"Tăcerea meschină este preferabilă sincerităţii deranjante?" Hunor îi dă replica lui Pleşu
Deranjat de criticile acide ale lui Pleşu la adresa sa, Kelemen Hunor, autor al unor declaraţii inflamatoare despre Centenar, îi transmite scriitorului că preferă să fie considerat mai degrabă prost-crescut, dar sincer, decât un om cu mult tact, dar meschin.
Kelemen Hunor (Epoch Times România)
"Eu aleg să fiu considerat mai degrabă prost-crescut, dar sincer, decât un om cu mult tact, dar meschin", i-a transmis liderul UDMR Kelemen Hunor scriitorului Andrei Pleşu, după ce acesta l-a criticat, într-un editorial publicat în ziarul Adevărul, pentru câteva declaraţii recente legate de centenarul României, relatează Hotnews.
Kelemen Hunor mai scrie, în dreptul său la replică:
"Apropo de nerealizări, după cum ne reproşează domnul Pleşu - recunosc, şi noi suntem vinovaţi pentru toate nerealizările posibile, desigur, într-o proporţie de şase şi ceva la sută şi pentru toată perioada de o sută de ani. Bineînţeles, dacă Ceauşescu ne-ar fi vândut pe bani frumoşi şi pe noi, aşa cum a procedat cu evreii şi saşii, nu ar mai fi avut nevoie de politici complicate de asimilare, iar statul ar fi avut un câştig financiar substanţial şi, implicit, vina noastră ar fi fost, proporţional, mult mai mică. România ar fi avut mai multe autostrăzi, o economie mai solidă şi în permanentă creştere, poate că şi dictatura ar fi fost mai îngăduitoare, iar după 1989, statul de drept ar fi fost mult mai solid, nemaivorbind de calitatea aerului pe care îl respirăm", scrie liderul UDRM.
Replica lui Hunor vine în contextul în care Andrei Pleşu a publicat, recent, un editorial critic la adresa liderului maghiar. În articolul intitulat "Aerul pe care îl respirăm", scriitorul îl acuză pe Hunor de proastă creştere, lipsă de tact şi mediocritate.
"Apropo de politicieni: nu-mi iese din minte proasta creştere, lipsa de tact, mediocritatea contextuală a unui lider maghiar, care a ţinut să precizeze că minoritatea pe care o reprezintă nu vrea şi nu poate să participe la sărbătoarea Centenarului. Tot ce a reuşit, prin această ţîfnoasă remarcă, a fost să stimuleze exact retorică naţionalistă pe care o amendează, cînd e vorba de 'ceilalţi'. Dl Kelemen Hunor, căci despre el este vorba, nu se simte în largul lui să accepte o sărbătoare naţională, în lipsa oricăror 'realizări' în ultima sută de ani. Nu cred că m-am manifestat vreodată ca xenofob, ca mîncător de unguri, ca susţinător al naţionalismului autohton, mai ales cînd el ia forme extreme, sau ridicole.
Dar nu pot să nu observ că unele 'realizări' am avea de raportat, totuşi, pentru a îmblînzi exigenţele dlui Hunor: de pildă, n-am ezitat să-l numim ministru al Culturii (2009-2012), după ce, mai întăi, fusese secretar de stat. Uniunea Scriitorilor din România n-a ezitat să-l premieze, pentru merite literare, în 1995, iar în anul 2000, Preşedinţia i-a oferit distincţia suprema ('Steaua României'). Nu s-ar zice că dl Hunor a fost 'discriminat', ca minoritar, în toţi aceşti ani (doar dacă nu cumva am vrut să-l 'asimilăm' pe şest, cum facem mereu de la 1918 încoace...).
Pe de altă parte, deputat în Parlamentul ţării de peste 16 ani, dl Hunor are şi dînsul, probabil, partea lui de răspundere, dacă e să contabilizăm 'realizările' şi eşecurile guvernărilor autohtone (cu care, indiferent de culoarea politica, UDMR s-a aliat, de regulă, fără prejudecăţi). L-aş invita, deci, fără supărare, să nu mai stimuleze vrajba dintre români şi nenumăraţii maghiari pe care, sunt sigur, nu-i reprezintă. Să ne lase pe toţi să respirăm, prieteneşte, acelaşi aer, cu bunele şi relele lui", a scris Andrei Pleşu.
