Triunghiul Bermudelor - o poartă către o altă dimensiune?

(NASA, ESA, and the Hubble SM4 ERO Team via Getty Images)

Mistere, controverse, dispariţii spectaculoase, distorsiuni ale spaţiu-timpului şi fenomene inexplicabile - sunt doar câteva dintre ingredientele unui subiect care deja fascinează omenirea de câteva decenii. Simpla menţionare a Triunghiului Bermudelor stârneşte emoţiile, imaginaţia şi dorinţa oamenilor de a afla adevărul din spatele fenomenelor misterioase legate de acest loc.

Triunghiul Bermudelor, cunoscut şi sub numele de "Triunghiul Diavolului", este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Aparent, din acest loc nu lipsesc fenomene paranormale şi dispariţii misterioase. Oameni, ambarcaţiuni şi chiar avioane par să dispară în neant. Şi nu vorbim de cazuri izolate, ci de un număr semnificativ de incidente.

De-a lungul timpului, s-au invocat diferite ipoteze în încercarea de a explica aceste dispariţii, acestea variind de la condiţii meteorologice neobişnuite, câmpuri magnetice ciudate şi eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, până la tehnologii bizare, vortexuri dimensionale şi răpiri extraterestre.

Un mister care rezistă în timp

Se pare că misterul datează încă din vremea lui Cristofor Columb, care scria în jurnalul său că el şi echipajul său au văzut "lumini ciudate dansând la orizont", şi că busolele se comportau ciudat. Cu altă ocazie el a descris ceva care se aseamănă cu un meteor căzând.

Potrivit pureinsight.org, prima dată când "dispariţiile misterioase" din Triunghiul Bermudelor au devenit subiect de presă a fost în 1951, când Edward Van Winkle Jones, un corespondent Associated Press, scria un articol în care se referea la zonă sub numele "Triunghiul Diavolului" şi sublinia "dispariţiile misterioase" a unui număr de vase, aparate de zbor şi mici ambarcaţiuni din regiune. Un an mai târziu numele a fost din nou menţionat într-un articol din revista Fate semnat de George X.

Autorul combinaţiei de cuvinte "Triunghiul Bermudelor" este considerat însă a fi Vincent Gaddis, care, în 1964, a publicat într-o revistă dedicată spiritismului un articol intitulat "Ucigătorul Triunghi al Bermudelor".

La sfârşitul anilor 1960, până la începutul anilor '70, numeroase publicaţii au început să scrie despre secretele Triunghiul Bermudelor, subiectul căpătând o oarecare notorietate.

În 1974, Charles Berlitz a publicat o carte - "Triunghiul Bermudelor" - care cuprindea o colecţie de dispariţii misterioase ce avuseseră loc în această zonă. Cartea a devenit un best-seller, iar, după publicare, teoriile despre caracteristicile neobişnuite ale Triunghiului Bermudelor au devenit deosebit de populare. Ulterior, s-a constatat însă că unele fapte dezvăluite în carte erau prezentate în mod eronat.

Un an mai târziu, cartea "Misterul Triunghiul Bermudelor: Rezolvat" scrisă de Lawrence David Kusche vedea lumina tiparului. Autorul a încercat să argumenteze că nu se întâmpla nimic supranatural sau misterios în acea zonă, cartea bazându-se pe o îndelungă cercetare şi conversaţii cu diverşii martori oculari ai incidentelor. Însă, ca şi în cazul cărţii precedente, oamenii au observat numeroase erori şi discrepanţe.

Dispariţiile misterioase din zonă au fascinat minţile oamenilor încă de la începutul anilor 1960. Printre cele mai cunoscute şi misterioase dintre acestea se numără dispariţia unui întreg escadron de avioane militare americane. Cinci bombardiere cu 14 membri ai echipajului au dispărut brusc de pe ecranul radarului în zona Triunghiului Bermudelor în timpul unui antrenament de zbor. Un avion cu un echipaj de 13 persoane la bord a plecat în căutarea acestora, dar acesta a dispărut în acelaşi fel misterios. Niciun avion sau fragmente de avion sau urme ale căderii (de ex. pete de ulei) nu au fost găsite vreodată.

După 25 de ani de tăcere, în 2003, Gian Quasar J. a publicată o carte pe acest subiect - "În interiorul Triunghiul Bermudelor: Urmărind adevărul din spatele celui mai mare mister din lume". Autorul a strâns laolaltă informaţiile culese, preluate din surse oficiale, cum ar fi Garda de Coastă, Air Force sau Marina SUA şi multe arhive străine. Vorbim despre o listă întreagă de avioane care au dispărut fără urmă în triunghiul Bermudelor.

Pe lângă cele aproximativ 100 de nave şi avioane de mari dimensiuni care au dispărut în ultima sută de ani în Triunghiul Bermudelor, sunt raportate şi cazuri în care ambarcaţiuni perfect funcţionale au rămas pustii, abandonate de membrii echipajului. Nici fenomenele neobişnuite, cum ar fi comportamentul ciudat al busolelor, intrarea în tuneluri, nori neobişnuiţi, transportul instantaneu în spaţiu, anomalii temporale, luminiscenţe stranii nu sunt excluse din relatările martorilor.

O poartă către o altă dimensiune [spaţiu-timp]

Una dintre cele mai interesante teorii este cea potrivit căreia Triunghiul Bermudelor ar fi o poartă către o altă dimensiune (spaţiu-timp). Oamenii de ştiinţă de renume mondial precum Michio Kaku şi Albert Einstein au emis teorii despre refracţia timpului, afirmând că, teoretic, călătoria în timp este posibilă.

Einstein a descris timpul ca un râu, care îşi urmează cursul în jurul universului, accelerând şi încetinind în apropierea stelelor şi planetelor. De exemplu, timpul merge mai repede pe Lună, şi mai lent pe Jupiter, decât o face pe Pământ. Însă ceea ce este cu adevărat interesant şi a captat atenţia fizicienilor din întreaga lume este că teoria lui Einstein permite ca "râul de timp" să aibă vârtejuri (whirlpools) şi chiar să se bifurce în două râuri. În această situaţie, călătoria în timp este posibilă.

Kurt Gödel de la Princeton, poate cel mai important logician al mileniului trecut, a găsit o nouă soluţie a ecuaţiilor lui Einstein care permitea călătoria în trecut. El a descoperit că dacă universul se roteşte şi tu călătoreşti în jurul universului suficient de repede, te-ai putea întoarce în timp, şi ai putea chiar ajunge înainte să pleci.

În ecuaţia lui Einstein, timpul este un flux, asemănător cu un râu. Acesta accelerează, face meandre şi încetineşte. Râul timpului se poate îndoi şi încovriga, moment în care se formează un "vortex temporal" prin intermediul căruia este posibil să se între în alte spaţii-temporale. De asemenea, râul timpului se poate ramifica în mai multe râuri, caz în care veţi avea o realitate paralelă şi astfel puteţi deveni un călător în timp şi nu trebuie să vă faceţi griji cu privire la provocarea unui paradox", susţinea la rândul său Michio Kaku.

Maestrul Li Hongzhi, fondatorul practicii spirituale Falun Dafa, oferă o explicaţie similară în cartea sa, Falun Gong, susţinând că celelalte dimensiuni pot fi explicate teoretic, deşi rămân nedovedite de ştiinţă.

Aici ar merita menţionat cazul celebrului mareşal de aviaţie pe nume Robert Victor Goddard, fost comandant senior în cadrul Forţelor Aeriene Regale (RAF) britanice, care a luptat în al Doilea Război Mondial. Mărturia acestuia este de-a dreptul fascinantă. Un caz similar este cel al lui J. Bernard Hutton, un reporter la un ziar german care pretinde că a călătorit 11 ani în viitor.

Pentru a citi mărturiile celor doi intraţi pe http://epochtimes.ro/news/caz-celebru-de-călătorie-în-timp-zborul-mareşalului-victor-goddard-în-viitor---210768