu toate acestea, învăţăturile lui Buddha Sakyamuni, Iisus Hristos, Moise, Lao Tse sau alţi mari iluminaţi, depăşesc cu mult tentativele ştiinţei contemporane de a explica principiile universului.

Din păcate pe măsură ce rasa umană "avansează", am ajuns să le acordăm tot mai puţină atenţie sau chiar să le ignorăm în totalitate. Cred că merită să începem prin a ne pune câteva întrebări fireşti, cum ar fi: De ce ne aflăm în această lume? De ce avem acele norme etice care ne ajută să delimităm binele de rău? Ce se întâmplă cu noi după trecerea în nefiinţă? Care este de fapt, realitatea?